Comunicate de Presa | Inregistrari domenii .RO, .EU, .COM, .NET, .BIZ, .INFO .. etc - Hosting Romania - Anunturi Gratuite
Sambata, 20 Iulie
                   
 
 


» de pe Litoral

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Revenii, după mulți ani deja, pe Litoral: ce-o mai fi pe-aici? Chiar așa nasol, chiar așa hoție, chiar așa murdărie? Ce-i sigur e că-i lume, lume multă; lume de-a noastră, cum o știm; lume pentru care vacanța-nsemnează, înainte de toate, distracție. Nu, nu-i pentru omul venit la „odihnă și relaxare” – nicidecum, da’ face să te superi? Așa a fost mereu: omu’ nostru, în vacanță, trebuie să simtă că face lucruri. Și-ntr-adevăr, are ce face aici, pe Litoral: și-am văzut pe unii care chiar făceau și plajă, și baie! Pentru cel care-a prins Litoralul de odinioară – ăla cu hoteluri… și atît, impactul e uriaș: în multe locuri, dacă n-ar mirosi de undeva marea, ar putea spune că e-n Bragadiru ori în Popești-Leordeni: blocuri… bloculețe… vilișoare… uneori chiar și străzi și trotuare! Și totuși, ceva-l face să lase cîrcoteala de-o parte: cum am zis, miroase a mare, miroase a nisip, iar Soarele arde ca nicăieri altundeva. … și-i bine! E iureș, e zarvă mare, e lume multă laolaltă; cu toate astea, lucrurile-s ținute cumva-n frîu: în multe locuri curățenia și ordinea e rezonabilă, în multe locuri se mănîncă foarte bine și – ceea ce e cu adevărat de mare laudă – în ceea ce privește industria turistică nouă, particulară, atitudinea e bună. Se servește bine, se muncește mult, se primește clientul cu un zîmbet – și asta se simte. N-a spus nimeni că-i ieftin pe Litoral, da’ las-că nici turistul nu vine aici cu teșchereaua goală; ba chiar taman pe ăl de și-a adus de-acasă șnițele pentru trei zile îl vezi că se-aruncă la gogoșile și la clătitele cele mai scumpe. Și pe toate gogoșile și clătitele astea curg tone de „fineti” – nu știu cîtă cremă de ciocolată s-o vinde pe Litoralul nostru, da’ am impresia că vapoarele alea mari ce trag în port cu cremă-s pline. Lipsesc și de-aici lucrurile autohtone, cele care te-ar putea îmbia să guști ceva din specificul zonei dobrogene; dacă-i românesc, restaurantul vinde fripturi, coaste și mici; altminterea se mănîncă grecește, turcește, italienește: adică gyros, kebap și pizza. Toate astea, deloc rele; chiar dădui peste niște burgeri excepționali, la „Barrels” din Mamaia. Ici-colo, pitulat în josul meniului vreunui chioșc, mai dibui cîte-o plăcintă mai de-a locului – strașnică plăcintă! Una peste alta, îs de toate pentru toți; și loc pentru toată lumea. Ce să mai zici? Marea noastră e… a noastră; și asta o face atît de… ăăă… a noastră. toate vacanțele noastre – lista episoadelor

» trezim copiii: Apaca-Afi Cotroceni

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Este o zonă unde se apelează mult la mila publică, întrucît este foarte circulată pietonal. Miercuri, 17 iulie, la orele prînzului, o fetiță cerșește în fața unui chioșc. Repet şi vă rog: dacă vedeţi un cerşetor cu un bebeluş (dormind sau nu) în braţe faceţi repede o poză cu mobilul. Ar fi grozav dacă aţi sesiza direct situaţia la Protecţia Copilului (ca să fie cît mai multe reclamaţii de la oameni diferiţi) dar, dacă nu vreţi asta, trimiteţi aici pozele (nu uitaţi data şi locul exact) şi scriem noi la D.G.A.S.P.C. Adresa noastră este simplybucharest@outlook.com. Adresele şi telefoanele Direcţiilor de sector sînt aici. —————————————- „Trezim copiii“ este o iniţiativă cetăţenească şi particulară lansată de Simply Bucharest

» Vacanțe și veri…

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Venera E. Dumitrescu-Staia Cu nostalgia anilor care se scurg mult prea repede, cel puțin de câțiva ani și în prezent, trecutul nu este trecut sau uitat, ba este chiar foarte, foarte prezent, atât în memoria cerebrală, cât și cea scrisă pe agende, fotografii, scrisori sau ilustrate. Memoria mea cred că este fixată destul de bine în cutia craniană, pe care nu o las să ruginească, motiv pentru care mă bucur că pot să le fac cunoscute celor interesați, de felul cum copiii, pâna la vârsta de majorat, care în acei ani era la vârsta de 21 ani, petreceau vacanțele cu părinții, alții în colonii de vacanță organizate de stat sau de școli. Vacanța școlară începea de la 1 Iulie și ținea pâna la 1 Septembrie. Personal, atât eu cât și fratele meu, cu doi ani mai mare, nu am devenit independenți decât după 21 ani, când terminasem studiile superioare și devenisem autonomi din punct de vedere material sau căsătoriți. Îmi amintesc de zilele frumoase de vară petrecute la Timișul de Sus (vezi imagine), aproape de Brașov, imaginea din bazinul aflat în terenul ce aparținea Primăriei Sectorului 3 Albastru, iar pentru a avea acces trebuia acordul primarului. Tatăl meu a obținut acordul, iar marele avantaj a fost că se includea și accesul la pensiunea unde puteam sa servim cele 3 repas-uri. În concluzie, afirm cu convingere că anii cei mai frumoși ai copilariei au fost cei petrecuți cu părinții și fratele meu.

» a ars restaurantul „Ido Memoș”

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Azi dimineață a ars „Ido Memoș” – restaurantul; fastfoodul de peste drum a scăpat și funcționează bine-mersi. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

» Din nou, de la Pământ spre Lună!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando 16 iulie 1969. Acum fix 50 de ani, nava Apollo 11 pleca în direcţia Lunii cu acel echipaj intrat în istoria umanităţii. De data asta, după numeroase etape şi zboruri pregătitoare, pe 20 iulie omul va coborî şi va păşi pe o alt corp ceresc. Intr-un context politic deosebit de favorabil relaţiilor dintre S.U.A. şi România (peste numai două săptămâni, pe 2 august, preşedintele Nixon avea să vină în România – vom „acoperi” subiectul la vremea potrivită), mass-media de la noi a relatat cu lux de amănunte pregătirile şi evoluţia lui Apollo 11, românii fiind, astfel, conectaţi din plin la eveniment. Aşa că… puţintică răbdare! Revenim pe 20 iulie cu un substanţial grupaj de articole din presa vremii.

» Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1967 (VI)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de C. D. Mocanu și HM … electronice, electrocasnice și nu numai: radioreceptorul „UML S 631 T”, mașina de spălat  „Albalux 3”, cea de cusut „Ileana”, aspiratorul „Record”, precum și motoretele și bicicletele „Carpați”. Toate și cu plata-n rate. Va urma!

» Urme ale trecutului (VIII) – Preșurile

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu Precizare: „Urmele” există și fac parte din colecția mea de vechituri. Au fost „covoarele” pe care am mers de-a bușilea și pe care am exersat mersul biped. Împodobeau cămăruța modestă în care părinții mei locuiau cu chirie pe Intrarea Fusului/Fanteziei la numărul 2. Avea mama și un covor adevărat, din iută, primit cadou la nuntă dar îl păstra pentru inaugurarea casei pe care o construiau dincolo de gard, pe Vitan.   Puteau fi găsite în toate gospodăriile mahalalelor bucureștene deși, mulți sunt tentați să creadă că erau specifice mediului rural. Nici vorbă! Ieftine și trainice, preșurile astea valorificau cu mare folos deșeurile textile care inevitabil se adunau în locuințele din brâul de sărăcie și voie bună al orașului. Cămăși, rochii, bluze, fuste, basmale … câte altele, devenite nefolositoare după ce fusesră ajustate, cârpite, reparate de mai multe ori, erau spălate și păstrate cu grijă până în iarnă când, seara la gura sobei, femeile din familie puneau de-o clacă și le făceau fâșii adunate în gheme imense, cu mult mai mari decât o minge de fotbal. Primăvara, cu oarecare mobilizare și efort, erau duse la țesut într-un mic atelier particular nelipsit din fiecare mahala. Avea în dotare un război tradițional, din lemn, la care se înlocuiau unele piese pentru a-l face să utilizeze ca bătătură fâșii de materiale textile diverse. În Vitan, din Dudești până la Dâmbovița și din Dristor până la Abator funcționa unul singur pe Strada Sebeșana, foarte aproape de Intrarea Fusului. Avea dever. Dura ceva până onora comanda dar o făcea totdeauna la termenul promis. În plus, soții Prodan, cei care în timpul liber țeseau preșuri, lucrau la „7 Noiembrie”. De acolo cumpărau pe mai nimic firul de bumbac pentru urzeală. Nea Prodan zis Cumătru, un țigan negru tăciune, simpatic, harnic și gospodar, bun prieten cu tata, nu ezita să se așeze la război lăsându-și nevasta să se ocupe de treburile casei și de Florin (Dințosu), băiatul lor de-o seamă cu mine. Muncind mult și stăruitor oamenii orașului (cei ai Vitanului odată cu ei) au început să câștige din ce în ce mai bine. Pe măsură ce-și terminau casele le dotau și le decorau după moda timpului. Încet, dar sigur, preșurile țesute din cârpe au trecut în amintire. Cumătru a demontat războiul și l-a pus în pod. Ocupa locul de pomană. Când buldozerul a venit la poarta lor, în focul mutatului, l-au uitat acolo. Dus a fost! Cele două preșuri păstrate de mama au ajuns la mine după ce peste ele s-au așternut mai bine de șaizeci de ani. Încărcate de nostalgie, numai și pentru faptul că la un moment dat le-am călcat în picioare, le voi transmite celor care-mi urmează. Post Scriptum Până miercuri, 22 mai 2019, am fost convins că în al doilea deceniu din secolul XXI preșurile țesute din deșeuri textile sunt doar urme ale trecutului. M-am înșelat! Lidl mi-a zdruncinat convingerea. Am constatat în acea zi că vestitul lanț de magazine, cu originile în Neckarsulm (Baden – Württemberg, Germania) vinde în România preșuri identice cu cele pe care eu le știu din copilărie și pe care le credeam uitate. Sub denumirea „Woven Rug” – covor țesut, preșul de 60×90 cm. este fabricat de Meradiso, marcă a Lidl Stiftung & Co. KG, pentru țările din Europa de Est. Pe manșetă, traducerea în limba română este „covor din petice”. Cam stângace tălmăcirea. Prețul de 25 lei/buc. adică 46,29 lei/m² (circa 10,00 Euro/m²) este exagerat. Deșeurile textile se vând cu câțiva cenți kilogramul, fabricarea este în totalitate mecanizată, costul de producție este foarte mic. În plus, au și defecte de țesere (cel portocaliu din stânga fotografiilor). Cam atât plătea mama pentru un preș impecabil de 80×200 cm. țesut manual. Dacă Lidl are vânzare, atunci este o afacere bună! Unde ești Cumetre?

» Case căzute 304 – Str. Gazelei 72 A

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Mare păcat de starea în care se află această clădire. Am dat de ea pe strada Gazelei (fostă Elena Doamna), o stradă care porneşte din bulevardul George Coşbuc şi care are avantajul că este mărginită, în mare parte, de brâul abundent de verdeaţă de la poalele dealului Filaret. mai multe despre Case căzute

» Ratatouille în tabără

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Sonia Ratatouille Lasă că nu-mi lipsește nimic ca să fiu ghid, doar am experiență: am fost pe munte, iar drumul a fost destul de lung. În tabără, la Sâmbăta de Sus, am făcut de toate: am mers cu căruța, am mers pe munte și am făcut trasee la Aventura Park. Dar cel mai mult mi-a plăcut excursia lungă, obositoare dar și amuzantă pe munte. Drumul era plin de noroi, iar la întoarcere a plouat cu găleata. Perfect! Eram uzi din cap până-n picioare și mașina era destul de departe. Ne era foame și sete, iar de oboseală nu mai vorbim. Pe munte ne-am întâlnit cu o cățea roșcată, pe care am numit-o Curajoasa. Ea ne-a urmărit până jos, la mașină, de unde am plecat la Academia Sâmbăta de Sus, de lângă Mânăstirea Brâncoveanu. Apropo, mâncarea-i delicioasă acolo. Eram așa de fericiți că am ajuns la adăpost, că puteam dansa Dansul Fericirii al lui Snoopy; de fapt, ne durea tot corpul – mai ales picioarele – că nu cred că ar fi fost o idee bună să dansăm. Pe munte am băut ciocolată caldă. Am mers și la o herghelie, unde ne-am plimbat o oră cu căruța trasă de doi cai mari și frumoși, albi. Am văzut capre, oi, și chiar un cuib de rîndunici. Am mers la Aventura Park, unde nu a fost așa de greu, mai ales că traseele erau destul de joase. În ziua aceea, după trasee, am mâncat pizza… Am fost la o piscină din apropiere. Aveau și saună acolo. Într-o altă zi am făcut adăposturi din crengi în pădure. Acolo am văzut o lipitoare. Seara făceam activități amuzante: tir cu arcul, șotron, fotbal și chiar cules de cireșe. Bineînțeles, noi nu le furam, ca Nică. Pe drumul de întoarcere m-am gândit la tabără și cred că am ajuns la o concluzie: vreau să merg și anul viitor. Și sper că o să merg. toate vacanțele noastre – lista episoadelor

» Case căzute 303 – Bd. Alexandru Ioan Cuza 36 Str. Maltopol 1

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Foarte frumoasă proprietate de colț! mai multe despre Case căzute

» despre ajutatul omului

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. … nu-s oameni răi. E plin orașul de agenți de poliție risipiți prin intersecții. Ăi de la poliția locală îs omenoși și-și fac treaba cum pot ei mai bine. Ăi de la poliția rutieră-s mai mult puși să pîndească coloanele oficiale, oprind traficul ca să treacă barosanii-n liniște. Și unii, și alții, își fac treaba – și, cînd noi vedem că treaba lor nu-nsemnează că trebuie să simțim că ne-ajută, e bine să pricepem că nu-i chiar vina lor! N-au orbul găinilor! Atîta-s puși și-nvățați să facă. Ăia care te opresc să treci cînd ai ghinionul să-ți iasă-n cale vreo coloană oficială se suie-n mașini și pleacă imediat după ce s-a dus coloana: n-o să-i vezi niciodată să mai rămînă cinci minute ca să descurce încurcătura de mașini rezultată. Nu că nu-i duce mintea: ci, pur și simplu, nu-s puși să facă și asta. Ăia care țin pe loc un tramvai plin ca să scurgă de mașini un bulevard n-o fac din răutate: pur și simplu nici un șef nu le-a zis că transportul public are prioritate într-un oraș omenos și deștept. Ăia care țin o sută de pietoni captivi pe trotuar, ca să treacă-ntîi mașinile, nu-s animale: pur și simplu n-au fost instruiți că pietonii trebuie protejați, ajutați și încurajați. În momentul în care Poliției i se va spune că ajutatul omului însemnează un oraș mai bun pentru toți, o să trăim toți mai bine.

» 2400 de elevi din România au participat anul acesta la proiecțiile de film CinEd

În perioada martie – iunie 2019, în cadrul programului de educație cinematografică CinEd, au fost organizate 70 de proiecții în 23 localități din România, pentru elevii din clasele I – XII. Proiecțiile s-au bucurat de participarea a circa 2400 de elevi, majoritatea dintre aceștia aparținând ciclului gimnazial. Filmele pe care elevii au avut șansa să le vadă și să le discute cu facilitatorii educaționali sau invitații speciali sunt producții multi-premiate în festivaluri internaționale, cu o valoare cinematografică și educațională importantă: Rentrée des classes / Prima zi de școală (1956, Franța, r. Jacques Rozier), Petite lumière / Luminiţa (2003, Franța-Senegal, r. Alain Gomis), The Blue Tiger / Tigrul albastru (2012, r. Petr Oukropec, Republica Cehă), El espiritu de la colmena /Spiritul stupului (1973, Spania, r. Víctor Erice), Shelter/Adăpost (r. 2010, Bulgaria, Dragomir Sholev), Il posto / Postul (1961, Italia, r. Ermanno Olmi) și Pierrot le fou / Pierrot nebunul (1965, Franța, r. Jean-Luc Godard). „Elevii din clasele a 10-a și a 11-a au văzut cu plăcere filmele alese de comun acord de pe platforma CinEd, însă în mod deosebit au apreciat discuțiile cu invitații speciali. Analizele filmelor, în aparență aride, s-au dovedit a fi pasionante și motivante. (...) Pot asigura de succesul demersului CinEd în rândul elevilor noștri și de dorința noastră de a continua proiectul și în anul școlar următor.” (prof. Ion Fărcășanu, Colegiului Pedagogic „Mircea Scarlat” din Alexandria) În cei 4 ani de activitate în România, programul a reușit să construiască o comunitate dedicată de facilitatori educaționali. Aceștia au integrat, în activitatea lor la clasă sau în demersurile extra-școlare desfășurate, instrumentele pedagogice de educaţie cinematografică puse la dispoziție în cadrul CinEd. Numai anul acesta, 185 de cadre didactice și bibliotecari au participat la formările gratuite organizate de Societatea Culturală NexT în București, Ploiești, Alexandria, Brașov, Brăila și Iași. Formările și proiecțiile CinEd au fost coordonate de invitați speciali, critici de film sau specialiști în comunicare audio-vizuală precum Ionuț Mareș, Andreea Mihalcea, Iulia Blaga, Georgiana Vrăjitoru şi Anca Caramelea. Aceștia au facilitat analiza filmelor propuse, precum și dezbaterile de la finalul proiecțiilor. „Anul acesta am încheiat al 24-lea an de carieră, dar e prima dată când particip la un program de educație cinematografică. Elevii au fost foarte încântați de la prima proiecție. Unii erau pentru prima dată într-o sală de cinema, nu văzuseră niciodată un film alb-negru și au fost entuziasmați să vadă 'un film vechi'. Prezența specialistului după vizionare a fost minunată și modul în care a dirijat dezbaterea a fost atractiv, în egală măsură pentru elevi și cadre didactice. Au văzut dincolo de imagine, au înțeles rolul regizorului, al cameramanului, au învățat să gândească unde a fost filmată scena (interior, exterior, natură, studio), unde a fost poziționat cameramanul. (...) Toate aceste activități au contribuit, dincolo de educația cinematografică, la exersarea atenției, la dezvoltarea limbajului și a gândirii critice, la stimularea creativității.”, a declarat prof. Ecaterina Apostol, de la Școala Generală numărul 22 din Galați. În cei 4 ani de activitate în țară programul a ajuns la aproape 13000 de elevi și aproximativ 1200 de facilitatori educaționali. Mai multe detalii despre noi activități vor fi anunțate în curând.

» Case căzute 303 – Bd. Alexandru Ioan Cuza 36 Str. Maltopol 1

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Foarte frumoasă proprietate de colț! mai multe despre Case căzute

» Case căzute 303 – Bd. Alexandru Ioan Cuza 36 Str. Maltopol 1

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Foarte frumoasă proprietate de colț! mai multe despre Case căzute

» Martorul de pe strada Paleologu

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando (O posibilă definiţie) “…întâmplarea, adică sâmburele în jurul căruia se adună fructul” – Fănuş Neagu De fiecare dată, constat cu uimire cum de se potrivesc şi se leagă unele întâmplări disparate în timp şi loc. Aşa cu am mai spus, cutreier, de ani de zile, străzile şi străduţele cuprinse între Călăraşi, Calea Moşilor şi bulevardul Carol I. Mântuleasa, Popa Soare, Plantelor, Negustori, Sf. Ştefan… Nu ştiu dacă zona are un nume generic, unanim acceptat.Mai sus, la nord de bd.Carol I, de exemplu, pe hărţi apare scris: „cartierul armenesc”. O fi şi aria pomenită de mine inclusă aici? Revenim. N-a fost greu să observ, aşadar, pe strada Paleologu, pe clădirea de la nr. 3 , această placă comemorativă dedicată scriitorului Panait Istrati. Fireşte că şi am pozat-o, fiind un reper demn de luat în seamă. Timpul a trecut şi iată că, la începutul acestui an, a apărut o nouă şi interesantă arhivă de fotografii: fototeca Azopan. Bineînţeles că am tăbărât cu entuziasm pe şuvoiul de imagini şi, astfel, am dat de acest grupaj foarte interesant, din 1994. Autorul imaginilor: Cristian Malide, cel care are, deja, locul săupe blogul nostru. Iată-l, deci, şi în postura de martor la pregătirea şi montarea acelei plăci comemorative despre care vorbeam la început. Rămâne să vedem dacă, după… un sfert de secol, el îşi mai aduce aminte cum a aflat şi/sau alte detalii despre această emoţionantă acţiune.

» Festivalul Strada Armeneasca - editia 6

A șasea ediție a Festivalului Strada Armenească are loc între 2 și 4 august și aduce în inima Cartierului Armenesc o serie de evenimente pentru întreaga familie. Expoziții și workshopuri, meșteșugari, tururi ghidate, delicii culinare, dansuri tradiționale și concerte de neuitat, toate vă așteaptă și în anul acesta pe #stradaArmenească. Anul acesta Moonlight Breakfast vin la Festivalul Strada Armeneasca cu un nou album, Affection, iar sâmbătă, 3 august, îi ascultăm pe The Motans. Între 2 și 4 august suntem așteptați să facem magie pe  #stradaArmenească.

» Case căzute 303 – Bd. Alexandru Ioan Cuza 36 Str. Maltopol 1

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Foarte frumoasă proprietate de colț! mai multe despre Case căzute

» Claxonatul interzis în presa vremii

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM Toate au un început: și pe 1 Octombrie 1963 a-nceput să fie mai liniște în Capitală, întrucît claxonatul a fost interzis: C-o lună înainte, spre cuvenita informare a cetățeanului, ziarele începuseră popularizarea hotărîrii luate în August de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei. Pe măsură ce ne apropiam de ziua-ntîi, se-mpart 300000 de pliante cetățenilor și părinților, se tipăresc cîte 4000 de afișe pentru șoferi și pietoni, se difuzează anunțuri la cinematografe și o dubă cu stație de amplificare se plimbă prin oraș, făcînd mare gălăgie – să știe tot poporul. Și oleacă de bașcălie – după intrarea în aplicare a interdicției – nu strică nicioodată. Juma’ de an mai încolo, Miliția zicea că-ncep să se culeagă roadele: odată cu liniștea-n oraș crescuse și atenția conducătorilor auto și-a pietonilor. listă de articole selecționate din presa vremii – aici • listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

» Case căzute 303 – Bd. Alexandru Ioan Cuza 36 Str. Maltopol 1

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Foarte frumoasă proprietate de colț! mai multe despre Case căzute

» Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1967 (V)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de C. D. Mocanu și HM În episodul de azi: reclama cotidianului România Liberă (era perioada-n care Matty devenea rezidentul oficial al celebrei rubrici „Una pe zi”) și a a binecunoscutului săptămînal Magazin, editat atunci de România liberă: … vreo două reclame la confecții – mai simandicoase, ori pentru excursii… … și dacă tot plecam în excursii, măcar știam unde-n județul Arad putem trage: … și cu produse fortifiante și hrănitoare să ne-ndemnăm: bomboane, drageuri, caramele, ciocolată, șerbeturi și napolitane. Va urma!

» Tag you ideas: o nouă platformă de comunicare vizuală a orașului

Cultura alternativă și-a găsit întotdeauna locul în Control Club prin imensa convergență de muzică, evenimente, atmosferă și oameni. Însă Control Club este mai multe decât atât: a ajuns unul dintre cele mai importante cluburi din Europa Centrală și de Est, fiind cel mai activ spațiu de evenimente din Bucuresti, funcționând zilnic la capacitate maximă, pe toată perioada anului. Iar în tot acest timp, s-au adunat 11 ani de diversitate. Încă de la început, misiunea clubului a fost de a facilita accesul publicului din București la ultimele tendințe muzicale și artistice din Europa și din lume. Evident că un asemenea manifest a atras un un public tânăr, fidel, deschis către nou și creativate. Considerat scena undergroundului bucureștean, Control adună la un loc publicul artsy, boem, intelectual-monden. Scena Control-ului capată acum o nouă dimensiune: lansăm primul “canvas” de artă urbană open space, deschis zilnic și aproape non-stop, unde aducem împreună artiști vizuali și branduri care simt că orașul vibrează mai puternic dinspre strada Constantin Mille nr.4. Deși locuim într-un oraș cu o suprafață mare, arta stradală - tag-urile, grafitti-ul, muralurile, nu par că îmbogățesc vizual povestea capitalei - sunt prea puține și sunt prea ascunse, în timp ce arta românească se sufocă în galerii prea mici și în muzee prea rigide. De aici a plecat ideea TAG YOUR IDEAS - ca un loc unde artistul invitat să creeze o poveste urbană care să fie expusă unui public avizat. Zilnic, sute de oameni vin la Control Club pentru promisiunea pe care o respectăm: THE ALTERNATIVE. TAG YOUR IDEAS devine o nouă platformă de comunicare vizuală a orașului, ce completează nevoia de susținere a unui manifest artistic care ne înfrumusețează existența. În fiecare lună, un nou artist va reinterpreta peretele-panou din curtea interioară a clubului Control, susținând un discurs început deja de alți artiști despre modul în care poate fi exploatat spațiul public în cadrul orașului, la intersecția dintre public și privat. Melajul eclectic pe care îl creăm cu acest proiect va dura minim un an și va completa un dialog cultural urban pe care l-am început acum 11 ani. TAG YOUR IDEAS: ANDREEA CHIRICĂ x CLEVER “Orașul la picioarele noastre” - cum mi-am numit neoficial lucrarea - este o pledoarie vizuală pentru explorarea Bucureștiului indiferent dacă-i cu mașina, cu taxi, cu trotineta, bicicleta sau la pas și pentru încercarea de a ni-l asuma ca parte din noi. Andreea Chirică este ilustrator și autor de romane grafice. A publicat “The year of the pioneer” in 2011 cu care a participat la Comic Con New York și la Salonul Internațional de Bandă Desenată de la Barcelona. Al doilea roman grafic ”Home Alone” a participat la expoziția centrală Romanian Design Week 2017 și a câștigat premiul pentru ilustrație la “Cele mai frumoase cărți din România”, tot în 2017. A publicat bandă desenată și ilustrație în The Guardian, Die Tageszeitung, LA Times, Re:public Sweden, Elle Romania. Colaborează frecvent cu Scena9 și DOR. A expus la Kunstraum Walcheturm Zurich, Visual Kontakt Cluj, Creart București, Centrul Mora București, ComiXconnection  Zagreb, Bratislava. În iunie 2019, s-a aflat într-o rezidență artistică la Berlin unde a locuit și desenat, timp de 30 de zile, într-un centru temporar pentru refugiați. De altfel, temele sociale, asupra cărora se apleacă cu un ochi subiectiv, dar necritic, sunt cele care îi formează cea mai mare parte a universului vizual. Postează (aproape) un desen pe zi pe instagram.com/persoana_fizica Eugen Rădescu este manager cultural, curator și teoretician, cu studii în științe politice (specializat în relativism moral și etică politică). A scris pentru diferite reviste și publicații naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expozițiilor “How Innocent Is That?”, "Common Nostalgia" la Pavilion, “Hidden Shadows/Roma stories” Mobius Gallery București.  A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture, co-directorul Bucharest Biennale și președinte al board-ului organizațional BUCHAREST BIENNALE. Este membru al board-ului de selecție apexart New York, pentru programele "Franchise" și "Unsolicited Proposal Program". A ținut numeroase prelegeri și conferințe la diverse instituții, printre care apex, New York; Badisher Kunstverein, Karlshrue; Casa Encedida, Madrid; Paris Photo, Paris,  Gulbenkian Centre, Lisabona. Este lector la Universitatea București și profesor asociat Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Locuiește și lucrează în București. Clever este cea mai folosită aplicație de mobilitate urbană ce integrează serviciile de e-hailling și ridesharing, din România. Misiunea companiei este să eficientizeze transportul și traficul din orașe pentru a spori calitatea vieții. Aplicația a pornit ca start up românesc, în 2017 fiind achiziționată de grupului deținut de Daimler și BMW.

» Case căzute 303 – Bd. Alexandru Ioan Cuza 36 Str. Maltopol 1

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Foarte frumoasă proprietate de colț! mai multe despre Case căzute

» Case căzute 303 – Bd. Alexandru Ioan Cuza 36 Str. Maltopol 1

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Foarte frumoasă proprietate de colț! mai multe despre Case căzute

» O bună precizare

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Mă tânguiam, nu demult, de soarta bustului lui Ştirbei Vodă, dar nu mi-a dat, atunci, prin cap, să mai fac câţiva paşi, să intru în curtea muzeulu şi să întreb de soarta lui. Sigur, l-aş fi remarcat! In schimb, doamna Ana Ungurianu de la Secţia Comunicare a Muzeului Național de Artă mi-a răspuns cu promptitudine la întrebarea adresată pe mail: “Bustul domnitorului Barbu Știrbei a fost mutat, pentru o mai bună vizibilitate, în curtea muzeului, chiar langă intrarea în Galeria Națională”.  Aşa că, pe post de… autocritică, am revenit şi am pozat bustul pe noul său amplasament.

» Case căzute 303 – Bd. Alexandru Ioan Cuza 36 Str. Maltopol 1

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Foarte frumoasă proprietate de colț! mai multe despre Case căzute

» Case căzute 303 – Bd. Alexandru Ioan Cuza 36 Str. Maltopol 1

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Foarte frumoasă proprietate de colț! mai multe despre Case căzute

» Case căzute 303 – Bd. Alexandru Ioan Cuza 36 Str. Maltopol 1

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Foarte frumoasă proprietate de colț! mai multe despre Case căzute

» e vară, e jazz!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Nu-i vară dacă nu-i jazz gratis! Mergeți cu inima deschisă – e pentru oamenii care știu să se bucure. Îi zice „Bucharest Jazz Festival”. E la locul știut – lîngă Ateneu.

» tot căcat iese

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… îmi place tare mult cum – în era asta-n care, chipurile, am evoluat spre felurite concepte și abordări deștepte de „facility management” – dacă lași lucrurile pe mîna „gospodarului”, acestea tind să se-ntoarcă la încropeală, la „legat c-o sîrmă” și „las’că merge”. Treci pe lîngă cîte-o clădire înaltă, numai sticlă lucitoare, în jurul căreia roiesc numai oameni îmbrăcați frumos – și, brusc, te lovește realitatea vieții: Pînă n-a făcut „gospodarul” una de-a lui, nu s-a lăsat; tot căcat a ieșit.

» Urme ale trecutului (VII) – Ceasul Doxa

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu Precizare: „Urmele” există și fac parte din colecția mea de vechituri. Îl știu de când am început să înțeleg ce se întâmplă în jurul meu. Tata îl prețuia ca pe o amintire de suflet. Mai târziu i-am aflat povestea și la rându-mi l-am păstrat cu grijă.    Marca nu m-a impresionat niciodată. În schimb dimensiunile acestui uriaș al ceasurilor de mână au făcut-o: Diametru: 51,0 mm. Grosime: 12,7 mm. Greutate: 100,0 g. Lățimea curelei: 21,0 mm. În 1946, după primele semne de schimbare a regimului social – politic din România, inginerul S. Juster, patronul atelierului „Favorit – confecțiuni de hârtie, strungărie în lemn și fier, presaj metale” din București, strada Apele Minerale nr. 96 – 98, la care tata lucra din ’42 ca lăcătuș-mecanic și sudor autogen, a decis să transfere afacerea către fiul său D. Juster și să se stabilească în străinătate. Înaintea plecării a dăruit fiecăruia dintre cei zece – cincisprezece angajați câte o amintire. Tata a căpătat acest Doxa Antimagnetique. Îl purta când și când așa cum a purtat toate ceasurile de mână pe care le-a avut de-a lungul timpului. În 1948, la puțin timp după ce s-a căsătorit, a fost chemat la oaste. Între timp atelierul cu denumirea schimbată, „Favorit – D. Juster”,  a trecut sub administrarea statului, apoi în structura Fabricii de hârtie Bușteni și în final a Uzinelor textile „7 Noiembrie”. După ce a fost lăsat la vatră s-a prezentat la noul „patron”, a fost primit cu brațele deschise și a rămas acolo până la pensionare. Uneori verifica starea ceasului, ocazie nimerită pentru a ne vorbi cu respect și recunoștință despre inginerul Juster, cel care îl învățase meserie și care se ostenise să îndeplinească formalitățile pentru ca tata să se prezinte la cuvenitul examen iar autoritățile să-i recunoască, cu acte în regulă, calitatea de lucrător calificat. Nu știu dacă uriașul Doxa mai funcționează. Îl voi duce la un doctor ceasornicar.

» Cel mai mare tablou colectiv din Romania se picteaza in luna iulie la Bucuresti

Romanii se pregatesc sa creeze cel mai mare tablou colectiv din tara, o opera de arta ce se va alatura unui proiect social paneuropean, menit sa calatoreasca timp de un an pe intregul continent si sa adune inspiratie din fiecare cultura. Proiectul poarta numele de #Togetherness si a inceput deja in Basel, Elvetia, urmatoarea oprire fiind chiar in Romania, la Bucuresti. "Acoperind peretii atelierului Painting Room Bucuresti cu coli albe de hartie si punand in valoare forma si dimensiunea specifice spatiului nostru, aducem in Romania un nou concept: #togetherness. Este distractiv, plin de culoare si, cel mai important, este impresionant!", promit creatorii Painting Room Bucuresti. Intre 1 si 7 iulie, esti invitat sa pictezi pe una dintre cele 42 coli de hartie ceea ce vei dori, continuand ceea ce au inceput cei de dinaintea ta sau incepand ceva complet nou. Evenimentul se adreseaza oricui, nu doar celor talentati la pictura, singura conditie de participare fiind sa iti rezervi un loc din timp. Incepand din 2018, Painting Room Bucuresti, alaturi de peste 180 de ateliere Closlieu din intreaga lume, promoveaza prin Jocul Picturii mai multa autonomie, spontaneitate si entuziasm pentru toti copii, "de la 3 la 99 de ani". Tinerii care au adus conceptul Closlieu in Romania au, astfel, un obiectiv clar. "Sa le oferim copiilor nostri o lume in care sa se joace si sa creeze mai mult, o lume in care sa nu fie judecati si ingraditi, o lume adaptata la un viitor incert in care puterea lor creatoare va face diferenta", spun acestia.

» Din fugă: cei mai cool bărboşi

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando O chestie nostimă pe gardul Palatului Suţu, sediul Muzeului Municipiului Bucureşti. Portrete de bărboşi de ieri şi de azi, reunite sub deviza “Bărbi la rang de artă”. Alte comentarii n-am, dar chiar sunt curios cât vor rezista acele portrete, neprelucrate de adevăraţii „artişti ai străzii”

» Poți să-ți iei bilete Early-Bird la Pavilionul de Artă București – Art Safari 2019

Pavilionul de Artă București — Art Safari își va deschide porţile pentru cea de-a șasea ediţie, în perioada 27 septembrie – 6 octombrie 2019, într-o clădire-monument – Palatul Oscar Maugsch BCR, din Piața Universității. Pavilionul de Artă București — Art Safari, cel mai amplu eveniment dedicat artei din România, se desfășoară anual și aduce în atenţia publicului artă de patrimoniu, artă contemporană, instalații, performance-uri, ateliere de artă pentru copii și tururi ghidate, situând Bucureștiul pe harta marilor evenimente europene culturale. Art Safari București 2019 va fi conceput sub forma unui muzeu temporar, care va găzdui, pe o suprafață de 10.000 mp, cea mai mare expoziție dedicată pictorului Nicolae Tonitza din ultimii 50 de ani, o expoziție de sculptură de la 1800 până în 2019, precum și o expoziție dedicată artei supercontemporane. Arhitectura expoziției este semnată de Attila Kim, comisarul României la Bienala de Veneția, începând cu ediția 2016 și până în prezent. Pavilionul Muzeal „Nicolae Tonitza și geniul copilăriei”, curatoriat de Zoltán Soós, va găzdui peste 200 de lucrări de Nicolae Tonitza. Lucrările, prezente în Art Safari vor fi împrumutate de la cele mai importante muzee și colecții private din România, dar și din Europa, Nicolae Tonitza fiind colecționat și în afara granițelor țării. Focusul expoziției va fi universul copilăriei, ilustrat magistral de marele artist român.  Pentru a oferi temei propuse un orizont mai larg decât cel imediat al artelor vizuale, expoziția investighează problematica copilului și a copilăriei dintr-o perspectivă multidisciplinară – istorică, sociologică, pedagogică și antropologică. În acest sens, vor fi expuse pe lână lucrări de pictură, sculptură și grafică și obiecte vestimentare ale copiilor din mediul rural și urban, jucării, obiecte de uz școlar, toate din perioada interbelică.” (Zoltán Soós, curator al Pavilionului Muzeal) Pavilionul Central „Repvblica. Despre umbre în sculptură” va găzdui, în premieră, o expoziție concepută și realizată ca o privire antologică și analitică asupra sculpturii din România, în perioada 1800-2019. Expoziția curatoriată de Călin Dan va aduce împreună numele cele mai semnificative ale sculpturii românești, exemplificată prin lucrări excepţionale provenite din importante colecţii private din Europa, dar și din colecţiile muzeelor din România. Selecţiei de sculptură i se adaugă instalaţie, artă decorativă și obiecte semnate de Brâncuși, Paciurea, Geta Brătescu, Ana Lupaș, Vasile Gorduz, Paul Neagu, Marian Zidaru și mulți alții. Pavilionul Supercontemporan. Young Blood. Arta timpului tău, o expoziție curatoriată de artistul Mihai Zgondoiu, introduce publicului noul val de artiști români și cu arta timpurilor noastre. Acest proiect expozițional „fresh”, radiografiază mișcarea artistică urbană din România, asimilată treptat în periferia artei contemporane. Programul Art Safari Kids 2019 se va desfășura pe o suprafață mai amplă decât în anii anteriori și va cuprinde zone distincte potrivite vârstei participanților, unde vor avea loc ateliere de artă: pictură pe pânză, cursuri de sculptură, ilustrație în pasteluri cretate, bandă desenată. Biletele early-bird, cu o reducere de 50% (25 lei pentru un bilet de o zi și 45 lei pentru abonamente) au fost puse în vânzare și pot fi achiziționate până pe 15 august pe www.artsafari.ro. 50.000 de vizitatori sunt estimați la această ediție și 4.000 de copii sunt așteptați să ia parte la Art Safari Kids. Sursa foto

» 7 mașini vechi CXI

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando, Bobocul și HM Nu-i taman cel mai garnisit episod, da’ ne-am dat silința. A venit vremea să luăm în seamă acest Seat Córdoba – Ibiza cu fund – care, încet-încet, a căzut la marginea străzii și-i bun să doarmă mîțele pe dînsul… Ne-a ieșit în cale un Peugeot pe care nu l-am mai avut – 309: Uite un „kei car” – Daihatsu Extol. … după care sărim calul la un Rolls Royce model Silver Spirit, cam ultimul „cuminte”-n linia caroseriei. E pozat de Boemul: Un alt soi de mașină de lux după care nu m-am omorît niciodată, prea aducîndu-mi aminte de-un dric. Limuzina Daimler – precum și restul mașinilor din episod – e primită de la Iustin.   Aruncăm o privire și celebrei drezine Škoda VOS de la Sinaia!   Nu ne miră când vedem, încă într-o stare bună, mașini precum Volvo 244 – făcute să țină! (lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)  Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

» Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1967 (IV)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de C. D. Mocanu și HM … e momentul să vedem seria de calendare cu atracțiile turistice ale anului ’67: Mamaia, Poiana Brașov, Maramureșul – mare lucru nu s-a schimbat de-atuncea; nici chiar cheful de camping, dacă ne gîndim la succesul pe care-l are industria rulotelor. Va urma!

» Case căzute 302 – Str. Pictor Sava Henția 13

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Pe o străduță liniștită din spatele bulevardului Banu Manta, un „building” cum se purta-n anii ’90. Firma desuetă, aparatele de aer condiționat „de geam” sînt, azi, vestigii interesante. mai multe despre Case căzute

» ce e adevărat deranjant

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… nu cred că mai e cineva care-n acest moment mai speră la reactivarea serviciului de „bike-sharing” de vara trecută – „Ape rider”. Asta e: în lume nu e loc de filotimii, dacă o afacere nu merge, pui lacăt și gata – cu toții știm asta. Dar toți sîntem, totuși, clienți și utilizatori și nu ne place cînd ni se dă flit! Fiindcă am așteptat „Ape rider” din martie… din aprilie… din mai… din iunie… Felul ăsta-n care „antrepenorul” înțelege să tragă tacit obloanele prin amînări, promisiuni, minciuni și ascunzișuri este, în realitate, lucrurul de care ni-i cel mai scîrbă – mai scîrbă decît atunci cînd Statul își bate joc de noi.

» să fie făcut

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. … sînt cinci ani jumate de cînd bulevardul Buzești-Berzei își face treaba de minune. Încet-încet (prea încet) o să se și integreze cumva în Oraș: copăceii de pe margini se-nalță, se mai oploșesc o samă de corporatiști în cîte-un building nou… Bulevardul a fost prevăzut cu un soi de pistă de biciclete; cît de cît, stîlpișorii ce-o delimitau de carosabil au ținut vreun an de zile. Apoi au dispărut cu toții, iar pista a devenit bandă de staționare pentru cei ce nu se-ndură să dea zece-douăzeci de lei pe ora de parcare prin preajmă. Iacă, mare minune: de cîteva zile se montează iar stîlpișori! … de unde i-or fi scos, nu știu; arată de parcă deja au fost tăvăliți și călcați de mașini. În fine: e făcut să fie făcut.

» Din fugă: sucuri, chipsuri şi… candele

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando La prima vedere, pare (cel puţin) surprinzător sortimentul de candele amplasat la automatul de la cimitirul Bellu dar, dacă stai să te gândeşti, e doar un mod util de pune la lucru o tehnologie existentă. Toată chestia e să formezi corect codul numeric, să nu te trezeşti cu o candelă în loc de suc!

» Împotriva fumatului în presa vremii

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM O campanie de presă din primăvara anului 1967, desfășurată îndeobște în paginile „Scînteii”. Venea după decizia Ministerului Comerțului Interior ca să nu se mai fumeze în magazinele alimentare și nealimentare, în cofetăriile și patiseriile frecventate îndeosebi de copii; în marile magazine să se poată fuma doar în locuri special amenajate; iar în restaurante să se amenajeze saloane speciale pentru nefumători. A fost doar un mic pas, întrucît de-abia în zilele noastre s-a interzis complet fumatul în spațiile astea. Titlurile, grăitoare, precum și ecourile, întrucît nu se făcea nimic pentru oprirea fumatului în birouri, instituții, săli de ședințe: Cetățenii califică fumatul în birouri ca UN ACT NECOLEGIAL, ca O SFIDARE A NORMELOR DE CONVIEȚUIRE SOCIALĂ Medicii viciază aerul bolnavilor La discreția mojiciei Ce să fac? Să-mi pun mască de gaze? Interdicția, fără consecințe, devine platonică Logica imperturbabilă, monstruoasă, a egoismului O formă de intoxicare colectivă – FUMATUL ÎN ȘEDINȚE De ce atîtea menajamente pentru cei ce nu menajează pe nimeni? Este omenească plăcerea unora cu prețul suferinței celorlalți? Va muri cineva dacă cel puțin 2-3 ore va respira aer curat? Exemplul negativ al ședințelor U.T.C. În pădure – nu, dar în școală – da? Viața infirmă scepticismul celor ce nu cred că fumatul în public poate fi reglementat În cofetăria noastră s-a interzis fumatul și vînzarea a crescut Ocrotiți-i pe nefumători!   … rămînea – de ce nu? – și problema slabei calități a produselor de tutun, asupra cărora se apleca „România Liberă” un an mai tîrziu: „ne cumpărăm dimineața pachetul de Carpați de Sf. Gheorghe (fabrica preferată) și din douăzeci de alegem cinci mai… fumabile. Restul sînt cu praf: praf de tutun. Încercăm și cu București: bețe sută la sută din care jumătate conțin nervuri groase, bîrne, grinzi… Snagov și Litoral, mai suportabile, sînt și ele «tari ca piatra»… dar chiar așa tari, Snagov și Litoral se găsesc în provincie numai iarna (ca și Pepsi-Cola)” FUMATUL FACE RĂU listă de articole selecționate din presa vremii – aici

» Tot ce trebuie să știi despre Festivalul Dakini 2019

Festivalul Dakini este un eveniment de anvergură internațională ce aduce laolaltă muzica chill, psy-trance și micro-house, dansul, peste 100 DJ, speakeri și artiști celebri, workshop-uri și cel mai mare „yoga village” din această zonă a Europei. Festivalul Dakini înseamnă libertate, diversitate, toleranță, conexiune, magie, elevare, armonie. Perioada: joi, 29 iunie – duminică, 2 iulie 2017 Locul: Plaja Tuzla – 15 hectare de plajă sălbatică și pitorească, una dintre puținele rămase neatinse de la noi și din Europa În perimetrul festivalului, evenimentul va fi structurat pe mai multe zone de interes, începând cu cele 3 scene pe care artiști/DJ de notorietate internațională vor fi prezenți 24/24h, continuând cu yoga village (spații pentru cursuri, workshop-uri de learning și healing), zona dedicată atelierelor de creație susținute de artiști din toată lumea și încheind cu zona de food & bar, cu zeci de restaurante, terase și rulote Cazare și parcare: în afara perimetrului festivalului se va amenaja atat zona camping cat si parcare; aceste zone vor fi marcate și monitorizate, vor beneficia de iluminat ambiental, electricitate, dușuri și toalete Copii, animale de companie: minorii pot intra doar însoțiți de un părinte sau de un terț care prezintă procură notarială și copie după certificatul de naștere; sunt acceptate animalele de companie, cu respectarea normelor de siguranță pentru participanți. Dakini promote o experiență unică, de 4 zile și nopți, eco-friendly - o societate ad-hoc constituită, în jurul atelierelor de artă și creație; yoga și muzică, care se desfășoară la Malul Mării Negre. BILETE Perimetrul în care se desfășoară festivalul va fi împrejmuit, iar accesul se va face doar pe bază de bratara ce se aplica in urma validarii biletului. Nu vor exista de o zi sau doar pentru weekend. În prețul unui bilet intră accesul la toate zonele, concertele, cursurile, atelierele și activitățile din cadrul Festivalului Dakini. Taxa de campare per cort sau rulotă se plătește adițional,  pentru toată perioada (65 de lei).

» au treabă multă, nu-i așa?

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Sînt mulți concetățeni care nu pot pricepe ce fac oamenii aceia care lucrează în nenumăratele clădiri de sticlă care se îndesesc de la o zi la alta. În orice caz – își spune cetățeanul nostru de bună credință – sigur au multă, multă treabă, cîtu-i ziua de lungă. Natura omenească, fir-ar ea să fie însă, ne-a lăsat pe toți cam pe-același calapod. Așadar, cînd treceți pe lîngă aceste clădiri frumoase din sticlă, aruncați o privire mai atentă… … S-or plictisi oamenii, or simți nevoia să-și arate cine știe ce implicare socială, le-o veni cheful s-arate că există, da-mi place maxim cînd găsesc lipite pe geamuri fel de fel de mesaje, de muțunachi din hîrtie ori din bilețele. Cineva a stat și le-a printat, le-a lipit cu scoci, cineva a plătit teancurile de „post-it”-uri pe care acuma se pune praful – toate acestea-s în realitate „costuri” care se regăsesc, cumva, într-o factură. Că, altminterea, mult mai plimbăm „eficiența”… altora prin gură.
 
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru acum!


» Website-ul afacerii tale la un super pret! 500 lei + TVA prin serviciul OnlineStart

pariuri sportive pe mobil Joaca la pariuri sportive pe mobil pentru a profita de cele mai rapide oferte.
Mutari Internationale
   
 
Arhiva | CopyRight 2007 - SAPTAMANA dot COM
Privacy policy
Gazduit de gazduit de SpeedHost
articole publicate astazi 114 | utilizatori online 30