Comunicate de Presa | Inregistrari domenii .RO, .EU, .COM, .NET, .BIZ, .INFO .. etc - Hosting Romania - Anunturi Gratuite
Luni, 06 Iulie
                   
 
 


» bravo, asta se poate.

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. Bine că asta se poate. Firește, știm că fiecare-i stăpîn în bătătura lui. … așa că dacă un hipermarket are chef să puie-n parcare rulote, chioșcuri, corturi, mașini de vînzare și alte troace, e fix treaba lui! Mai ales că n-o face pe degeaba. Firește, putem înghiți și că troacele astea se pun cît se poate de intrarea-n magazin, ajungîndu-se ca oamenii să fie siliți să-și lase mașina-n fundul parcării și să-mpingă cărucioarele cît mai mult. Parcarea hipermarketului e un iarmaroc. Și-n continuare nu vedem nici un folos pentru cetățenii din cartier, cărora spațiile astea de care – iată! – se pare că ne putem dispensa le-ar fi de mare ajutor dacă s-ar transforma în mici locuri de socializare și sport.

» Street Delivery 2020 - programul concertelor pe zile

În weekend-ul 3 - 5 iulie, Street Delivery revine cu o nouă ediție a festivalului desfășurat tradițional pe strada Arthur Verona. Anul acesta, evenimentul va fi extins în mai toate cartierele Bucureștiului, peste 40 de proiecte urmând să aibă loc simultan. Vineri, 3 iulie Strada Insulă la Street.Delivery || ora 18:30 || Adresa: Blănari 14 Un concert la handpan al percuționistului Balasa Percussion, în curtea interioară a celebrului bloc de pe Blănari 14, din Centrul Vechi. Proiectul își propune să readucă în comunitatea de pe această stradă starea de pace și grație, discretă, fără bannere și flashuri, care a caracterizat vreme îndelungată atât explorările turiștilor, cât și locuirea celor care și-au împărtășit viețile în frumosul bloc mediteranean de pe această stradă. Sâmbătă, 4 iulie Soundsphere la LOKAL - Special Live Session || ora 14:00 || Adresa: Strada Mihai Eminesc nr. 57 Soundsphere, netlabel românesc cu experiență în atmosferele ambientale, downtempo și experimentale, își prezintă patru dintre muzicieni: Atouck (fondatorul Soundsphere), mir.ON, Musume si Sergent Noise. Streamul va avea ca gazdă Lokal-ul și fiecare artist va avea la dispoziție două ore pentru a-și prezenta, live, creațiile. Demisol Sessions cu Alexandra Stroe la The Bus Specialty Coffee || ora 17:00 || Adresă: Strada Eremia Grigorescu, nr. 9 Demissol Sessions este un act de destăinuire prin intermediul muzicii și poeziei, născut în perioada pandemiei. La baza melodiilor se află viața Alexandrei, cu toate căutările, trăirile, iubirile și revoltele ei, dar, surprinzător poate, și frica de moarte. Ea a făcut-o pe Alexandra să-și înving teama de ridicol și i-a dat curajul să scoată la lumină cântecele pe care le-a ținut la păstrare de-a lungul anilor, în așteptarea unui „moment ideal”. Strada Insulă la Street.Delivery reloaded || ora 18:30 Cozy Poetry Night la Spatiul M60 || ora 20:00 || Adresa: Strada C. A. Rosetti 3 Cozy Poetry Night se transformă într-o mică adunare în inima Bucureștiului și va căuta noi metode de apropiere prin poezie. Sub binecunoscutul format, m u z i c ă + p o e z i e, la cel puțin doi metri de voi, veți putea observa următoarele tinere stele de pe cerul poeziei: Carla Schoppel Radu Nițescu Silvia Grădinaru Mircea Andrei Florea Răzvan Cosmin Țupa Lorena Enache Plus un invitat extraspecial: Psihotrop, iar la butoane, venit tocmai de pe colinele Iașului: SPZ UNCUT la Deschis Gastrobar || ora 21:00 || Adresă: Splaiul Unirii 160 Live performance-ul UNCUT este o improvizație, folosind coloana sonoră înregistrată în pădurile de importanță națională din România, de către Cătălin Rulea, alături de Greenpeace România și Kinecto, dar și instrumente acustice sau electronice. Cătălin Rulea - Drums, Guitar, Synth ️ Tudor D Popescu - Live electronics, percussion Mihai Iordache – Saxofon Duminică, 5 iulie La umbra marelui urs - ora 19:00 (acces de la 18:30) || Adresă: Strada Sfântul Elefterie, nr. 26 Într-o curte mișto din Cotroceni, se inaugurează muralul La umbra marelui urs made by Irlo Doidoi. Într-un peisaj urban se cântă pentru urs dintr-un peisaj montan care veghează asupra pădurii dintr-un peisaj natural. Te bagi? ️Concert acustic Valeria Stoica ️Mr. Jurjak Electro Acustic La umbra marelui urs pot sta doar 50 de oameni, așa că înscrie-te ca să prinzi un loc. Nume + profil Facebook la emailul contact@24ore7zile.ro

» Case căzute 353 – Calea Rahovei 260 A

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Una dintre cele mai mizerabile case locuite din orașul nostru, la intersecția Rahovei cu Trafic Greu, în diagonala mallului Liberty. mai multe despre Case căzute

» Tot ce trebuie sa stii despre Street Delivery 2020

Street Delivery - evenimentul neîntrerupt din 2006 - se întâmplă și în 2020 sub forma unui puzzle de proiecte răspândite prin cartierele Bucureștiului și recompuse online. Pe scenă vor urca artiști precum Psihotrop, Valeria Stoica și Jurjak. Până acum, Street Delivery avea loc pe strada Arthur Verona, unde veneau mii de oameni. Anul acesta, organizatorii duc evenimentul în mai multe zone ale orașului, prin cartiere, păstrând distanța fizică, dar aducându-i pe oameni mai aproape de locul în care trăiesc. Street Delivery se va desfășura în perioada 3 - 5 iulie. Peste 40 de proiecte vor avea loc simultan, în mai toate cartierele Bucureștiului, din Chibrit până în Pantelimon, din Aviației până în Centru și mult dincolo. Totul păstrând măsurile de siguranță anti-CoViD-19, dar oferind oamenilor forme de cultură, interacțiune și civism, vitale pentru comunități sănătoase. Scena de muzică nu dispare, dar se transformă și va fi mutată în grădini, în curți interioare de bloc și pe acoperișuri, cât toată lumea să stea la distanță, dar să simtă împreună. Cozy Poetry Night se transformă într-o mică adunare în inima Bucureștiului și va căuta noi metode de apropiere prin poezie, alături de Psihotrop și SPZ. Cătălin Rulea, Mihai Iordache și Tudor Popescu aduc proiectul UNCUT deasupra Bucureștiului – un live performance cu sunetele naturii și instrumente acustice și electronice. Iar Valeria Stoica și Jurjak cântă într-o grădină din Cotroceni, La umbra marelui urs - un mural proaspăt pictat de artistul Irlo. De prin cartiere - Ca în fiecare an, calcanul de pe Arthur Verona își schimbă muralul, doar că la această ediție nu va fi singurul perete cu o nouă înfățișare. Ziduri din Piața Chibrit, Tineretului, Griviței, gangul de pe Câmpineanu, fațada Industriei Bumbacului (Timpuri Noi) și încă multe alte ziduri vor fi readuse la viață de artiști locali. În plus, pe malul râului va avea loc un teaser pentru Dâmbovița Delivery, o acțiune de recuperare a spațiului public. Nu vor lipsi nici expozițiile sau instalațiile de artă: colectivul Local Design Circle va inaugura o structură expozițională în cadrul UNArte, "PosterXPoem" ne propune un traseu poetic pe ziduri, designerul sârb Miloš Jovanović ne oferă realități augmentate prin care putem vizita istorii alternative ale câtorva puncte cheie din oraș, iar proiectul "Înăuntru" invită riveranii la un jurnal al experienței izolării prin proiecții arhitecturale. "În 2020, dăm viață cartierelor păstrând distanța fizică, dar aducându-i pe oameni mai aproape de locul în care trăiesc, de imediata vecinătate. Ne dorim ca locuitorii Bucureștiului să gândească împreună soluții de îmbunătățire a vieții urbane, pentru a fi mai uniți si mai bine pregătiți pentru viitoare crize. Rezoluțiile din izolare pot deveni soluții reale la problemele comunităților noastre. ReSoluții pentru oraș!" (Timea Honț, coordonatoare Street Delivery) Harta cu toate proiectele este AICI.

» atît.

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.zăduf: trebuie doar apă.

» cică ne scrie cineva

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… de mai bine de un an, periodic – mai ales în urma articolelor despre transportul public – ni se trimet cîteva idei destul de fixe; nu cu „bună ziua”, nu cu „la revedere” și mai deloc cu „mulțumesc”. Nu trecerea autobuzelor pe liniile de tramvai rezolvă blocajele în trafic ale autobuzelor ci o capitală cu 0 treceri la nivel cu calea ferată și 0 tronsoane ale liniilor de tramvai lipsite de benzi proprii mașinilor coroborată cu reducerea traficului rutier interjudețean la 0 prin substituirea treptată a acestuia cu traficul feroviar.Vezi în mod special liniile 103,143 și 246 care sunt dependente de traficul feroviar.Liniile de tramvai sunt pentru tramvaie.Tramvaiul e un mijloc feroviaro-rutier și autobuzul e mijloc rutier.În altă ordine de idei rezolvarea blocajelor în trafic ale autobuzelor se face prin dezvoltarea rețelei liniilor de tramvai și a magistralelor de metrou în vederea scăderii numărului liniilor de autobuz.Nu struțocămila asta a autobuzelor pe liniile de tramvai.Municipalitatea vede paiele din ochii capitalei și nu vede bârnele…. Ați scăpat din vedere la tramvaie că încă există tronsoane lipsite de benzi proprii mașinilor,fapt ce generează conflicte de trafic între mașini și tramvaie.Un exemplu e Strada Iacob Felix.Din 2001 încoa în contextul raderii,al modernizării și al extinderii liniilor de tramvai pare uitată de municipalitate Strada Iacob Felix.La troleibuze ați scăpat din vedere că sunt porțiuni în care încadrarea între tramvai și trotuar/ colțul de trotuar e anevoioasă fiind totodată dependentă de firele de contact.Un exemplu e curba dintre linia de tramvai și colțul de trotuar dintre Bulevardul Ioan Cuza și Bulevardul Gheorghe Duca a liniei 79.La autobuze ați scăpat din vedere liniile 103,143 și 246 care sunt dependente de traficul feroviar și porțiunile pe care încadrarea între tramvai și trotuar/ colțul de trotuar e anevoiasă sau chiar inexistentă.Vedeți linia 605 pe Calea Moșilor…. Am rugămintea să abordați într-un articol și străzile cu titulatura Intrarea.Vedeți Intrarea Aeronavei,Intrarea Grigore Alexandrescu,Intrarea Alexe Marin,Intrarea Alpiniștilor,Intrarea Amzei,Intrarea Anasonului,Intrarea Marcel Andreescu,Intrarea Armașului,Intrarea Augustin Dan,Intrarea Aurora etc etc etc.Intrare înseamnă o fâșie îngustă de drum pe care dacă se întâlnesc două mașini abia au loc una pe lângă cealaltă și se combină cu pietonii sau pe care abia are loc o mașină și întâlnirea acesteia cu un pieton e aproape imposibilă.În contextul în care s-a dezvoltat industria auto străzile cu titulatura Intrarea nu mai au rost pe harta rutieră a capitalei.Când se simplifică infrastructura rutieră a capitalei să nu mai existe străzi cu titulatura Intrarea????????????????????Să facă primăria generală în colaborare cu primăriile sectoarelor planuri urbanistice zonale în vederea construirii unor parcuri cu spații verzi și alei pietonale expropriind adresele străzilor cu titulatura Intrarea!În contextul poluării generate de traficul rutier al capitalei capitala are mai mare nevoie de spații verzi decât de blocuri și parcări!Rog redacția să abordeze și subiectul ăsta într-un articol.Mulțumesc anticipat.  Le găsiți pe larg într-un material pe care ne-am făcut pomană să-l și publicăm odată, întrucît o parte din temele de-acolo nu-s de lepădat. În fine; cineva e într-adevăr chitit și plătit încît să revină, din cînd în cînd, și să ne reamintească toate astea. Primim mesajele de la diferite „persoane” – Stănescu, Florescu, Andreescu, Popescu, Marinescu, Teodorescu botezate cînd-cum Florin, Sorin, Lucian, Marian, Viorel ori Marius. Cu siguranță nu sîntem noi singurii adrisanți. Dar așa-i înainte de alegeri.

» puțin – dar un uriaș pas înainte

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… sîntem martorii unei schimbări uriașe: autobuze care circulă pe linia tramvaiului. Nu mai e nevoie de stat în trafic, de tîrît în urma mașinilor: uite că de-acuma autobuzul se poate deplasa la fel de nestingherit precum tramvaiul. Firește – pe acolo pe unde s-au montat garduri și nu mai poate intra nimeni pe linia tramvaiului. Și pe unde deja tramvaiul era boier Bibescu! Încetișor se construiesc și benzi dedicate pentru autobuz și troleu. Mai e mult pînă departe – dar uite c-am mai făcut un pas. În direcția bună.

» 7 mașini vechi CXXVI

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando, Bobocul și HM Ce vedem azi, în episodul 126? Chiar arătînd reușit, utilitara Fiat Ducato, al cărei model l-am întîlnit și la Peugeot și Citroën și un camionaș Iveco; modelul cabinei îl regăsim, în anii ’80, și la Renault, Daf, Volvo, Magirus. … un Ford Granada, seria a doua: mare, cu o identitate a lui – ceva ce nu mai aducea a Opel. Ne bucură întîlnirea cu o mașină cît mai aproape de starea ei de la-nceput – cum e Rekordul ăsta D… că tot vorbirăm de marcă. Mergem mai departe cu o frumoasă colecție de gîgîlici, care include o veritabilă veselie de Fiat 500, o Broască foarte bine-ntreținută, un Peugeot 205 cabriolet și o pereche de Tigre. Mai rămînem la Opel, cu mașinuța sportivă oleacă mai mare decît Tigra, anume Calibra. Tigra ținea de Corsa, Calibra de Vectra; Astra are însă propria-i versiune cabrio. (lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)  Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

» Chestionar de Metropotam - de vorbă cu actrița Patricia Ionescu: "Dacă îți vei accepta propria autenticitate, atunci vei putea să accepți și autenticitatea celor din jur. "

Chestionar de Metropotam este rubrica prin care ne dorim să aflăm mai multe despre personajele iconice din lumea artistică și nu numai. Despre oameni cu povești care merită spuse mai departe, despre întâmplări și locuri care să ne inspire. Astăzi stăm de vorbă cu actrita și trainerul Patricia Ionescu, despre care aflam mai multe in 3, 2, 1... Cine esti? Sunt un suflet. Ce voiai sa devii in copilarie? Întotdeauna am vrut să fiu actriță, dar am mai avut perioade cu fantezii despre cum o să devin eu designer vestimentar. Dar cine știe?!? Am toată viața înainte 😉 Daca ai putea sa iti trimiti un mesaj tie la 14 ani, ce sfat ti-ai da? Awww! Mi-aș spune “Baby, lasă-te văzută, e ok! Nu ești o ciudată și chiar dacă ai fi, nu contează cum te etichetează oamenii din jur. O vor face oricum, deci de ce vrei să corespunzi? Dă-ți voie, ai încredere și nu te ascunde după fundița roz. Dacă îți vei accepta propria autenticitate, atunci vei putea să accepți și autenticitatea celor din jur. Hai, bucură-te de toate culorile tale!” Ce ai descoperit la tine, în această perioada? A fost o perioadă foarte intensă pentru mine. E ca și când eu credeam că stau într-un apartament cu trei camera și, de fapt, heeeei, am un super palat. Deocamdată explorez parterul, dar pare că ar avea multe etaje… Și ca să fiu mai concretă, am descoperit o parte din mine pe care o bănuiam, dar pe care o ignoram, am descoperit un nou mod de a mă raporta la oameni și experiențe, un nou mod de a mă raporta la mine însămi. Cu ce personaj dintr-un film sau serial ti-ar placea sa iesi la o bere? De ce? Marcello Mastroiani, clar! Probabil Marcello din “La Dolce Vita”, doar ca să vină îmbrăcat la costum și să îmi spună “Ciao, bella!” Am bea vin totuși, nu bere și l-aș lăsa pe el să vorbească mai mult. Ar fi și păcat să nu… 😊. Și, oricum, eu în italiană știu doar să dau din mâini. Și dacă vinul e bun și rochia mea e destul de elegantă, poate fac și un dans în fântână (la Unirii). Ce te motiveaza cand te trezesti dimineata fara niciun chef? Superficial poate, dar cafeaua pe care o fac e prima chestie care îmi trece prin minte și mă face să mă ridic rapid din pat; după, vine și cheful. 5 mici placeri care-ti aduc bucurie. Ciocolata, așternuturile proaspăt spălate și călcate, un pahar de rose la apus, mirosul de caprifoi și ploile cu soare. O melodie care te face mereu să zâmbești "À la claire fontaine". Care este cel mai important lucru pe care crezi ca l-ai facut sau l-ai invatat pana acum? Deși mi-a luat ceva, am învățat că sunt cel mai important om din viața mea și că tot ce trebuie să fac este să mă las să curg (ca un râu). Cea mai mare frica. Mi-e frică de ziduri, bariere și lacăte. Și de orice are 2 roți, dar asta-I o frică mai măruntă. Cea mai recenta obsesie muzicala. Bel Ami- My desire. Daca Bucurestiul ar fi un personaj cum ar arata/ ce superputeri ar avea? Oooh! Bucureștiul ar fi un personaj gen Kevin din Split cu multiple personalități. Complex, profund, dar tulburat tare. Ar vira când dintr-un graffer cool într-un bătrân pedant cu monoclu, când dintr-o damă decoltată și vulgară într-un puști smart și ambițios, cu pistrui și o sprânceană ridicată; apoi s-ar transforma într-o doamnă rafinată de la început de secol XX, apoi într-un milițian gras cu creierul spălat, apoi o babă obtuză cu voce pițigăiată, apoi ar fi o pasăre mare, uriașă, albă. Ar zbura, deci. În urmă ar lăsa miros de cărămidă udă. De ce trebuie sa te feresti in Bucuresti? De gândaci - am auzit că în unele zone sunt unii care au suferit mutații genetice sau nu știu ce naiba; nu zic unde, că nu vreau să supăr pe nimeni. Peace! De parcangii de #pestetot Top 3 locuri unde-ti place sa mananci in Bucuresti Belli Siciliani; Buoni e Bravi; Iar pentru desert, înghețata cu caștalie de la Delicii Libaneze și, oricât de macabru sună, coliva de la Bazaar. Top 3 locuri unde-ti place (placea) sa bei in oras Curtea Școalei, Ceainăria Infinitea, Simbio. Cea mai inedita experienta culinara pe care ai avut-o in Bucuresti (sens pozitiv sau negativ) Toată doza de inedit a fost epuizată în cafeaua cu gumă mestecată din Sibiu, în limonada pe care o chelnăriță NU a vrut să mi-o servească în Craiova sau în rechinul aproape crud din Vamă; în București doar zâmbete banale, good food & experiențe plăcute. Cum arata barul perfect in viziunea ta? (de la design si pana la oameni) Ofer consultanță! 😊 Glumesc, dar chiar mi-ar plăcea să dispară toate umbrelele cu branduri de pe terase, să nu mai existe doar câteva tipuri de mobilier sau câteva stiluri “care prind” de amenjare. Chiar nu-mi place deloc zona asta de “uniformă”. Bleah! Barul perfect- pentru mine- poate fi în multe feluri. Vreau să zic chiar muuulte feluri. O variantă ar fi un bar cu o grădină ușor sălbatică unde să existe pături și perne în loc de mese și scaune (da, cu niște suporturi pentru pahare- m-am gândit și la asta), să stăm la un picnic printere copaci și luminițe; muzică în surdină și oameni relaxați și prietenoși. Cred că se poate crea astfel fix genul acela de vibe de “acasă la cineva”, iar asta fidelizează oamenii. Ce le-ar trebui romanilor sa nu-i mai vedem tristi si posomorati pe strada? Of… Eu cred într-o înlănțuire între bani și educație. Noi deocamdată avem un nivel de trai foarte scăzut, fapt ce cauzează stres, griji și dezinteres pentru alte aspecte mai subtile ale vieții. Și, din păcate, suntem în urmă și cu educația; nu toți știm să spunem măcar “mulțumesc” și “vă rog” doamnei care ne-a servit x produs la magazin. Să nu uităm că, zeci de ani, românii au învățat mai de grabă cum să se ascundă, să disimuleze, au fost cuprinși de un gri profund. Avem nevoie deci de câteva generații ca să ne curățăm adn-ul de aceste reminiscențe. Procesul a început, dar este unul de durată. Oameni pe care ii consideri Figuri Emblematice ale Bucurestiului. Șoferul care te claxonează imediat ce s-a făcut verde la semafor, taximetristul care niciodata nu se retrage acolo unde mergi tu, cerșetoarea care are aceeași rețetă cu medicamente și aceeași poveste mereu, bucureșteanul get-beget care e supărat pe toți ardelenii, oltenii, dar în special pe moldovenii care au luat cu asalt capitala, hipsterul super-mega-diferit care se duce la x terasă unde se întâlnesc toți hipsterii ca el. Ei, da…chiar sunt niște figuri!

» Chestionar de Metropotan - de vorba cu Cristian Bajora: "Incerc sa mentin echilibrul intre a fi antreprenor in domeniul cultural si a fi artist"

Chestionar de Metropotam este rubrica prin care ne dorim să aflăm mai multe despre personajele iconice din lumea artistică și nu numai. Despre oameni cu povești care merită spuse mai departe, despre întâmplări și locuri care să ne inspire. Astăzi stăm de vorbă cu artistul Cristian Bajora, despre care veți afla mai multe în 3, 2, 1... Cine esti? Sunt artist. Cred. Sper. Incerc sa mentin echilibrul intre a fi antreprenor in domeniul cultural si a fi artist. Fiecare activitate are pentru mine farmecul ei. Am terminat Facultatea de Cinematografie si Televiziune, specializarea Regie. Am profesat in televiziune o vreme, apoi am revenit la prima dragoste – Teatrul. Iar astazi fac Teatru, Film si Fotografie. Ma ocup de Teatrul In Culise, studio-ul it’SHOWTIME si TeenMedia Academy. Ce voiai sa devii in copilarie? Mi-am dorit sa devin invatator, medic, actor…la 17 ani am descoperit ca am abilitati de “despot” si am hotarat sa devin regizor. Daca ai putea sa iti trimiti un mesaj tie la 14 ani, ce sfat ti-ai da? Cristian, nu mai manca mizerii si nu mai baga in tine Coca-Cola. O sa te ingrasi. Ce ai descoperit la tine, în această perioada? Am descoperit inutilitatea. Mi-am dat seama cat de pretioase sunt momentele de apropiere cu oamenii, cat de mult conteaza pentru noi artistii publicul, ce minunata e o sala plina si cat de nimeni suntem fara toate astea. Suntem nimic. Traim prin ceilalti. Am inteles singuratatea maestrilor aflati la sfarsit de drum. Cu ce personaj dintr-un film sau serial ti-ar placea sa iesi la o bere? De ce? Sonny din "A Bronx Tale". Ma fascineaza lumea asta gri – undeva la marginea societatii. Mi-ar placea sa-I ascult povestile. Ce te motiveaza cand te trezesti dimineata fara niciun chef? Bai…chiar nu mi se intampla. In fiecare dimineata ma trezesc cu chef. Sa lupt o noua zi. 5 mici placeri care-ti aduc bucurie. Cafea Tigari Condusul pana la studio Aplauzele Ordinea O melodie care te face mereu să zâmbești Somewhere over the Rainbow - Israel Kaʻanoʻi Kamakawiwoʻole Care este cel mai important lucru pe care crezi ca l-ai facut sau l-ai invatat pana acum? Cred ca cel mai important si frumos lucru este ca am influentat oameni. Pe multi i-am creat. Au devenit mai buni in diverse feluri. Si asta e ceva nepretuit. Si ma bucur ca am putut sa imi ofer acest privilegiu – de a fi in jurul oamenilor si de a ma face ascultat. Cea mai mare frica. Mi-e frica de boala. De sfarsit. Mi-e frica sa nu se termine si sa nu am timp. Mi-e frica sa nu imbatranesc urat. Mi-ar placea sa imbatranesc frumos, sa iau o rulota si sa ma plimb. Oriunde. Cea mai recenta obsesie muzicala. Anthony B - Chill Out Daca Bucurestiul ar fi un personaj cum ar arata/ ce superputeri ar avea? Bucurestiul e blond, cu ochi caprui, slabut, frumusel, accesorizat si are super-puterea de a te energiza – te atinge si devii puternic. De ce trebuie sa te feresti in Bucuresti? Mie imi place Bucurestiul. Il asociez cu Londra, cu Manhattan. Nu doarme niciodata. Nu stiu daca e ceva de care as sfatui pe cineva sa se fereasca. Toate periocolele, toate lucrurile mai putin frumoase sunt parte din savoarea orasului. Poate de condusul intre 8 si 10 si 17 si 19 ar trebui sa te feresti. Top 3 locuri unde-ti place sa mananci in Bucuresti PuiPeJar La Scena – cand exista Taverna “La Calinescu” Top 3 locuri unde-ti place (placea) sa bei in oras In Culise 😊 Orice terasa pe strada – cu lume care trece pe langa tine Orice Rooftop Cea mai inedita experienta culinara pe care ai avut-o in Bucuresti (sens pozitiv sau negativ) Mi-a placut foarte tare sa fac meniul de mancare La Scena. Si au fost cateva zile in care bucatarul gatea pentru mine – am testat toate chestiile pe care le visam eu in meniul unui restaurant. Asta a fost o experienta pe care nu o sa o uit. Am facut si poze pentru meniu. Cum arata barul perfect in viziunea ta? (de la design si pana la oameni) Imi plac barurile de “taifas” – sa zicem cafenelele. Imi place sa vad oameni care stau in fata unui cocktail si se bucura de o discutie frumoasa. Ador barurile tematice – care arata specific – indifferent de tema. Sport, arta, industrial – imi place cand totul are legatura. La barul meu am dat nume de actori bauturilor. That was nice. Scaunele trebuie sa fie commode. Ce le-ar trebui romanilor sa nu-i mai vedem tristi si posomorati pe strada? Bai – cred sincer ca avem o problema in zona asta care foarte greu se poate rezolva. Suntem tristi pentru ca ne si place putin. In Bucuresti sunt foarte multi oameni si familii care au fost aduse cu forta in perioada dinainte de 89. Si asta conteaza. Oamenii astia nu apartin locului. Apoi ne place revolta – din orice motiv si degeaba. Si suntem revoltati pe prea multe lucruri. Nu avem pace. Cred ca oamenilor le trebuie pace. Nivelul de trai in Bucuresti este unul decent in momentul asta. Ar trebui sa fim mai bucurorsi. Pana la urma…care e problema daca ni se masoara temperature la intrare in locuri? Oameni pe care ii consideri Figuri Emblematice ale Bucurestiului. Caragiale, Ilie Dumitrescu, Gabriela Firea, Ion Caramitru.

» Chestionar de Metropotam - de vorbă cu Alina Grigore: "Gestionez mult mai bine situațiile dificile decât credeam"

Chestionar de Metropotam este rubrica prin care ne dorim să aflăm mai multe despre personajele iconice din lumea artistică și nu numai. Despre oameni cu povești care merită spuse mai departe, despre întâmplări și locuri care să ne inspire. Astăzi stăm de vorbă cu actrita, regizoarea si trainerul Alina Grigore, despre care veți afla mai multe în 3, 2, 1... Cine esti? Grigore Alina Ce voiai sa devii in copilarie? Regizor, scenarist și doctor genetician, toate în același timp. Încă mai cred că se poate. :P Daca ai putea sa iti trimiti un mesaj tie la 14 ani, ce sfat ti-ai da? Mănâncă și dormi mai mult, slăbănoago. Sună-ți mai des părinții. Ce ai descoperit la tine, în această perioada? Nu sunt atât de ipohondră pe cât credeam. Gestionez mult mai bine situațiile dificile decât credeam. Gătesc bine. Cu ce personaj dintr-un film sau serial ti-ar placea sa iesi la o bere? De ce? Clifford Worley din True Romance. Probabil pentru că îmi aduce aminte de tata și de relația cu el. Și aș avea de învățat ceva filosofie de viață numai bună de aplicat în situații de criză. Ce te motiveaza cand te trezesti dimineata fara niciun chef? Cred că... nu mă trezesc niciodată dimineața fără chef. Mi s-a întâmplat să mă culc fără chef de somn, dar diminețile foarte crude sunt preferatele mele. Dacă am seri fără chef de somn, citesc, mă uit la un documentar, sun un prieten. 5 mici placeri care-ti aduc bucurie. Ciocolata. Cățeii Vioara. Gătitul. Înotul. O melodie care te face mereu să zâmbești Va Sandy,/Sandy sans doute,/Va Sandy,/Tu suis ta route,/Fais ton chemin et boucle tes valises/Pour que ton rêve se réalise. Sau dacă vrem să fim și mai nostalgici - The Pogues, Summer in Siam. Care este cel mai important lucru pe care crezi ca l-ai facut sau l-ai invatat pana acum? Am salvat un om o dată. Efectiv, totul e posibil. Cea mai mare frică. De violență asupra maselor. Cea mai recentă obsesie muzicalaă Cred că o pot asculta pe Lourdez Hernandez/Russian Red fără oprire. Îmi place timbrul ei. Dar obsesiv rămâne Degi Heugi. Daca Bucurestiul ar fi un personaj cum ar arata/ ce superputeri ar avea? E un film foarte slab, Hancock, în care Will Smith a făcut un personaj super simpatic - acest erou decăzut și zeflemist care-și mai folosește superputerile ca să facă rost de alcool și cam atât... asta mi-a venit în minte SuperBucur - un supererou bețivan dar inteligent fără direcție dar cu mult șarm. De ce trebuie sa te feresti in Bucuresti? Trafic. Top 3 locuri unde-ti place sa mananci in Bucuresti Kaiamo, la Anca Tănase acasă, la Gabi Ursu acasă. Ultimele două ar trebui să se gândească serios la un business-bijou, ceva cină la ele acasă în weekend pe bani mulți și puțini oameni. Da, atât de bine gătesc fetele astea. Top 3 locuri unde-ti place (placea) sa bei in oras Anca Tănase și Gabi Ursu acasă. Glumesc și nu prea. Nu-mi place să beau în public. Sunt mai cehoviană. Dacă beau, am nevoie să zac molcom în ceva intimitate semiculturală de sufragerie. Eden, momentan. Cea mai inedita experienta culinara pe care ai avut-o in Bucuresti. Kaiamo. Excelent. Din toate punctele de vedere. Cum arata barul perfect in viziunea ta?  Pe plajă. Self-service. Ce le-ar trebui romanilor sa nu-i mai vedem tristi si posomorati pe strada? Totul e despre educație. Baza se pune acolo și trebuie restructurat total sistemul. Oameni pe care ii consideri Figuri Emblematice ale Bucurestiului. Andreea Verde, Iv. Cel Naiv - desigur.

» de la mural la mural, amical

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Mărginind Cișmigiul, între Zalomit și Rigas, un dos de clădire care-i mult mai vesel acuma. Dac-o fi un trend, nu-i unul rău; Bucureștiul are încă nenumărate ziduri proaste, calcane chioare, tencuieli scorojite ce de-abia așteaptă un pic de viață.

» Civilizație publică LXXIV – Moțoflendere bucureștene

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Le vedem pretutindeni prin oraş. De toate felurile: dantelării traforate cu migală, bile de buzdugan, săgeţi avântate spre cer, giruete, talere sau farfurioare… aşa că le-am zis, la grămadă, cu de la mine putere: moţoflendere. Le-am adunat în timp, fără o idee anume şi am un singur regret: acela că nu am avut un aparat performant pentru a face fotografii mai reuşite. Revenim. Fireşte, cele mai sofisticate ornamente de acest gen le găsim pe cupolele impozante ale clădirilor din centrul oraşului.      Fenomenul a făcut prozeliţi şi în cartierele mai depărtate de centru, unde mulţi proprietari de case mai răsărite nu s-au lăsat mai prejos când a fost vorba de împodobit acoperişurile.    Şi dacă tot suntem la acest subiect, este ocazia potrivită să prezentăm şi materialul scris de arh. Cristian Brăcăcescu despre vestitul artizan al metalului: Alexandru Dimitriu, cel de la care ne-au rămas câteva lucrări remarcabile ale genului. lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

» Vitan – felurimi (VIII) Au venit turcii (I)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu Precizare: Povestea ce va să vină se întemeiază mai întâi pe documente. Ea este despre evenimente, fapte, întâmplări, pe care le-am trăit și despre oameni pe care i-am cunoscut, așa cum s-au păstrat în memoria și în însemnările mele. Da! Au venit în mai și apoi în iunie 1927. Unii n-au mai plecat. Au rămas în mahalaua din coasta viilor lui Themis Doncos, cea „scăldată primăvara în ninsoarea înfloritelor grădini” și au trăit acolo netulburați de nimeni „de la tinerețe pân’ la bătrânețe”. Ani mulți, foarte mulți, nu m-am întrebat niciodată cum au ajuns aceștia între locuitorii așezați în jurul bisericii „cu hramul „Înălţarea Domnului” pronumită „Târcă”, cu zidurile roase de vremuri şi turla-i subţiratecă întocmită în loc de priveghere pentru pândarii viilor”. Nu aveam motive să o fac. Celor născuți și crescuți acolo împreună cu bulgari, țigani, greci, evrei, unguri, nemți, italieni, nu li se părea ciudat că prin vecini sunt și turci. Ciudat era că purtau nume de botez neaoșe: Ion, Lenuța, Maria, Gheorghe, că mergeau împreună cu noi la aceeași biserică… ortodoxă, se închinau ca noi și rosteau cu noi „Tatăl nostru Care ești în ceruri… Asta depășea cu mult faptul că, spre exemplu, bulgarii din Cioplea nu erau ortodocși, așa cum mulți credeau, ci catolici de-și ziceau pavlicheni. Povestea turcilor din Vitan a intrat în atenția mea după o întrevedere cu M.P., cel mai drăcos dintre cei patru frați P. (doi băieți și două fete), cu vreo doi ani mai mare ca mine. El și familia lui (după mamă sunt din neamul lui Balaurea) au locuit la Bujavercă (Vitan nr. 111) gard în gard cu Cristodulo și cu Denischiotu (Vitan nr. 113), descendenți ai faimoșilor comercianți Dinischiotu, până când urgia demolărilor ne-a făcut vecini într-un cartier de blocuri. Ne întâlnim deseori, cu voie sau din întâmplare și evocăm negreșit, printre altele, și amintiri din mahalaua copilăriei noastre. Într-o seară tihnită din toamna anului 2014 descântam amândoi cîte o bere la o terasă mică aflată chiar vizavi de blocul lui și îl evocam pe Carol, neamțul de pe Grădinari care confecționa și vindea zmee din hârtie albastră, folosită altfel la „îmbrăcarea” cărților și caietelor noastre de școală, dar și pe turcii care preparau și vindeau dulciuri. Atunci l-am întrebat mai mult retoric, fiind convins că nu-mi poate răspunde: – Cum or fi ajuns otomanii pe Vitan? – Păi tu nu știi? – Nu știu! – I-a adus părintele Micșunescu. Stai așa, că mă duc până acasă! Am o cărticică veche în care găsești amănunte. Și a venit cu boșura „Istoricul Sfintei Biserici „Înălțarea Domnului” numită „Târcă” din Capitală, Institutul de Arte Grafice „Tiparnița”, Str. Dr. Istrate Nr. 10, București, 1932” scrisă de Preotul Dimitrie P. Micșunescu. O știam, însă nu ajunsesem să o studiez ca sursă bibliografică. M. o recuperase din podul casei, împreună cu alte hârțoage importante care mai târziu i-au permis să revendice o proprietate importantă, pe când buldozerul făcea exerciții la poarta lor. Bunică-su fusese apropiat de biserică și de parohul ei, părintele Micșunescu. Am citit-o în noaptea aceea, pe nerăsuflate, din scoarță-n scoarță. Într-o recapitulare a principalelor evenimente desfașurate în viața parohiei între 1923 și 1932, de fapt un bilanț, Sfinția Sa prezintă astfel surprinzătoarea întâmplare: „În cursul anului 1927, am adus în sânul sfintei noastre biserici creștine ortodoxe, circa 90 mahomedani, botezându-i. Cu această ocaziune I.P.S. Patriarh Miron Cristea, care îndrumează cu însuflețire și înțelepciune preoțimea noastră ortodoxă română, spre ași recăpăta rolul și avântul apostolic, pe care l-a avut în marile crize istorice ale românismului, anunțându-i-se sosirea prin sunetul clopotelor, a fost întâmpinat de corul bisericii cu imnul „Pre Stăpânul și Arhiereul Nostru”. Solemnitatea desfășurată atât în ziua de 4 Mai 1927, cât și 22 Iunie acelaș an, în cartierul Târca Vitan din marginea Capitalei a dovedit puterile pe care le cuprinde această mișcare religioasă din Capitală. Câteva mii de credincioși, veniți din toate cartierele și printre care se distingeau și adepții altor confesiuni atrași de curentul popular, confirmau în mod strălucit însemnătatea pe care o dă conștiința populară acestor acte de mărturisire creștină. Domnul general Nicoleanu, pe atunci prefectul poliției Capitalei, asigurase prin măsuri de pază desfășurarea liniștită a solemnității, dând totdeodată și cel mai larg sprijin pentru reușita ei. La locul botezului se ridicaseră arcuri de triumf. Pe tribună, predominând întinderea, luase loc I.P.S. Patriarh cu întregul sobor. Răspunsurile religioase au fost date de corul membrilor asociației „Patriarhul Miron”, purtând lente(*) tricolore iar doamnele port național cu toată căldura înăbușitoare, mulțimea a ținut să asiste la ceremonia săvârșită sub cerul liber. După oficierea botezului, într’o frumoasă cuvântare I.P.S. Patriarh, își arată bucuria pe care o simte văzând munca ce desfășoară biserica strămoșească în răspândirea cuvântului mântuitor al Evangheliei. Binecuvintează pe nouii creștini, lămurindu-le însemnătatea botezului, pe nașii ce s’au învrednicit să-i ajute în acest mare act și pe toți drept credincioșii”. (*) Lentă: Cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, la solemnități. (Textul a fost transcris fără adaptări, folosind sintaxa, topica, ortografia și punctuația originale.) O primă ceremonie de botez a avut loc la data de 4 mai 1927, fără pregătiri speciale, doar în liniștea bisericii când „la îndemnul C. paroh au trecut la legea creștină 12 spoitori de religie mahomedană”, așa cum a rămas consfințit de către „Păr. Protoiereu Const. Moisiu” în procesul verbal din ziua de 5 mai 1927. Un eveniment la care participa Patriarhul Miron Cristea cu un sobor de preoți, alături de „câteva mii de credincioși, veniți din toate cartierele” și în organizarea căruia se implica Prefectura Poliției nu putea trece neobservat de ochiul vigilent al presei. Revista „Realitatea ilustrată” care apărea, de puțin timp, la Cluj a consemnat în numărul său din 26 iunie 1927: „De când cu modernizarea Turciei, cu desființarea instituției padișahului, tot mai numeroși sunt musulmanii cari trec la creștinism. Pentru a 2-a oară, în anul acesta, un grup compact de mahomedani, dela noi din țară, trec la religia creștină ortodoxă. Fotografiile noastre au fost luate la solemnitatea desfășurată Dumineca trecută, în cartierul Târca Vitan, dela marginea Bucureștilor, când în prezența I.P.S.S. Patriarchului, a soborului bisericesc, a autorităților și a unui public numeros, 67 mahomedani au fost botezați, fiind convertiți la creștinism de părintele Micșunescu”. (Textul a fost transcris fără adaptări, folosind sintaxa, topica, ortografia și punctuația originale.) Această adevărată performanță a fost obținută de un singur OM, un preot, vrednic de pomenire, înzestrat cu dar și har care și-a închinat întreaga viață, toată energia, lui Dumnezeu, ctitoriei lui Radu Poenaru Sărdaru și a soției sale Natalia, mahalalei din jur și oamenilor ei: Dimitrie P. Micșunescu (1893 – 1982). Va urma!

» Case căzute 352 – Intrarea Călțuna 15

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Chiar spre fundul fundăturii, vizavi de scările „secrete” ce coboară-n Mitropolit Nifon. mai multe despre Case căzute

» Din fugă: ofensiva PROFI?

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando 26 iunie, inaugurare magazin PROFI CITY. Nu ştiu cum e în alte cartiere, dar aici, pe unde locuiesc, pe distanţa unei staţii de tramvai (Bucur Obor – bd. Ferdinand) este, deja, al treilea de acest gen.

» Din fugă: TZOI – magazin de rachiuri româneşti

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Pe colţul străzii Chiristigii cu Şos. Mihai Bravu, la buza pasajului, vizavi de parcul primăriei sector 2, s-a deschis, nu demult, acest magazin: TZOI – rachiuri româneşti. Văd că, în afara diverselor distilate îmbuteliate, are la vânzare şi ceva ustensile specifice. Nu prea mă pricep, aşa că vă pun singura legătură virtuală pe care am dibuit-o. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

» Cronica: Trattoria Garibaldi - mancare delicioasa cu specific international si cea mai inedita pizza!

Pe Strada Olimp la numarul 24, in zona parcului Carol exista o terasa frumoasa, cu multa vegetatie, muzica italiana si un meniu divers: Trattoria Garibaldi. Am venit in cautarea unui spatiu intim, cu mancare buna, cu mese distantate, cu dor de normalitatea de pe "vremuri" de cand ieseam la terase. Iar locul s-a dovedit sa fie mai placut decat ne-am imaginat. Atmosfera Muzica italiana, multe plante, umbrele colorate agatate de bolta - ne-am simtit ca intr-un loc cochet din Italia. Mesele sunt distantate si separate prin garduri de vegetatie. Ce gasesti in meniu si cat costa In meniu gasiti gustari precum bruschetet pomodoro (15 lei), misto di crostini (22 lei). Supele pornesc de la 14 lei si aveti de unde alege: pui, fructe de mare, rosii, ciuperci, broccoli. O salata italiana costa 30 lei, pastele pornesc de la 25 lei - gasesti 13 feluri diferite de paste, 9 feluri de pizza pornind de la 30 de lei, preparate din carne de pui (25-35 lei), porc (30-75 lei), vita (48-90 lei), fructe de mare (40-80 lei), risotto (28-42 lei). Deserturile vor fi greu de ales:tort Krantz (25 lei), cheesecake (23 lei), tiramisu (21 lei), sufle de ciocolata (25 lei) si lista continua, dar ne oprim aici, sa nu va facem pofta. Bauturile pornesc de la 9 lei (sucuri, apa), o cafea este 8 lei, un ceai 15 lei si gasiti o oferta diversa de bere, cocktailuri, long drinks (18-24 lei), shots, vin. Puteti consulta meniul complet aici. De asemenea, puteti comanda si acasa telefonic sau prin Glovo, Food Panda, Tazz si Take Away. Ce am comandat si cum a fost Am inceput cu o limonada racoroasa si delicioasa (16 lei) cu menta si am continuat cu un espresso lung cu frisca (8 lei). Cafeaua este foarte gustoasa, de la Kimbo. Am continuat apoi cu paste Nero di Sepia (spaghete negre, fructe de mare, usturoi, vin alb) - portia a fost mare si extrem de gustoasa, fructele de mare proaspete. 10/10.   Am incercat si Pizza della Casa - quattro formaggi, parmezan, prosciutto crudo, busuioc (38 lei) si aici am avut o surpriza placuta! Blatul este umplut cu branza si gorgonzolla, rumenit si foarte bun. N-am mai mancat pana acum asa o pizza, e o reteta inedita si tocmai a devenit pizza noastra preferata. La desert am impartit un souffle de ciocolata (25 lei) si, daca tot eram in vibe italian - un Tiramisu (21 lei). Bun, bun de tot. La capitolul BUCATARIE si RETETE ne declaram foarte incantati. Portiile sunt mari, ingredientele proaspete, comanda vine repede, iar chelnerii sunt foarte amabili si prietenosi. Normele de protectie au fost respectate, angajatii poarta masti, mesele sunt distantate, terasa este racoroasa. In timpul petrecut aici am avut un sentiment de normalitate, ca pe vremuri, ca inainte de pandemie. Am reusit sa ne relaxam. Mai multe poze aici.

» poate merge așa!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Bătaie, scandal, amendă, reclamație, pus lacăt, ștergătoare rupte – chiar le-a încercat, oamenirea, pe toate?

» cu Bobocul și mai chițibușar

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.De astă primăvară – ca să nu ne luăm cîmpii fără joacă, parc, copii și alte distracții – batem străzile. Pe jos, pe biclă ori – păcatele mele – în cîrcă. Ca să nu schimbăm o monotonie pe alta, încercăm să găsim lucruri care să facă ieșitul ăsta mai interesant… Și unele-s mașinile stricate; vechi și stricate – dacă se poate. Pasiunile, cum se zice, se moștenesc. Și… mergem… și căutăm… și-mi aduc aminte de curți cu rable, de ganguri puturoase-n care zac droaște ruginite, de cine știe ce mașini uitate pe-un trotuar, de ateliere de tinichigerie unde epave așteaptă să fie tăiate – nu rămîne piatră neîntoarsă! Și zău că-i tot mai greu să găsești ceva care – pe lîngă „calitățile” cerute – să mai și aibă o poveste! Și-am văzut, zău că am văzut – și Imeseul de pe Maria Rosetti, și Fordul Taunus din gangul de pe Pitar Moș, și curtea mizeră cu Renaulturi 16, Jaguaruri și Range Rover de pe Philippide, și Mercedesul „coadă de rîndunică” de pe Cobălcescu, și ruginiturile priponite de Poliție pe Candiano-Popescu, și comorile ascunse sub prelate pe străzile Cotrocenilor… … alte nenumărate curți, fundături și ganguri care de care mai pitite cu Dacii, mașini americane, dube și alte drăcării – cin’ le mai ține rîndul? Să vedem ce mai găsim.

» E o-ntrebare bună.

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Poate ați băgat de seamă-n anii trecuți apariția multor țîșnitori în locuri nu prea aglomerate în fiecare zi – nici în stații, nici la interescții – anume, în preajma bisericilor. Anul ăsta nu s-au mai montat la loc, odată cu venirea sezonului cald. Da – au cam stat bisericile-nchise, cu oamenii veniți la slujbe prin curțile lor și pe trotuare – cu atît mai mult mă gîndesc că nu le-ar strica o sursă de apă. Părerea mea.

» anii ’90 în 240 de poze

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Ceva ce ne-a lipsit îndelung: atmosfera bucureșteană de la mijlocul și sfîrșitul anilor ’90 documentată fotografic! 240 de imagini ale lui Peter Hautzinger. Trebuie să le vedeți, pe-ndelete, pe toate… … o semnalare excepțională primită de la Volga Neagră.

» Urme ale trecutului (XVIII) – Ace de cusut

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu Ce mare lucru? Un ac de cusut! Așa este, dar când cămășii îi lipsește chiar nasturele de lângă buric sau când pantalonii s-au căscat  prin părțile cele mai expuse și nu găsești un ac, abea atunci înțelegi cât de valoros  este.  Am aflat-o în armată. Gulerul de la veston și de la manta, nasturii, petlițele, tresele de militar T.R., pe toate le-am cusut cu mâna mea chiar în prima zi de militărie. Nu mai pun la socoteală repararea stricăciunilor vestimentare produse de nelipsitele accidente. Știam din experiența altora că acul și ața sunt componente obligatorii ale trusei de supraviețuire sub arme. Mama, maistru blănar, avea acasă toate cele necesare. De când, la paisprezece ani, intrase ca ucenică la Kamerling, acul și ața îi erau prieteni credincioși. Le știa rostul și pentru a mă împiedica să presar acele de cusut prin valiză mi-a cumpărat de la Tase, fostul cinematograf Venus de pe Dudești, o trusă cu prețioasele instrumente înțepătoare. Aspectul îndoielnic nu mai conta. Necesitatea și utilitatea acesteia depășeau deranjul estetic. Era „Made in Czechoslovakia” și conținea ace de diverse mărimi, pentru diverse utilizări, inclusiv o mașinică fără de care cei mai puțin îndemânatici se chinuiau rău să strecoare ața prin blestematul ăla de orificiu de-i zice urechea acului. De atunci, din 1974, m-a însoțit peste tot în peregrinările mele prin țară și prin lume. M-a scos de multe ori din încurcătură, a suferit pierderi majore, dar a răzbit  prin timp. Azi e doar obiect de colecție. Pe la începutul anilor ’90, când complexul comercial Delfinului începuse  să se transforme  în bazar orientalo–balcanic–dâmbovițean, am zărit la una dintre tarabe inconfundabila trusă. Am cumpărat-o fără să stau pe gânduri și fără să-i iau prea bine seama, doar pentru a păstra și o versiune integrală. Părea că este întocmai cu cea aflată atunci încă în serviciu. Abea acasă am observat că noua achiziție venea, aparent, din China și că cei care au mirosit „gheșeftul” păstraseră coșul dar înlocuiseră aranjamentul floral cu unul, ce-i drept, compus tot din trandafiri. Conținutul era însă identic. Nici măcar asta nu mă poate convinge că acele și ambalajul lor înflorat au venit din țara mătăsii. Mai degrabă din puzderia de mici ateliere ale Stambulului, căci urmașii lui Soliman Magnificul sunt la fel de „oți” (poate mai abitir!) ca îndrăzneții și ingenioșii asediatori cu ochii oblici  ai piețelor comerciale de peste tot. Oricum ar fi, au trecut peste noua trusă vreo treizeci de ani și a devenit astfel o urmă a trecutului păstrată de mine, printre altele așișderea, în sertarul „Obiecte mici – foloase mari”.

» cîteva recomandări

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. Trei sferturi din poporul care face mișcare se duce de-și ia lucruri din „Decathlon”. N-am inventat noi apa caldă – mergeți și prin alte orașe mari din Eruropa și-o să găsiți magazine dintr-astea peste tot, chiar în buricul tîrgului. N-am cum să fiu cîrcotaș – nu s-a-ntîmplat să am vreun lucru din „Decathlon” care să mă dezamăgească; treaba e cam la fel cu „Ikea”. Fiindcă spori pofta oamenilor pentru mersul cu bicicleta, și sport în general, magazinul vinde de rupe; și, avînd deja prin casă o samă de lucruri luate de-aici, nu strică să las mărturie că-s reușite. Trotinetele „Oxelo” – alea simple, fără farafastîcuri, care-s pînă-n trei milioane – îs trainice și țin la tăvăleală; un adult mai pirpiriu le poate folosi fără grijă. O bicicletă de apartament „Domyos” – care, la cinci milioane, ține o familie-ntreagă-n formă. O surpriză-i bicicleta pliabilă „B’twin” – am ales-o fiindcă intră lesne-n portbagaj, lăsînd loc îndeajuns și pentru alte troace plus cumpărături; poate s-o facă și s-o desfacă și-un copil; iar un adult – chiar și găligan – o să stea comod pe ea și chiar o să prindă ceva viteză. Oleacă mai scumpă uneori decît echivalentul disponibil în hipermarketuri ori online, marca proprie „Decathlon” e – în utilizare – bună și simplă; ușor de scos din cutie și gîndită bine.

» Case căzute 351 – Șoseaua Fabrica de glucoză 4

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. scris de Ando Sub rezerva numărului, preluat de pe instantstreetview, am să înşir ceva mai multe vorbe despre această clădire. La începutul lunii iunie, după o pauză de trei luni de la ultima mea vizită, când am văzut că circulau ştiri despre deschiderea şoselei proaspăt lărgită, m-am dus în mod special să văd ce s-a întâmplat cu clădirea respectivă. De ce? Pentru că, din perioada în care am lucrat pe platforma Pipera, o ţineam bine minte. In acei ani, aici funcţiona o grădiniţă. Aveam destui colegi de serviciu care treceau după program şi-şi luau copiii de acolo. Amplasată pe panta dinspre lac, la distanţă de trotuarul de atunci al străzii, clădirea masivă, era, în sezonul cald, aproape total ascunsă în vegetaţie. Nu era în traseul meu zilnic, dar când mai ajungeam pe acolo, obligatoriu, mă opream s-o admir. Cred că această captură din satelit este destul de elocventă. Nu ştiu când a intrat în starea de părăsire, dar am remarcat cu tristeţe degradarea ei progresivă când reveneam pentru diversele articole despre zonă. Când s-a pornit şantierul pentru lărgirea arterei, am crezut că, până la urmă, având în vedere starea la care a ajuns, va fi demolată. Ei bine, nu!  Ca o casă bântuită de strigoi, clădirea a rămas „străjer” hâd, ştirb şi inutil la marginea drumului, lipită şi chiar… ocolită de noul trotuar! mai multe despre Case căzute

» Din fugă: mai avem un Papă!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Nu intraţi în panică! De fapt, este vorba de o nouă completare la mai vechea noastră listă cu „străinii Bucureştiului” imortalizaţi în marmură sau bronz. Pe prima parte a acestei liste, figura bustul Papei Ioan Paul al II-lea, dezvelit în august 2011. Zilele trecute, şi tot pe Bd. Schitu Măgureanu, dar mai jos, la intersecţia cu strada Grigore Cobălcescu, s-a adăugat bustul Papei Francisc. Lucrarea (autor: Darie Dup) reprezintă „o amintire permanentă a vizitei istorice din 2019 în România a Suveranului Pontif”.

» demolarea continuă

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.poze de Ando E greu de dat jos, nu?

» 7 mașini vechi CXXV

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando, Bobocul și HM Bun așa: sîntem la episodul 125. Prima mașină e într-adevăr urîtă, dar nu numai… ci și ciudată. Cu toate astea, găselnițele de organizare a spațiului interior au fost de succes – avea trei locuri în față – și dacă oamenii ar fi putut trece peste aspectul exterior, mașina ar fi avut mai multă căutare. Isprava italienească e, firește, Fiatul Multipla. Mașina următoare – Korando – e doar urîtă. Nu te miră că e un SsangYong, întrucît marca asta a fost renumită pentru modelele boccii din anii ’90. O bucată de vreme firma SsangYong a fost deținută de Daewoo, și mașina pe care v-o arătăm e fix de-atunci. Nici mașinile următoare n-au fost un model de frumusețe, dar s-au remarcat îndelung prin trăinicie și linia simplă, spartană. Range Rover, Mercedes G-Klasse, Toyota Land Cruiser, Mitsubushi Pajero, Daihatsu Feroza. N-o fi bai c-am pus și-un Aro 10 – mai mult pentru ce-ar fi putut să fie… nu pentru ce și cum a fost.     Mașina următoare – o dubiță – e o raritate pe aici, pe la noi. E Toyota HiAce, seria a treia, din anii ’80. Rămînem în Japonia, de unde a venit o mașină mică gîndită să fie mare – Honda Jazz. Tragem linie cu două Oltcituri pitulate-n bălării. (lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)  Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

» IDEO IDEIS #15 ajunge în 9 orașe!

Trupele de teatru tânăr aduc festivalul în Alexandria, București, Botoșani, Baia Mare, Buzău, Timișoara, Câmpina, Roman și Sibiu Anul acesta IDEO IDEIS îmbrățișează schimbarea din toate punctele de vedere și ia o formă nouă, adaptată contextului actual și măsurilor impuse de acesta, dar care va asigura în continuare o experiență autentică pentru adolescenții implicați în program. Evenimentul, dedicat procesului de educație alternativă pentru tinerii liceeni, se va desfășura simultan, într-un format concentrat, între 5 și 9 august, în Alexandria și în alte 8 orașe din țară, orașe gazdă ale trupelor de teatru tânăr selectate. Astfel, în 2020 IDEO IDEIS va ajunge în 9 orașe din România, punând accent pe experiențele de învățare și transformare prin care liceenii au șansa de a trece în urma interacțiunii cu trainerii și mentorii. Trupele din afara Alexandriei selectate pentru cea de-a 15-a ediție IDEO IDEIS sunt Brightside Drama (București), Drama Club (Botoșani), The Snoop (Baia Mare), 3,14 (Buzău), Heavenly Hell (Timișoara), Mircea Albulescu (Câmpina), Gong (Roman) și Art Attack (Sibiu). Din comisia de selecție au făcut parte Alexandru Ion (actor, co-președinte Asociația TETA), Oana Furdea (manager cultural, Director IDEO IDEIS), Alexandra Murăruș (actriță, Director Artistic IDEO IDEIS) și Elena Călinoiu (coordonator departament Relații Participanți IDEO IDEIS). „Momentul în care treci prin procesul de selecție al trupelor participante la IDEO IDEIS este momentul în care te poți conecta cu adevărat la atmosfera festivalului și poți înțelege de unde și-a luat timp de 14 ani echipa energia de a fi, de a crește și de a rămâne cool și relevantă. Mix-ul de seriozitate și nonșalanță pe care l-am regăsit în aplicații a fost pentru mine cel mai bun tonic în a regăsi determinarea de a face lucrurile să se miște în orașe în care evenimentele culturale sunt o prezență rară. Iar faptul că în 2020, un an al provocărilor și schimbărilor din toate punctele de vedere, vom reuși să aducem IDEO IDEIS în 9 orașe, reprezintă una dintre cele mai mari mulțumiri pe care o puteam avea la această ediție aniversară.”, a declarat Oana Furdea (Director IDEO IDEIS) IDEO IDEIS deschide de azi înscrierile pentru participanții individuali, începând cu ora 17:00. Ajuns la 15 ani de experiență, festivalul dorește să lărgească familia alumnilor, lucrând și cu liceenii care nu fac neapărat parte din trupe de teatru, dar sunt atrași de lumea artei și sunt interesați de impactul pe care manifestările artistice îl au în comunitatea lor. Participanții individuali se pot înscrie online: https://bit.ly/2YEwJ2. Toate detaliile necesare înscrierii sunt disponibile în Ghidul Participanților Individuali care poate fi descărcat de AICI. Fiecare oraș are disponibile maxim 15 locuri care vor fi ocupate de primii care se înscriu respectând complet cerințele Ghidului, dar nu mai târziu de 30 iunie. Excepție face Alexandria care are la dispoziție 45 de locuri. Lista finală a participanților înscriși va fi anunțată până pe 3 iulie pe site-ul festivalului. Pot aplica și cei care nu locuiesc în orașele anunțate, ci în apropierea lor, cu condiția să aibă posibilitatea de a fi în orașul selectat pe perioada IDEO IDEIS (5-9 august) și să își acopere cheltuielile legate de transport, cazare și masă. Trupele de teatru și participanții individuali vor participa în 4 din cele 5 zile de festival la Atelierele de Teatru Tânăr și Atelierele de Măiestrie, coordonate de traineri dedicați și asignați fiecărui oraș. În plus, adolescenții vor petrece 2 zile în compania unuia dintre cei 9 mentori ai festivalului. Împreună, vor lua parte la un schimb de know-how intergenerațional, în care prim-planul aparține artei și îndrumării într-un sens cultural mai larg. În Alexandria organizatorii promit o ediție aniversară cu un program bogat în evenimente speciale. Cele mai importante momente vor fi transmise LIVE și în mediul online pentru a fi accesibile audienței din orașele participante, dar și din restul țării. Pentru a sărbători 15 ani de IDEO IDEIS și a transmite generațiilor viitoare o promisiune către viitor, 3 artiști vizuali vor concepe câte un mural special, iar un altul o instalație dedicată. Printre alte evenimente care vor avea loc se numără un concert cvartet de coarde mobil, spectacole de teatru audio cu alumnii IDEO, proiecții de film și un spectacol de teatru în aer liber, montat și regizat de Bogdan Georgescu, cu actori amatori, aleși exclusiv din comunitatea din Alexandria. Toate evenimentele  speciale se vor desfășura respectând normele de siguranță impuse de autorități. Masterclass-urile și Seara Povestitorilor, secțiunile festivalului care aduc în fiecare an în fața publicului povești ale unora dintre cei mai relevanți specialiști și inovatori ai prezentului, vor rămâne și anul acesta în program și vor fi transmise online.  

» să se vadă frumos!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… să vedem ce și cît are-n cap o primărie cînd face un parc! Iată-ne la intersecția Rahovei cu Trafic Greu, unde a fost amenajat locul viran ce urîțise mai bine de trei decenii zona. Avem, azi, un părculeț cu fîntînă, bănci, loc de joacă… și chiar e o bucurie, fără glumă. Alături de celelalte zone valorificate în ultimul an în sectorul 5 (Malcoci, George Coșbuc vizavi de fosta fabrică de bere, Trafic Greu cu Năsăud, Ferentari cu Doina) e un cîștig pentru oameni. Doar că… Cine s-o fi gîndit ca locul de joacă trebuie pus înspre șosea? O fi el împrejmuit cu gărduț, ca să nu iasă copii-n fața mașinilor, dar copiii și cei ce vin cu ei trebuie să stea în zgomot, miros de gaze, praf și să mai fie și expuși oricui trece pe-acolo. Nu așa se face treaba. Un loc de joacă nu se trîntește așa, oriunde și oricum. Lumea a uitat, dar pe la sfîrșitul anilor ’90 primarul Chiriță (tot din sectorul 5) făcuse un loc de joacă în mijlocul bulevardului, pe scuarul verde de pe 13 Septembrie de lîngă Marriott; noroc că n-a durat mult.

» Nimic nou sub soarele Bucurescilor (X) Clasa politică – portret

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu Precizare: Orice asemănare cu personaje, fapte, sau situații din viața politică actuală NU este întâmplătoare pentru că de acum 131(o sută treizeci și unu) de ani NU s-a schimbat nimic. Iată! „Pentru o mare parte din politiciĭ noștri, advocațĭ, inginerĭ, medicĭ, profesorĭ saŭ oamenĭ fără profesiune, politica este un mijloc de căpětuire personală. Nu dorința de a’șĭ servi țara ’ĭ-a împins la minister, deputăție și alte onorĭ publice înalte; ci nevoia de a’șĭ spori peculiul (*) lor propriŭ. Respinșĭ de la ocupațiile private, unde pe lângă diplome saŭ certificate, presumpțiunĭ de știință, se cere știință adevěrată, muncă neobosită și onestitate nebănuită, eĭ s’au aruncat în vârtejul partidelor și al luptelor politice, încredințațĭ că aci este paradisul tutulor(!!) reputațiilor compromise saŭ cel puțin asilul tutulor(!!) conștiințelor elastice. Ast-fel unuia requisițiunile ’ĭ-aŭ procurat ocasiunea de a rivaliza cu ceĭ maĭ marĭ capitalișțĭ din țară; altuia rescumpărarea drumurilor de fer ’ĭ-a adus beneficiĭ de milioane; unuĭ altreilea furniturile armateĭ ’ĭ-au oferit prilejul de a maĭ câștiga câte-va sutimĭ  de miĭ de lei; altul ținênd în ferula (**) sa pe magistrațĭ, s’a îmbogățit din procese veroase; în scurt, ceĭ maĭ mulțĭ politicĭ din etatea de aur a colectivitățeĭ s’au culcat coate-goale și s’au sculat, spre mare mirare a tutulor(!!), personagie importante, capitaliștĭ marĭ, proprietarĭ de domeniĭ întinse, etc. Luxul de nababĭ în care se rěsfață aceștĭ politicĭ orientalĭ și care contrastă într’un mod așa de isbitor cu modicitatea mijloacelor lor de altă-dată ne dă měsura exacțiunilor (***) lor”. (Textul a fost transcris fără adaptări, folosind sintaxa, topica, ortografia și punctuația originale.) *** „Portretul”, publicat în Epoca – Suplement ilustrat, Anul IV, Nr. 946, Luni 16 Ianuarie 1889, îl are ca autor pe Lucenzio. Primul număr al ziarului a apărut la data de 16 noiembrie 1885. Oficial al Partidului Conservator, Epoca a fost înființat de Nicolae Filipescu, contestatar neostenit al guvernului Ion C. Brătianu (9 iunie 1881 – 20 martie 1888). Inițial conducerea gazetei în care publicau Delavrancea (prim-redactor), Vlahuță, Caragiale, Titu Maiorescu, i-a fost încredințată lui Grigore G. Peucescu (procuror, judecător, avocat, ministru, deputat, director la Timpul). Părintele ziarului conservator a preferat să rămână în umbră și de acolo să dirijeze ostilitățile. Nu a îndurat prea mult timp. La 23 ianuarie 1886 Nicolae Filipescu preia conducerea Epocii care animă, deseori cu episoade violente, viața politică a „pereoadei” [de la Herr Kaiser cetire!] de opoziție  contra primei guvernări a lui Ion C. Brătianu. Epoca a devenit foarte repede cel mai citit ziar politic al vremii. *** (*) Peculiu: „În dreptul modern, cuvântul P. înseamnă patrimoniu, averea ce se află sub libera disposițiune a cuiva, bunurile ce le câștigăm prin munca sau industria noastră”. [Scriban] (**) Ferulă: În text, influență, autoritate, control. (***) Exacțiune: În text, abuz, ilegalitate, injustiție, spoliere, șicană.

» atît de verde!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. Cîtă vreme ședem de-o parte și – în loc să ieșim din case și să vedem nemijlocit ce se petrece-n orașul nostru – ne luăm după fel de fel de prăpăstioși, ajungem să credem că trăim așa, într-un deșert de beton, lipsit de cea mai mică urmă de verdeață. Și după aia, cînd ne lovim de frumusețea Capitalei, ne mirăm cum de se poate să credem toate minciunile astea! Niciodată, nicicînd, n-a fost orașul nostru mai verde, mai plin de iarbă, mai umbrit de frunze. Incredibil, nu-i așa? Bine-nțeles… dar e adevărat! Nu trebuie decît să ieșim și să vedem. Iată, bulevardul Unirii, ajuns o panglică de asfalt într-un canion verde! Scuarurile centrale ale bulevardului dintre Cocor și Colțea pe care platanii puși acum patru ani s-au înălțat și deja-s zdraveni! Aleea Mitropoliei, unde te urci ca printr-o pădure! Buzești-Berzei, pe unde poți să mergi pe la umbră! Calea Victoriei, bucăți din Gîrlă, scuarul de pe Lascăr Catargiu, parcul Izvor, piața Aviatorilor, șoseaua Grozăvești – cîte și mai cîte locuri s-au preschimbat total în ultimii ani. Dar – repet – nu trebuie decît să vedem. … cu ochii noștri – nu se poate altfel.

» Terasa surpriză

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Din când în când, ne-am mai legat şi noi de subiectul fostelor cinematografe din Bucureşti. Poate vă mai aduceti aminte, de exemplu, ce forfoteală a fost până ne-am lămurit ce şi cum era cu grădina fostului cinema LIRA. De data asta, surpriza a venit de la doi paşi de mine, adică de la fostul cinema Ileana, ori Avrig, ori Donca Simo. A funcţionat (iniţial ca sală de dans, apoi şi ca cinematograf) până prin anii ’64,  în această clădire aflată pe strada Avrig nr. 1, chiar pe colţul cu strada Chiristigii. Până aici, nimic neobişnuit. O grămadă de asemenea săli mai vechi au fost închise şi în perioada de dinainte de decembrie 1989. Când am venit în cartier, aici era un atelier pentru decoruri şi tâmplărie al teatrului Nottara. Aflasem asta, în treacăt, de la o rudă mai îndepărtată care, lucrând la administraţia acelui teatru, venea uneori cu treburi de serviciu la atelier şi se mai oprea pe la noi la o şuetă. Cred că am trecut de mii de ori pe lângă acea clădire, fără să-i acord o importanţă aparte. De aia, nici nu mai ştiu când cei de la Nottara şi-au ridicat calabalâcul şi au plecat (ei fiind, de fapt, chiriaşi acolo). După revoluţie, s-au mai perindat pe aici şi cei de la Media PRO cu emisiunea „Chestiunea zilei”, parcă şi ceva cu preselecţia de copii pentru „Magicianul”, emisiunea cu Marian Râlea, apoi… nimic. Cred că s-au făcut 15 ani, dacă nu mai mult, de când clădirea este sub lacăt şi scoasă la vânzare. Cum ziceam, treceam în continuare, zilnic, pe lângă ea, fără nicio străbatere. Dar iată că internetul mi-a adus în cale un veritabil cunoscător (îndrăznesc să-l numesc: expert) al mult prea încâlcitului istoric al cinematografelor bucureştene. Este vorba de domnul Belkine Gabriel. Orfeu, Aida, Luxor, Nora, Select, Alcazar… şi multe alte nume pierdute în negura timpurilor, dânsul le reînvie şi ni le oferă cu pasiune şi răbdare. Deci era firesc ca „săpăturile” lui să aducă pe tapet şi evoluţia acestui fost cinematograf. Ei bine, la această postare, mi-au atras atenţia cele câteva comentarii care pomeneau, fără echivoc, despre filmele văzute aici „la grădină”, lucru care m-a pus pe gânduri pentru că nu reuşeam să localizez, pe teren, unde ar fi fost acel spaţiu destinat grădinii. Dar tot comentariile m-au scos din încurcătură: grădina se afla pe o terasă din lateralul clădirii! Imediat, am pus „la lucru” satelitul google maps şi, privită de sus, situaţia s-a clarificat: Avizat fiind, am mai dat câteva târcoale clădirii şi am pozat alte detalii ale fostei terase-grădină: parapetul lateral sau fosta cabină de proiecţie. O soluţie eficientă de folosire a terenului şi nu ştiu de ce mi-a picat fisa aşa de greu pentru că, în copilărie am frecventat fostul cinema Bălcescu (Aida), de sus de pe Calea Rahovei (actual Palatul Bragadiru) care, la fel, avea grădina la etaj!

» Gault&Millau și Ialoc devin parteneri în sprijinirea gastronomiei în România

Gault&Millau România și Ialoc își unesc forțele pentru a facilita experiențe gastronomice memorabile oferite de restaurantele din România. De astăzi, go-mio.ro – platforma digitală a primului ghid gastronomic internațional din România, oferă posibilitatea de a cumpăra carduri cadou pentru experiențe gastronomice viitoare și de a rezerva online mese la restaurant prin intermediul ialoc. Restaurantele care fac parte din comunitatea extinsă Gault&Millau vor putea încheia parteneriate în condiții speciale cu platforma de rezervari ialoc. Pe toată perioada cât restaurantele din România au fost închise, atât Ialoc, cât și Gault&Millau au lansat proiecte și servicii speciale pentru a sprijini restaurantele și pentru a facilita experiențele gastronomice pentru publicul larg, în condiții de siguranță. Cele două companii au decis să dezvolte un parteneriat pe termen lung pentru a sprijini gastronomia, unul din sectoarele puternic afectate de CoVid-19. Eforturile comune se îndreaptă către restaurantele selectate în comunitatea Gault&Millau – pentru a putea beneficia de serviciile oferite de ialoc, și către publicul larg – pentru a putea, prin intermediul platformelor ialoc și go-mio.ro să acceseze cu ușurință experiențe gastronomice memorabile. Gault&Millau România, primul ghid gastronomic internațional prezent pe piața locală, anunță, sub umbrela #maideparte, un set de inițiative prin care continuă să aducă împreună pe creatorii de gust cu cei care caută experiențe memorabile în jurul gustului. După lansarea restaurantului online Go-Mio, o măsură excepțională prin care ghidul a transformat toate platformele sale digitale într-un restaurant colectiv digitial, ghidul Gault&Millau continuă să sprijine restaurantele din comunitatea sa să meargă #maideparte, să redefinească o stare de nouă normalitate. ialoc, cea mai mare platformă locală de rezervări de mese în restaurant atât ca număr de localuri rezervabile cât și ca număr de descărcări ale aplicației mobile, a fost la rândul său activă în susținerea restaurantelor încă de la începutul crizei CoVid-19. Încă din primele zile de după închiderea restaurantelor, a lansat cardurile cadou, apoi prin a inclus facilitatea de “comandă la pachet direct în platformă”. Începând de astăzi, utilizatorii platformei ialoc pot vedea care dintre restaurantele din platformă fac parte din comunitatea extinsă Gault&Millau, în timp ce restaurantele selectate de acest ghid pot beneficia de condiții speciale de colaborare cu ialoc. Tot începând de astăzi, utilizatorii platformei go-mio.ro pot face rezervări online sau achiziționa carduri cadou direct din paginile cu recenzii pentru restaurante, scrise de evaluatori independenți. Odată cu acest parteneriat, Gault&Millau și ialoc anunță lansarea, pe 1 iulie 2020, a cardului cadou #maideparte, care va putea fi folosit pentru experiențe gastronomice doar în restaurantele din comunitatea extinsă Gault&Millau care sunt prezente pe platforma ialoc. Comunitatea extinsă Gault&Millau cuprinde restaurante: ● selectate în ghidurile de restaurante Gault&Millau din 2018 și 2019 lansate pe piața locală ● recent deschise și identificate de evaluatorii independenți ai Gault&Millau ca fiind cu potențial de a intra în noul ghid în 2021 ● premiate în unul din ghidurile trecute Gault&Millau și deschise după publicarea celui mai recent ghid sau care au bucătari-șef premiați în unul din ghidurile trecute și sunt cu  potențial de a intra în noul ghid în 2021 ● recomandate direct de cel puțin unul dintre bucătarii din ghidurile 2018 și 2019 – pe baza potențialului de a intra în noul ghid 2021 Evaluările restaurantelor selectate în cele două ghiduri de restaurante de până acum (edițiile 2018 cu 141 de restaurante și 2019 cu 275 de restaurante) au fost realizate de o echipă de evaluatori anonimi, locali (cetățeni români și expați) și internaționali, folosindu-se aceeași metodologie de evaluare ca în toate țările în care este prezent ghidul. Punctajul acordat este de la 0 la 20 de puncte și de la 0 la 5 bonete, iar în ghid apar doar restaurantele care au cel puțin 10 puncte. Cel mai mare scor din România a fost de 15,5 puncte, echivalent a 3 bonete. Următorul ghid de restaurante va fi lansat la finalul anului 2021. Am pornit ialoc din dorința de a digitaliza un proces învechit și reînvechit. Pentru mine, ialoc este o unealtă de explorare a orașului, cu tot ce înseamnă el. Nu e doar experiența unei rezervări la restaurant cât se poate de ușoară, ci experiența unei culturi, unei emoții, unor momente cu cei dragi ce nu pot fi cuantificate, iar rezervarea este primul pas către aceste momente. Parteneriatul cu Gault&Millau reprezintă, pentru noi, un vot de încredere - ghidul este la fel de atent în alegerea brandurilor cu care se asociază ca în evaluarea felurilor de mâncare din restaurantele pe care le recomandă.”, ne spune Cosmin Măgureanu, CEO ialoc.ro. Rămânem dedicați misiunii noastre – aducem împreună pe creatorii de gust cu cei care îl caută. Perioada aceasta ne-a demonstrat încă o dată că bucătarii și restaurantele din comunitatea noastră au resurse inepuizabile de optimism și creativitate. Ei merg mai departe și conturează un nou normal, în care gastronomia rămâne pe traiectoria ascendentă din ultimii ani – există un interes crescut pentru experiența din jurul gustului, pentru punerea în valoare a terroir-ului în încercarea de a oferi experiențe memorabile. ialoc sunt un partener excelent de dialog, avem obiective similare și activități complementare, deci toate premisele pentru contura proiecte de impact pentru acest sector.” adaugă Raluca Hriţcu şi Ştefan Mortici, Country Managers ****************************** Despre ialoc ialoc este o suită de aplicații gândite să simplifice procesul de rezervare (ialoc app, ialoc.ro) și procesul de administrare a rezervărilor (ialoc Business). ialoc și-a dedicat atenția tuturor elementelor ce țin de o rezervare rapidă și plăcută. Mai mult, ialoc nu ține doar la experiența clienților, ci și la cea a restaurantelor ajutându-le să prospere. Acest lucru este atestat de faptul că în 2019, ialoc a așezat peste 200,000 români și turiști în aproximativ 600 de restaurante din București, Cluj, Brașov, Sibiu, Timișoara sau Iași. În 2019 ialoc a devenit partener oficial cu Tripadvisor în România. Cu ajutorul ialoc, clienții pot alege cu usurinta localul, ziua, ora și numărul de locuri. La fel de simplu este: ● Să descopere locuri noi și să exploreze meniuri ● Să își facă o listă cu localurile favorite pentru a le găși mai ușor ● Să anuleze o rezervare fără a suna localul ● Să vadă toate rezervările pe care le-au făcut de la prima instalare a aplicației ● Să citească review-uri reale și valide ale utilizatorilor care au făcut o rezervare la localul respectiv. Localurile care folosesc ialoc business au posibilitatea: ● De a gestiona rezervările online și offline cu ușurință ● Să identifice și răsplătească clienții fideli ● Să își asigure un grad de ocupare mare ● Să își promoveze online afacerea ● Să își optimizeze activitatea cu ajutorul statististicilor din aplicație ● Să reducă numărul de rezervări neonorate de clienți. Contact ialoc Pentru informații despre ialoc, serviciile B2B/ B2C sau pentru o vorbă de bine, așteptăm mailuri cu drag la hello@ialoc.ro sau (0725) 784 636. ******************************* Despre Gault&Millau – Ghidul Galben Gault&Millau este primul ghid internațional gastronomic care intră pe piața românească. Ghidul a fost publicat mai întâi în Franța acum 50 de ani de doi jurnaliști pasionați - Henri Gault și Christian Millau. În timp, ghidul a cunoscut un succes internațional, Gault&Millau fiind acum prezent în peste 20 de țări și 5 continente. Prezent în România din 2017, Gault&Millau își propune explorarea bucătăriei locale prin evaluarea calității, creativității și autenticității descoperite în restaurantele locale, lansând deja 2 ghiduri de restaurante (2018, 2019) și un ghid de vinuri românești (2019). Contact Gault&Millau Pentru mai multe detalii despre Gault&Millau România ne puteți contacta la comunicare@gaultmillau.ro sau (0734) 404 343.

» trezim copiii: la „Mega Image” Regina Maria

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Joi, pe 11 Iunie, după ora unu și jumătate, găsim o femeie cu un copil în brațe în fața magazinului „Mega Image” de pe Regina Maria. Mai avea și-un puști mai mare, care cerșea printre mașini. Repet şi vă rog: dacă vedeţi un cerşetor cu un bebeluş (dormind sau nu) în braţe faceţi repede o poză cu mobilul. Ar fi grozav dacă aţi sesiza direct situaţia la Protecţia Copilului (ca să fie cît mai multe reclamaţii de la oameni diferiţi) dar, dacă nu vreţi asta, trimiteţi aici pozele (nu uitaţi data şi locul exact) şi scriem noi la D.G.A.S.P.C. Adresa noastră este simplybucharest@outlook.com. Adresele şi telefoanele Direcţiilor de sector sînt aici. —————————————- „Trezim copiii“ este o iniţiativă cetăţenească şi particulară lansată de Simply Bucharest

» dați o fugă

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Într-o seară – chiar și oleac’ mai ploioasă – o plimbare-n Grădina Botanică face minuni. Trandafirii-s înfloriți toți și te-mbată cu mirosul. E grozav. Plimbări prin Grădina Botanică: partea întîi • partea a doua • partea a treia 

» Restaurant „Excellence“, bun în cartier

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Restaurantul „Excellence“ e pe strada Petre Ispirescu, cam la capătul dinspre 13 Septembrie. Foarte-n regulă și pentru chermeze, dar mai ales pe vreme de vară, întrucît are o terasă măricică unde se păstrează răcoare. Meniu fără bălării, cu ce se cere și ce se poartă. Ca bani: ok Curat: curat Servire: bună Deschis în fiecare zi • site • facebook mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

» Case căzute 350 – Intrarea Mareșal Józef Piłsudski 3

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Revenim în fundătura asta, care are toate casele construite-n oglindă – deși nu mai seamănă una cu alta în urma renovărilor. Pe cea mai amărîtă dintre ele v-o arătăm. Are și vreo trei-patru rable-n față lăsate-n grija unui motănel… mai multe despre Case căzute

» vesel, curat – nu mai mult

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Simpatice, treptele ce scoboară jos, în Romniceanu! … și-s vesele, numai bune de făcut poze, la o plimbare cu miros de tei. Trecătorilor din Cotroceni nu le mai e silă și nici frică s-o ia pe aici. Nu trebuie mult ca să faci ceva binișor. Ia, un pic de vopsea, două-trei mături… și nu mai recunoști mizeria de dinainte. Între timp, scările pictate acum șase ani la Filaret, pe strașnica stradă Xenofon, s-au degradat și vopseaua s-a șters de mult. Străduţe cu trepte – partea întîi | partea a doua | Ganguri cu trepte

» Grădina Eden din București

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. scris de Vlad Slavici Merge vorba că un PUZ de transformare a Palatului Știrbei a fost pus în discuție publică de către Primăria Capitalei. Dacă va fi aprobat, acest PUZ ar duce la eliminarea Grădinii Eden care se află în spatele palatului. Am scris impresiile de mai jos în iulie 2017. Pozele sunt tot de atunci. Grădina Eden reprezintă chintesența vieții bucureștene. Bucureștiul a fost (și, parțial, mai este) orașul grădinilor. Eden este una dintre cele mai mari (dacă nu cea mai mare) gradini de vară bucureștene, situată pe locul fostelor grădini ale Palatului Știrbei de pe calea Victoriei. De la șosea nimic nu anunță surpriza pe care o găsești dacă te aventurezi dincolo de porțile ruginite și cotești la dreapta pentru a ajunge în spatele palatului. Un semn discret pe fațada clădirii indică “Eden”, dar e ușor să-l ratezi. Pe o roată veche de piatră se vede o inscripție: “Votează AEUL președinte!” Odată ajuns îndărătul palatului ești întâmpinat de o explozie de verdeață: oțetari și alți arbori crescuți natural te transportă în acea lume a Bucureștiului laissez-faire, ieșit din scurgerea cotidiană a timpului, atât de specifică capitalei de la porțile orientului, dar și ale occidentului. Aici natura este regină. Chiar și scările sunt construite astfel ca să nu deranjeze un oțetar care a crescut, mai răzleț, unde s-a ales să fie o cale de acces. Grădina Eden este o terasă-bar cu scaune și mese de lemn, dar și șezlonguri, hamace și saltele de lenevit, cu o atmosferă hippie ce aduce a Vama Veche și, foarte important, fără muzică. Este plăcut să visezi, să te relaxezi, să vorbești cu prietenii la o bere în această oază de verdeață încropită într-un loc istoric în buricul târgului, dar și ascuns de zgomotul străzii, întocmai cum sunt atâtea grădini lungi si adânci ale caselor boierești bucureștene. Să sperăm că într-o lume în care frumosul este adesea sub semnul efemerității, Grădina Eden va fi acolo să-și întâmpine mușterii ce-i trec pragul și că, peste ani, nu va deveni doar o amintire a vremurilor ce vor fi trecut.

» Ziua Porților Deschise la Fundația Calea Victoriei demo-uri online gratuite, reduceri și surprize

Sâmbătă, 13 iunie, de Ziua Porților Deschise, Fundația Calea Victoriei vine în vizită la tine! Și aduce în dar demo-uri gratuite la cele mai îndrăgite cursuri din program, reduceri care durează un weekend întreg, lectori tare simpatici și o mulțime de alți oameni care au aceleași pasiuni ca tine. Pentru că totul se desfășoară online, live, poți participa la activitățile gratuite pe care ți le-am pregătit indiferent de orașul sau țara în care locuiești. De la ora 11:00 până la ora 17:00, poți alege oricare dintre demourile de 30 de minute pe subiecte precum Vocație, Astronomie, Inteligență emoțională, Desen, Stil vestimentar, Arta Renașterii și multe altele. Programul complet îl găsești AICI. Te înscrii pe contact@victoriei.ro la demo-ul dorit și primești pe mail linkul unde-l poți urmări, live. Alege una sau mai multe dintre temele care te-au pasionat mereu sau aventurează-te pe un tărâm nou pentru tine. Convinge-i pe cei din familie să încercați ceva inedit sau pregătește o după-amiază „altfel” cu fetele. Noi îți aducem la un click distanță atmosfera de voie bună de la Fundație. Ziua Porților Deschise e o sărbătoare, așa că în perioada 12-14 iunie ai 15% reducere la oricare dintre Școlile de Vară din iunie, iulie, august. Foloseșe codul de cupon „ZPD” când faci plata online, direct de pe pagina cursului dorit, și bucură-te de reducere. Programul complet al Școlilor de Vară e AICI. * Oferta este valabile pentru orice curs care începe în perioada 12 iunie - 31 august 2020 achitat în intervalul 12-14 iunie. Reducerea se aplică la costul întreg şi nu se cumulează cu alte oferte sau reduceri. Cu o zi înainte de data începerii, primeşti pe adresa de mail lăsată linkul unde vei putea urmări cursul. Te rugăm, verifică în Spam sau Promoţii primirea mesajului. **Aceste întâlniri vor fi înregistrate video şi audio şi vor fi folosite pentru promovarea activităţilor fundaţiei în presă sau social media. Participarea la aceste demo-uri online presupune că sunteţi de acord cu folosirea înregistrărilor în scopul amintit.  

» Restituirea tezaurului în presa vremii

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. Sîntem în 1956; la 11 iunie Uniunea Sovietică hotărăște să ne transfere înapoi o parte din tezaurul trimes spre păstrare cu patru decenii înainte, în primul Război. Mărețul gest de prietenie se lasă cu un simpozion și cu plecarea delegației noastre – condusă de Mihai Ralea – spre Moscova. Solemnitățile transmiterii se țin pe 6 august; predarea-primirea, cîteva zile mai încolo. Ura și la gară! Pe 14-15 august tezaurul e la București.   Și, peste o săptămînă – în preajma zilei naționale, pe care-o țineam la 23 August – se deschide expoziția de vizitare, cu mare succes. listă de articole selecționate din presa vremii – aici
 
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru acum!


» Website-ul afacerii tale la un super pret! 500 lei + TVA prin serviciul OnlineStart

pariuri sportive pe mobil Joaca la pariuri sportive pe mobil pentru a profita de cele mai rapide oferte.
Mutari Internationale
   
 
Arhiva | CopyRight 2007 - SAPTAMANA dot COM
Privacy policy
Gazduit de gazduit de SpeedHost
articole publicate astazi 88 | utilizatori online 29