Comunicate de Presa | Inregistrari domenii .RO, .EU, .COM, .NET, .BIZ, .INFO .. etc - Hosting Romania - Anunturi Gratuite
Miercuri, 21 Noiembrie
                   
 
 


» miroase a iarnă.

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… mirosul toamnei e, într-adevăr, fantastic: așa cum se compune și se des-compune din sumedenia de fire și firișoare, fiecare cu izul său! Și cît de puțin îl mai simțim – doar frunzele ce putrezesc ne mai aduc stîrnesc amintirea că sîntem înconjurați de atîtea pe care nu le mai știm să le vedem. Cum altfel? Cum să mai miroasă a toamnă, de pildă, cînd nu mai dăm foc la frunze și la buruienele uscate? Cum să se mai simtă fumul serii ce te făcea să simți că oamenii s-au întors cu toții acasă, cînd în sobe nu mai ard lemne și cărbuni, ci gaze? Cum să-ți mai sară inima-n piept, trecînd pe lîngă o fabrică unde se face pîine ori ciocolată ori mezeluri, cînd toate fabricile de azi au zeci de instalații care scot afară aer primenit, fără nici urmă de miros? În lumea asta a noastră – tot mai curată, mai ecologică, mai sigură – cînd dăm peste vreun lucru cu gust, cu miros, cu viață în el, parcă ne trăznește; ne cheamă la el, ne ademenește, ne păcălește. Ne schimbăm; schimbarea nu-i rea – schimbarea e progres – doar că uneori omul mai rămîne cîte-un pas în urmă, adulmecînd vreo urmă a trecutului. Găsii prin arhiva foto a agenției noastre de presă două imagini de iarnă bucureștene, luate acum mai bine de 60 de ani: Doamne, ce țipă frigul, ceața lăptoasă și udeala de pe jos! Doamne, cît de la fel ni-i orașul, prin vremuri! Doamne, urîtă-i iarna atunci cînd și orașu-i urît.

» Începe NARATIV 2018 – Festivalul de lectură pentru copii unde cititul e o plăcere!

Pe 24 si 25 noiembrie 2018, vino la Festivalul NARATIV la Colegiul Național „Cantemir Vodă” să vezi cum poveștile prind viață. Cei mici și cei mari își dau din nou întâlnire la cea de-a patra ediție a Festivalului de lectură pentru copii NARATIV, unde vor redescoperi plăcerea cititului alături de Asociația Curtea Veche.  Programul este disponibil pe site-ul www.narativ.ro, unde s-a dat deja startul înscrierilor la peste 50 de ateliere interactive gratuite care vor trezi pasiunea pentru citit în orice puști. La eveniment sunt așteptați copii cu vârste între 3 și 14 ani, care vor să descopere magia cititului alături de Nara și Tiv, ghizii aventuroși ai Festivalului. Ce vor face cei mici la NARATIV? Activitățile pregătite pentru ei îi vor încuraja să se exprime liber, să deseneze, să compună muzică, să facă teatru și recenzii video, să învețe și să folosească tehnici de dezbatere, să facă experimente și chiar să inventeze propriile povești. Părinții și profesorii sunt așteptați la conferințe susținute de specialiști în psihologia copilului și în educație non-formală, unde pot învăța mai multe despre cum îi pot sprijini pe cei mici în dezvoltarea obiceiului pentru lectură. Atelierele pregătite anul acesta sunt realizate în jurul unora din cele mai frumoase și cunoscute titluri ale literaturii universale, precum: Debate – Mituri Romane, Povești pe muzică – Călătoriile lui Gulliver, Jurnalistul de poveste – Robinson Crusoe, BodyPercussion – Visul unei nopți de vară, Bookopoly board game – Romeo și Julieta, Povești vizuale – Frida, Actorie – Odiseea, Atelier Experiențial – Marie Curie și multe altele. A patra ediție a festivalului NARATIV aduce în premieră și activități de storytelling în limbi străine, în parteneriat cu institutele culturale din București și un eveniment special cu participarea campioanei olimpice la scrimă, Ana Maria Brânză, care le va vorbi copiilor despre importanța educației prin sport și lectură. Asociația Curtea Veche a fost înființată în luna martie a anului 2014 pentru a dezvolta într-un mod independent și susținut activitatea de responsabilitate socială începută de Curtea Veche Publishing prin programul național de lectură “Cărțile copilăriei” care își propune creșterea reală a interesului copiilor și tinerilor pentru citit, ridicarea nivelului copiilor de înțelegere a textelor și creșterea consumului de carte din România. Mai multe informații despre Asociația Curtea Veche puteți afla de pe site-ul www.asociatiacurteaveche.ro și Facebook.com/AsociatiaCurteaVeche.

» Nițică istorie – Popești Leordeni – aerodromul din Sud (II)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu Precizare: Povestea ce va să vină se bazează pe documente verificate și confirmate, completate (în mică măsură) cu amintirile mele. Citiți prima parte aici Odată intrată în război, România nu putea fi ocolită de atacurile aeriene ale inamicului. Și nici n-a fost! La început ne-au încercat, timid și neprofesionist, sovieticii. S-au rătăcit pe cerul Bucureștiului și spre Ploiești, au panicat locuitorii și au șters-o înțelept când au priceput că nu vor fi bine primiți. Pe măsură ce frontul a avansat spre Nistru și dincolo de el, resursele tehnice și logistice nu i-au mai ajutat să se invite pe la noi. În schimb ne-au vizitat, din ce în ce mai insistent, aliații lor anglo–americani. Aceștia, bine pregătiți și organizați, dotați cu material foarte performant și îndestulător, vizau în principal capacitățile de extracție și prelucrare a petrolului din Valea Prahovei, sursă importantă de carburanți și de produse derivate din petrol care alimenta armata germană. În perioada 1942–1943, forțele aeriene anglo-americane staționate în nordul Africii, au executat mai multe misiuni de bombardament împotriva României având ca țintă Valea Prahovei. Rezultatele acestora nu au fost spectaculoase. Mai degrabă, modeste. Lipsa de experiență a tinerilor aviatori militari veniți de departe, distanța foarte mare până la obiectiv, traversarea Mediteranei, problemele tehnice, absența informațiilor despre sistemul de apărare a zonei, lipsa aviației de însoțire și deci a protecției, nu în ultimul rând, riposta viguroasă a aviației și a artileriei antiaeriene româno-germane care apărau „Festung Ploiești” – Fortăreața Ploiești, au făcut ca obiectivele petroliere să nu fie sever afectate. În schimb, pierderile înregistrate de atacatori au fost semnificative. A rămas în istoria aviației militare și a luptelor aeriene operațiunea „Tidal Wave”, un bombardament de la mică înălțime (circa 100 m.) executat în ziua de duminică, 1 august 1943 asupra rafinăriilor de la Brazi, Ploiești și Câmpina de către Grupurile 44, 98, 376, 93 și 389 Bombardament ale USAAF (USA Air Force) staționate în Libia (Benghazi). În faza de pregătire a misiunii, țintele au fost fotografiate și marcate de echipajele specializate ale Grupului 3 Recunoaștere care opera în zona Balcanilor, inclusiv deasupra României. La plecare, colonelul John R. „Killer” Kane, comandantul unuia dintre grupurile de bombardament, le-a spus subordonaților săi: „Fie lovim Ploieștiul, fie murim încercând s-o facem”. L-au lovit și au murit. Prețul plătit a fost mult prea mare. Au decolat spre țintă 177 de bombardiere B24 – Liberator cu 1726 de oameni la bord. În spațiul aerian al României au ajuns 162. Celelalte au abandonat misiunea din motive tehnice. Au revenit la bază sau au aterizat de urgență pe aeroporturi aliate sau neutre 88. Două treimi dintre acestea au avut avarii importante care, pentru o vreme, le-au făcut inutilizabile. Celelalte s-au întâlnit cu pământul românesc, victime ale artileriei antiaeriene și ale aviației de vânătoare (53) sau, în drumul spre casă, grav lovite, au parcat pentru vecie în apele Mării Mediterane (36). Au murit în luptă 310 aviatori americani, 108 au fost luați prizonieri  și 130 au fost răniți. Rezultatul atacului a fost evaluat în septembrie 1943 de United States Enemy Oil Committee: „Nu s-a înregistrat nicio micșorare a capacității globale de producție.” După raportul dintre mărimea pierderilor și efectele obținute, a fost recunoscută oficial ca una dintre cele mai „costisitoare” operațiuni de bombardament executate de  aviația militară americană. Ziua în care s-a desfășurat operațiunea „Tidal Wave” este cunoscută în istoria USAAF  ca „duminica neagră”. Începând cu 2 august 1943, aliații au suspendat acțiunile de bombardament îndreptate împotriva României. Le-au reluat în ziua de 4 aprilie 1944. După raidul american din 1 august 1943, pentru a spori capacitatea de apărare aeriană a Văii Prahovei, generalul de escadră Gheorghe Jienescu, subsecretar de stat pentru Aer la Ministerul Apărării Naționale, a luat măsuri de reorganizare și restructurare a aviației de vânătoare. *** În 1935, căpitan-comandorul Gheorghe Jienescu a făcut parte din echipa formată din locotenent-comandorul Alexandru Cernescu, locotenent-comandorul George Davidescu, locotenent-comandorul Mihail Pantazi, căpitanul Gheorghe Olteanu și maistrul mecanic Anton Stengher care, folosind trei avioane de producție românească I.C.A.R. Universal Biloc special pregătite, a efectuat între 14 aprilie și 25 martie raidul aviatic București – Cape Town – București. Fotografia făcută în ziua de 30 august 1943 surprinde un grup de ași ai aviației de vânătoare decorați cu ordinul Mihai Viteazul și pe comandantul lor. De la stânga la dreapta: Constantin-Bâzu Cantacuzino, Tudor Greceanu, Ioan Di Cesare, Gheorghe Jienescu, Gheorghe Davidescu, Alexandru Șerbănescu și Ion Milu. El însuși pilot de elită, Jienescu a condus cu pricepere aviația militară, de la 27 ianuarie 1941 până la 23 august 1944. *** Una dintre decizii a avut ca obiectiv Grupul 6 Vânătoare (Gr.6V.). Din februarie 1943 acesta era cantonat pe aerodromul  Târgșor unde celor două escadrile din compunerea sa (61- comandant lt. Av. Mircea Dumitrescu și 62 – comandant lt. av. George Posteucă) li s-a adăugat  Escadrila 59 – comandant cpt. av. Petre Constantinescu. Era integrat în sistemul de apărare a Văii Prahovei și participase la luptele aeriene din  ziua de 1 august 1943. Piloții grupului au luat contact cu inamicul în zona Crivina–Periș–Buftea împiedicându-l să survoleze Bucureștiul. Au obținut 4 victorii prin adjutantul aviator Aurel Vlădăreanu și locotenentul aviator Carol Anastasescu. Fiecare a doborât câte două bombardiere B24 – Liberator. Adjutantul șef aviator Ilie Dumitru a fost creditat cu două victorii probabile. Cele două bombardiere lovite de el, în flăcări fiind, au reușit să treacă frontiera. Locotenentul Anastasescu a fost rănit și a aterizat forțat. Avionul pe care îl pilota nu a mai putut fi utilizat dar el a supraviețuit. Cu motorul avariat de tirul americanilor și rănit, adjutantul aviator Gheorghe Cocebaș a aterizat forțat, la rândul lui. După reparație, avionul acestuia a revenit la zbor, așa cum a făcut-o și Cocebaș. O altă decizie a generalului Jienescu l-a vizat chiar pe șeful său de cabinet, căpitanul aviator Dan Valentin „Mon Cher” Vizanty. Căuta pentru Gr.6V. un comandant activ, neobosit, priceput, neînfricat, trecut prin experiența luptelor aeriene. Nu putea fi decât căpitanul Vizanty. Încă de la declanșarea operațiunilor militare din Est (22 iunie 1941), acesta a comandat Escadrila 43 Vânătoare în fruntea căreia a participat direct la cincizeci de misiuni câștigând „chiar din primele zile ale războiului cele mai înalte semne de prețuire: admirația aliatului și teama adversarului.” În august 1942, la propunerea Mareșalului Ion Antonescu, a primit ordinul Virtutea Aeronautică cu două barete și Crucea de Fier clasa a II-a fiind trecut într-o funcție de necombatant – șef de cabinet al subsecretarului de stat Jienescu. A urmat un an de meritată odihnă dar, nu se afla în mediul lui. „Îi plăcea să trăiască la intensitate maximă. Se spune că tremura de plăcere când atingea manşa avionului de luptă. Era făcut să trăiască acolo, între viaţă şi moarte, în văzduh. A cerut să se reîntoarcă pe front. Zborul era adevărata lui identitate”, a mărturisit Ana Maria Vizanty, fiica pilotului. Și generalul de escadră Jienescu nu a ezitat. La începutul lunii septembrie 1943 l-a numit comandant al Grupului 6 Vânătoare pe care „l-a transformat într-o grupare paradoxală de piloţi disciplinaţi şi boemi, în acelaşi timp. Se distrau, luptau și mureau cu aceeaşi pasiune.” Numai după două luni, în noiembrie 1943, acesta a fost dislocat la Popești Leordeni unde funcționa Școala de Zbor fără Vizibilitate și erau staționate o parte din avioanele aparținând Asociației Române pentru Propaganda Aviației (A.R.P.A.). Între timp Centrul de Instrucție al Aeronauticii se mutase la Pipera. Începea astfel cea ma agitată perioadă din existența aerodromului. Aviatorii lui Vizanty cu avioanele lor I.A.R. 80 și I.A.R. 81C au zburat de aici pe toată durata campaniei de bombardamente anglo-americane din cursul anului 1944 (începută la 4 aprilie ) participând la luptele aeriene pentru apărarea zonei Ploiești și a Bucureștiului. Cea din ziua de sâmbătă, 10 iunie 1944 a înscris o răsunătoare victorie, o pagină luminoasă în istoria aviației noastre militare. În cea a forțelor aeriene americane a rămas ca o usturătoare înfrângere, recunoscută ca atare de participanți, de presă și de autorități. Americanii pregăteau o nouă misiune de bombardament de la mică înălțime având ca țintă rafinăria „Româno–Americană” de la Ploiești. Grupurile 1 și 82 Vânătoare USAAF, care aveau în dotare modernele bimotoare P-38 Lightning (dublu fuselaj) intrate în serviciu din iulie 1941, au fost alese pentru a o duce la bun sfârșit. În ziua atacului, cele două grupuri au decolat dis-de-dimineață de la Foggia urmând să intre în România pe la Giurgiu. Radarele germane din Balcani au detectat avioanele americane și au pus în stare de alertă sistemul de apărare a „fortăreței Ploiești”. La Popești Leordeni s-a dat alarma la ora 8.00. Grupul 6 Vânătoare, în frunte cu „Mon Cher” Vizanty a decolat fiind pregătit să intercepteze inamicul. Doar că dintr-o eroare de navigație Escadrila 71 din Gr.1V. USAAF s-a rupt de restul formației și a ajuns deasupra aerodromului din sudul Bucureștiului. În plus, comandantul acestuia a avut proasta inspirație să-l atace de la mică înălțime pentru a distruge avioanele rămase la sol. Avertizat prin radio de către Traian Gavriliu, șeful Biroului Operații, că „deasupra cuibului” au apărut „indienii cu două pene”, Vizanty și ai lui au picat din văzduh peste ei și… i-au lăsat fără podoabe. N-au apucat să lovească niciunul dintre avioanele aflate pe aerodrom. A fost o învălmășeală grozavă, un spectacol urmărit cu teama în suflet de locuitorii Popeștilor și de bucureștenii care la prealarmă părăsiseră orașul pentru a se pune la adăpost de un nou bombardament. În 12 minute, „indienii” au rămas fără avioanele lor frumoase transformate în ruguri arzând pe pământ românesc. Trei dintre avioanele conduse în luptă de Vizanty nu s-au mai întors pe aerodrom. Adjutantul aviator Alexandru Giurgiu a fost doborât de americani. În tumultul luptei, urmărindu-și cu îndârjire adversarii, locotenentul aviator Nicolae Limburg și adjutantul aviator Mihail Tari s-au ciocnit în aer. Prețul cel mai mare l-a plătit Școala de Zbor fără Vizibilitate deși, nu a participat direct la teribila încleștare. Avioanele din dotarea acesteia au fost surprinse de inamic la puțin timp după ce decolaseră pentru a se pune la adăpost pe terenurile de la Frumușani și Orăști. Mîndrii piloți ai Escadrilei 71 USAAF cu impresionantele lor P-38 Lightning argintii au doborât cu îndemânare trei I.A.R. 39 și trei Fw-58 (Focke Wulf 58). Au trecut astfel între eroii aerului căpitanul aviator Constantin Dumitrescu, locotenentul aviator Octavian Rovența, locotenentul aviator Marin Dima, sublocotenentul mecanic Constantin Nanulescu, sublocotenentul mecanic Ion Mărculescu și soldatul mecanic Ion Pănoiu. Au fost răniți căpitanul aviator Virgil Toma și caporalul Ioan Valeriu. Analiștii militari americani care au evaluat operațiunea au crezut inițial că la Popești Leordeni Escadrila 71 din Gr.1V. USAAF s-a confruntat cu o formațiune de Messerschmitt Bf 109G (Me Bf 109G). Nu puteau accepta că performantele P-38 au fost învinse de româneștile și modestele I.A.R. 81C. Aviatorii Grupului 6 Vânătoare și-au sărbătorit victoria cu șampania oferită de generalul Jienescu. Lumea mondenă i-a răsfățat și presa i-a elogiat. Dar ei „se distrau, luptau și mureau cu aceeaşi pasiune”. Până la sfârșitul lunii iunie doisprezece dintre ei s-au alăturat Flotilei Îngerilor. „Palmaresul gloriei și eroismului român e plin de nume de aviatori care și-au jertfit viața pentru apărarea intereselor celor mai sacre ale țării, pentru înălțarea și bunul ei renume.” (Constantin I. Kirițescu) Va urma!

» Deocamdată, e tot Tolbuhin!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Despre trebuşoara asta am scris anul trecut. Toamna aceasta, prin septembrie-octombrie, s-au făcut o serie de lucrări de reamenajare a părculeţului (cam aiurea, după mine, pentru că s-a distrus prea mult din vegetaţie). S-a montat, cu ocazia asta şi o firmă nouă la intrarea de pe bulevardul Pache, dar cu acelaşi nume -Tolbuhin – plus că acum, e şi… „luminoasă”! Din ce se înţelege de pe pagina de facebook a viceprimarului Dan Cristian Popescu, „frâna” la noua denumire a parcului e pusă, „undeva”, la P.M.B., care P.M.B. ar ţine cont de un demers făcut de… Guvernatorul oraşului Sankt Petersburg!? „Decizia de schimbare a denumirii parcului a fost luată ca urmare a solicitării cetățenilor din sectorul 2 și în urma unei ample consultări publice, precum și a unei întâlniri care a avut loc la sediul Primăriei sectorului 2 cu reprezentanții cetățenilor și organizațiilor civice, precum și cu un reprezentant al Ambasadei Federației Ruse la București. Consider că doleanțele cetățenilor din sectorul 2 sunt mai importante decât scrisoarea Guvernatorului orașului Sankt Petersburg”, a mai declarat Dan Cristian Popescu, viceprimarul Sectorului 2 conform sursei. Acum, răsfoind proiectul de hotărâre amintit de viceprimar, aflăm că denumirile propuse sunt: Pache Protopopescu, Măriuca Zaharia şi Alexandr Soljeniţîn, clasament stabilit tot de dumnealui, printr-un sondaj online organizat – pe facebook – în rândul cetăţenilor din sector. Din păcate, pentru că toată zavera miroase a hârâială politicianistă, mă opresc aici. Cu siguranţă, sectorul 2 are probleme mult mai grele şi mai importante de rezolvat, aşa că – cel puţin, în acest caz – eu zic să rămânem pe formula arhi-tăbăcită: timpul le rezolvă pe toate!

» Asia Fest revine cu a sasea editie dedicata Turciei

Se apropie cu pasi repezi cea de-a VI-a editie a Festivalului Culturilor Asiatice - Asia Fest, ce va avea loc in perioada 16 – 18 noiembrie la Romexpo (pavilionul C3), unde vom gasi Arte martiale, K-pop, dans Bollywood, Cosplay, cultura si gastronomie asiatica. Desi festivalul de anul acesta are ca tara invitata Turcia, aducand in prim plan muzica moderna dar si traditionala, alaturi de filmul documentar si delicioasa gastronomie de pe malul Bosforului, iubitorii culturilor japoneze, coreene, indiene sau chineze vor avea multe de vazut si de gustat la Asia Fest 2018. Programul de vizitare este: vineri, 16 noiembrie, 13:00 – 20:00, sambata, 17 noiembrie si duminica, 18 noiembrie, 10:00 -20:00. Intrarea la festival este 10 lei/zi, iar copiii sub 5 ani au acces gratuit. Atractia principala a Asia Fest este zona de food, cel mai mare spatiu din Romania ce reuneste exponentii gastrononomiei asiatice. Aici, iubitorii de arome exotice se pot delecta cu sushi pregatit pe loc si takoyaki, o adevarata emblema a gastronomiei stradale japoneze, preparate si inghetata thailandeze si libaneze, placinte si dulciuri turcesti si siriene, street food chinezesc si indian si, in premiera, preparate indoneziene. Vizitatorii pot lua acasa sosuri pentru rata Pekin, condimente rare pentru curry si masala, noori si wasabi pentru sushi dar si bauturi asiatice ca sake, lichiorurile Choya si berea Asahi. Si, desigur, ca la orice eveniment unde Turcia este invitata, cafeaua si ceaiul traditional vor fi la discretie. In zona de expozitii si produse din cadrul Asia Fest, pasionatii pot lua acasa ceaiuri si kimonouri din Japonia, cafea turceasca, manga-uri, carti si decoratiuni coreene, henna dar si cosmetice japoneze, indiene, indoneziene si coreene extrem de rare si pot afla mai multe despre fiecare tara prezenta in cadrul festivalului de la centrele culturale dedicate. Pe scena pot fi vazute de catre public concertul Aylin and The Lucky Charms. Alte momente cheie sunt: cea de-a treia editie  festivalului K-Lovers, competitie de dans si de recitaluri de muzica coreeana, finala concursului de kendama ZNDK 2018, traditionalul concurs de Cosplay dar si dansurile traditionale indiene si orientale si parada de peste 90 de costume autentice din Japonia, Coreea, China, Turcia, India, Palestina, Afghanistan si Indonezia,acompaniata de muzica live si multe altele. Programul in curand pe www.asiafest.eu si pe pagina de Facebook Asia Fest. Va asteptam la Asia Fest 2018!  

» Case căzute 271 – Calea Moşilor 150

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Pe tronsonul vechi al Căii Moşilor, la nici 100 de metri de intersecţia cu Bd. Carol I, pe stânga cum mergi spre Sf. Gheorghe, se află această clădire găunoasă. E adevărat, perdelele veştejite de soare din ferestrele de la primul etaj te derutează un pic, dând senzaţia că, măcar la acest nivel, bloculeţul este încă locuit. Dar imaginile crunte din curte te lămuresc repede şi fără dubiu despre starea şi, mai ales, despre şansele clădirii. mai multe despre Case căzute

» M-am rîs.

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Simpatic, cum a fost plasată reclama asta pe tramvai. Nenea ăsta nu-i vreun cyborg care și-o fi pus vedere laser după ce-a cîștigat la loterie; ci așa s-a nimerit butonul de deschidere a ușii.

» Hai la lupta cea mare, pentru locul de parcare… 5!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Problema parcărilor din oraş este una foarte serioasă, care capătă, uneori, chiar accente dramatice. De aceea, e reconfortant să vezi cum încearcă unii să-şi protejeze locurile din faţa firmei… cu un dram de umor!

» Royal Kebap

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Să vedem și ce se mănîncă pe strada Mărgeanului – iată, pe partea cu case, lîngă biserică, la numărul 101, se găsește locul ăsta: „Royal Kebap”. O șaormă cu un gust foarte bun pentru una de pui și bună și la preț – cea mică e doar 6 lei (cea mare ajunge la 14). … iar sosurile sînt foarte reușite. Să știți că cel ce vrea s-o înece cu mai multe sosuri, sau s-o încarce cu prea multe buruiene, trebuie să plătească suplimentar pentru fiecare; în prețul de bază intră doar cîte vreo două-trei (nu știu exact) sosuri și salate. Una peste alta, o șaormă bună; și bună nu doar „pentru cartier”. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

» Case căzute 96 – Str. Pitar Moș 14: ce avem în loc?

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Revenim aici, la intersecţia străzilor Pitar Moş cu Pictor Verona. Noua clădire despre care scriam acum un an e aproape gata, am pozat-o şi v-o prezentăm. mai multe despre Case căzute

» Nițică istorie – Popești Leordeni – aerodromul din Sud (I)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu Precizare: Povestea ce va să vină se bazează pe documente verificate și confirmate, completate (în mică măsură) cu amintirile mele. *** Spre sfârșit de cireșar, Guvernul a aprobat printr-o Hotărâre  opt noi investiții strategice care vor fi pregătite și atribuite în parteneriat public–privat. Toate ambițioase, toate necesare și importante! Doamne ajută! Printre acestea se află și „Construirea aeroportului București Sud”. Cel din Nord, Henri Coandă–Otopeni, gâfâie sub apăsarea traficului de pasageri și de mărfuri dar și a unei administrări executate după auz de niște lăutari renegați. Să privim deci, cu încredere și optimism, spre viitor! Un obiectiv aeronautic în sudul orașului nu este o noutate. Câți Bucureșteni, dragii mei concetățeni, știu că la Popești Leordeni a funcționat în perioada 1939–1960 un aerodrom militar? Foarte puțini! Printre ei se numără și doi valoroși specialiști în istoria aviației militare românești, domnii Dan Antoniu și Alexandru Armă, cărora, cu recunoștință, le mulțumesc pentru ajutorul acordat în limpezirea unor chestiuni specifice! Nu a fost un aeroport în înțelesut tehnic al noțiunii. Nu avea organizarea și dotarea necesare unui trafic de pasageri și de marfă. Însă, ca aerodrom militar a fost… la înălțime! Povestea locului, marcată de oameni și fapte, este fabuloasă. Vă invit să o parcurgem împreună! *** Toamna anului 1939 aducea pe cerul Europei nori negri, prevestitori de rău. La 1 septembrie armata germană invada Polonia declanșând urgia războiului care va cuprinde întreaga lume. Începea cel de-al Doilea Război Mondial. Înconjurată de vecini ostili și revendicativi, fără alianțe externe puternice și eficiente, cu o conducere ezitantă, România este constrânsă să accepte importante concesii teritoriale. După o perioadă marcată de o agitată viață politică, la 22 iunie 1941, România intră în război alături de Germania și atacă Uniunea Sovietică. La momentul declanșării războiului, România dispunea de o aviație militară performantă, capabilă să îndeplinească toate misiunile specifice dotată cu un „material perfecționat, cu doctrine și metode de luptă experimentate și posedând un personal excelent instruit ca tehnică, cu un moral excepțional de înalt. […] Deși mică la număr în comparație cu uriașele aviații ale celorlalte mari puteri militare, ea era la un nivel înalt prin pregătirea profesională a aviatorilor și prin virtuțile ei ostășești.” Organizarea și dotarea unei forțe aeriene puternice au constituit o preocupare permanentă pentru autoritățile militare, înregistrând o intensificare în perioada 1930–1940. Subsecretariatul de Stat al Aerului, înființat în 1932, aflat în compunerea Ministerului Apărării Naționale și din 1936,  Ministerul Aerului și Marinei (cu organizare și fonduri bugetare proprii) au condus cu pricepere devenirea aviației militare. Ca principal mijloc de finanțare au avut la dispoziție Fondul Național al Aviației (FNA) creat prin legea din 1931(modificată în 1932 și în 1936). Scopul înființării acestuia este precizat la articolul 1 astfel: „Pentru sporirea mijloacelor aviației militare de apărare aeriană a țării și dezvoltarea aviației civile, se creează Fondul Național al Aviației. Acest fond se va întrebuința exclusiv pentru achiziționarea, fabricarea materialului de zbor și pentru lucrări de infrastructură, necesare aeronauticii militare, dându-se preferință materialelor produse în țară precum și în cheltuielile reclamate de dezvoltarea aviației comerciale și a turismului aerian și pentru propaganda aeriană.” Buna administrare și controlul, urmărirea aplicării legii și a încasării tuturor veniturilor prevăzute de aceasta, au fost încredințate Casei Fondului Național al Aviației, aflate în subordinea Secretariatului de Stat al Aerului. C.F.N.A. și-a încetat activitatea în 1946 ca urmare a reorganizării Ministerului de Război (Decretul Lege nr. 1968 din 15.06.1946). Fondul se constituia din contravaloarea Timbrului Aviației care se aplica unor trimiteri și servicii poștale: cărți poștale simple și militare interne, pe fiecare parte a cărților poștale cu răspuns plătit, imprimate (ziare, reviste, periodice, cărți (didactice, literare și științifice), publicații, probe de imprimerie, fotografii și albume de fotografii, desene, planuri, hărți geografice…), cataloage și prospecte de librărie și editură, imprimate în relief pentru orbi, scrisori și cărți poștale ilustrate interne, buletine de expediție mesagerie, avize de sosire mesagerie… Cu timpul, domeniul de aplicare s-a extins foarte mult și dincolo de serviciile poștale: petiții adresate autorităților publice, biletele de călătorie CFR, telegramele, biletele de autobuz interurban… Conform legii, în FNA intrau și sumele provenite din transportul poștei aeriene sau din diverse taxe și amenzi, donații, subvenții… Timbrul Aviației a circulat în România între 1 mai 1931 și 1 aprilie 1942, interval în care, pentru aplicarea acestuia, au fost promulgate șapte legi și un regulament. O imagine a felului în care erau folosiți banii adunați, slujind cu patriotism interesele României, ne este oferită de istoricul Constantin I. Kirițescu în lucrarea sa România în al Doilea Război Mondial: „Dotarea aviației cu aparate de luptă s-a realizat în bună parte prin achiziții de la industria străină, dar considerațiunile politice, care ne impuneau o atitudine independentă și libertate de mișcare, precum și necesitățile completării materialului și întreținerea lui în bună stare, corespunzător progresului neîncetat în acest domeniu, ne-au obligat să creăm aviației noastre o temelie solidă, printr-o industrie națională puternică și independentă, care să lucreze în cadrele unui program bine determinat. Principala fabrică din țară, Uzinele Industria Aeronautică Română – în prescurtare I.A.R.⃰ – din Brașov, creată la început cu capital francez, a devenit de la 1 ianuarie 1939, o instituție a statului român, reorganizată pe bază de regie autonomă; ea fabrica atât motoare, cât și aparate, putând rivaliza cu cele mai moderne instalații similare din străinătate. Alte stabilimente, precum S.E.T., I.C.A.R., PREROM, I.R.M.C.⃰ etc., precum și diverse industrii auxiliare, fabricau avioane de școală, instrumente de bord, piese de construcție sau reparații etc.” Încă de la izbucnirea războiului, responsabilii militari au luat măsuri pentru întărirea sistemului de apărare a Bucureștiului împotriva unor posibile atacuri aeriene. Principalele unități ale aviației de vânătoare erau amplasate în nordul orașului, la Băneasa și la Pipera, capitala și județele limitrofe fiind vulnerabile dinspre Dunăre. Se ia astfel decizia înființării unui nou aerodrom în zona de sud a orașului și dislocarea pe acesta a forțelor și mijloacelor necesare, în funcție de evoluția evenimentelor. Anul 1939 consemnează apariția aerodromului militar care peste puțin timp își va dovedi, fără tăgadă, utilitatea. În 1911, comuna Popești Leordeni, reprezentată de primarul Pavel Iozu, a cumpărat de la Casa Rurală  un teren în suprafață de 80 ha din moșia Leordeni, situat în partea de est a satului Popești-Pavlicheni. Locuitorii, în majoritate bulgari catolici, erau vestiți  ca lăptari și crescători de animale. Pentru a le susține activitatea, terenul a primit destinația de izlaz comunal. Când glasul tunurilor a început să se audă în preajma României, izlazul și alte terenuri din vecinătatea lui au fost rechiziționate pentru nevoile armatei. Pe cele circa 100 ha, la mică distanță de București (11 km.), a luat ființă aerodromul militar Popești Leordeni. Se pare că locotenent–colonelul Dumitru Zotta, primarul comunei în perioada 1938–1943, a pus umărul favorizând amplasarea acestuia în coasta localității pe care o păstorea. Terenul – cernoziom degradat, cu panta de scurgere spre Sud – avea forma unui dreptunghi cu dimensiunile de 970/1060 m. și se afla la 1 km. Est de Popești Pavlicheni. Se învecina la Nord cu drumul local spre satul Leordeni, la Est cu un teren arabil și cu linia de centură, la Sud cu șoseaua națională București–Oltenița (actualul DN4) și la Vest cu satul Pavlicheni al comunei Popești Leordeni. Avea acces la șoseaua asfaltată București–Oltenița și la calea ferată de centură prin gara București–Sud aflată la 10 km. Aerodromul dispunea de hangare, remize, depozite, ateliere de reparații, spații de cazare și clădiri administrative. Aceste detalii tehnice sunt cuprinse într-un document „secret” intitulat „Fișa terenului Popești–Leordeni – jud. Ilfov” semnată de căpitanul aviator Pavelescu C., șeful „Zonei III-a” din Serviciul Terenuri al Direcției Domenii și Infrastructură aparținând Ministerului Aerului și Marinei. *** La o aruncătură de băț, dincolo de Șoseaua Olteniței, se afla una dintre fabricile societății „Apretura” S.A.R. Acolo s-a produs în 1936, pentru prima dată în România, fibra chimică artificială obținută din celuloză regenerată (lemn, stuf, paie) cunoscută sub numele de viscoză. După Naționalizare, fabrica redenumită „Viscofil” (Șos. Olteniței nr. 202)  s-a dezvoltat în mai multe etape asigurând locuri de muncă pentru un număr mare de localnici, în special femei. Din procesul tehnologic rezulta hidrogenul sulfurat, gaz incolor, inflamabil, foarte toxic, cu miros puternic de ouă clocite, care se simțea adesea în atmosferă. Din nefericire, aceste „scăpări” au avut consecințe care mai dăinuie și azi. Viscofilul a supraviețuit schimbărilor de după 1989 dar, nu mai produce viscoză. *** Penrtu început, la Popești Leordeni a fost dislocat Centrul de Instrucție al Aeronauticii. În cadrul acestuia, a fost constituită la data de 1 mai 1941 prima companie de parașutiști militari din istoria armatei române pusă prin ordin al Statului Major al Aerului sub comanda locotenentului mecanic de aviație Ștefan Șoverth, posesorul brevetului de parașutist militar cu numărul 1/1941. *** În 1937, firma americană Irving Air Chute Company a câștigat licitația pentru fabricarea în România a parașutelor care urmau să intre în dotarea piloților militari și pentru instruirea acestora în executarea salturilor. Din prima serie de cursanți a școlii de parașutiști organizate de IACC la Flotila 1 Aerostație de la Pantelimon, a făcut parte și sublocotenentul mecanic de aviație Ștefan Șoverth care a rămas apoi ca instructor, alături de americanul Robert Kokril, pregătind alte serii de piloți români. După o lună, la data de 10 iunie 1941, având ca structuă de bază compania de parașutiști, la Popești Leordeni, a fost înființată prima școală de parașutiști militari al cărei comandant a fost numit tot Ștefan Șovert. Îl avea ca ajutor pe subofițerul de infanterie Nicolae Pangică, brevetat ca pilot civil din 1936 și specializat în tehnica fotografiei aeriene, care la rându-i va deveni un parașutist faimos. Amândoi au contribuit decisiv la dezvoltarea parașutismului militar și sportiv în România. Școala avea un efectiv de 16 ofițeri, 15 subofițeri și 108 „oameni de trupă”. La data de 25 iulie 1941, colectivul de instructori a fost întărit cu Smaranda Brăescu și Traian Dumitrescu-Popa. Împreună cu Șoverth, erau singurii din țară care executau salturi cu parașuta. Fotografia a fost făcută în 1941 și înfățișează prima promoție de parașutiști militari pregătiți și brevetați la Popești Leordeni. Formau Compania 8 Misiuni Speciale. Spre sfârșitul toamnei, octombrie 1941, aceasta  este transferată la Flotila 1 Aerostație de la Pantelimon având un nou comandant, locotenentul Gheorghe Iordăchescu. În următorii doi ani, la Popești Leordeni au fost instruiți militarii Companiei 9 Parașutiști (1942) și ai Companiei 10 Armament Greu (1943). Cele trei companii au alcătuit în 1943 Batalionul 4 Parașutiști. *** Smaranda Brăescu a devenit prima româncă parașutist în ziua de 5 iulie 1928 când, pe aerodromul Staaken din Berlin a sărit de la 600 m. România era a patra țară din Europa care avea o parașutistă, după Franța, Cehoslovacia și Elveția. La mitingul aerian din 26 octombrie 1928 de la Băneasa execută primul salt în țară. A fost un salt simultan împreună cu celebrii constructori de parașute Otto Heinecke (care i-a fost instructor la Berlin) și Leslie Irvin. Se adresează autorităților încercând să obțină sprijin pentru un salt de la 6500 m. ceea ce ar fi constituit un record mondial. După mai multe tentative nereușite, aviația militară acceptă să o ajute și în ziua de 2 octombrie 1931 sare din avionul pilotat de locotenentul Alexandru Papană, de la 6000 m. Smaranda Brăescu stabilește astfel primul record național absolut și primul record mondial feminin adjudecat de România. În ziua de 19 mai 1932, la Sacramento-California, se lansează de la 7233 m. și stabilește recordul mondial absolut de altitudine. După realizarea recordului pleacă la New York unde se înscrie la o școală de pilotaj. La data de 8 octombrie 1932 obține Licența de Pilot Particular (PPL) și devine prima femeie din Europa brevetată ca pilot în S.U.A. și a treia aviatoare româncă (după Elena Caragiani și Ioana Cantacuzino). Revine la București în martie 1933 și i se acordă Ordinul Virtutea Militară, clasa Crucea de Aur cu două barete. Ca pilot, a efectual mai multe raiduri deasupra Europei sau a Mării Mediterane. În timpul războiului a desfășurat o intensă activitate ca voluntar în „Escadrila Albă” de aviație sanitară și în Escadrilele nr. 13 și 113 de recunoaștere, observație și legătură, pentru care a primit Crucea „Regina Maria” clasa a III-a. În fotografie, Smaranda Brăescu alături de elevul ei Anghel Ciucur din prima promoție de parașutiști militari instruiți la Popești Leordeni. Traian Dumitrescu zis Popa a executat primul salt în 1936 la Ploiești. Din 1937 a fost angajat ca recepționer la fabrica de parașute Irving, aflată pe Șoseaua Măgurele, în București. Este cel care în 1952 doboară recordul mondial absolut al Smarandei Brăescu sărind de la 7250 m. *** (*) I.A.R. – Industria Aeronautică Română Brașov. A fost fondată ca societate pe acțiuni la data de 1 noiembrie 1925 având ca acționari uzinele franceze Blériot–Spad și Lorraine–Dietrich, fabrica Astra Arad și statul român. În timp, statul a cumpărat acțiunile francezilor devenind proprietar la 1 septembrie 1938. Uzina producea avioane și motoare pentru aviație, de concepție proprie sau sub licență. Printre cele mai cunoscute sunt avioanele de vânătoare I.A.R. 80 și I.A.R. 81 (concepție proprie) sau Messerschmitt Me Bf 109 (licență) și  avionul bimotor de bombardament I.A.R. 79 (licență Savoia Marchetti SM79B – Italia). După 23 august 1944, vântul neprietenos care bătea din Est a spulberat producția aeronautică românească. I.A.R. s-a profilat pe reparația de autovehicule. În octombrie 1945 uzina a început fabricarea de tractoare (licență Hanomag). La data de 26 decembrie 1946 a ieșit pe poarta fostei hale de reparații motoare Mercedes–Benz DB-605 și Junkers–Jumo 211D primul tractor românesc denumit I.A.R. 22. Regia Autonomă  I.A.R. Brașov a devenit apoi succesiv Întreprinderea Metalurgică de Stat Brașov și Societatea  sovieto–română pentru fabricarea și desfacerea tractoarelor – Sovromtractor. De la 1 august 1948, I.A.R. și-a schimbat numele în Uzina Tractorul Brașov. S.E.T. – Societatea pentru Exploatări Tehnice Grigore Zamfirescu devine în 1931 Fabrica de Avioane S.E.T. inginer Grigore Zamfirescu situată în București, strada Popa Lazăr nr. 13. A funcționat până în 1946 când a fost desființată. Probabil Uzina Metalurgică 21 Decembrie și apoi Uzina de Mecanică Fină au moștenit câte ceva de la S.E.T. Activitate: reparații și modificări de avioane, producție de avioane concepție proprie (11 tipuri) sau cu licență (3 tipuri), producție de planoare (licență Grunau Baby IIb cu modificări proiectate de inginerul Alexandru Marcu), producție de componente și accesorii pentru armament de bord. Între 30 martie și 16 aprilie 1932, Ionel Ghica a efectuat raidul aviatic București-Saigon-București (circa 22.000 km.) pilotând un aparat S.E.T. – 31G echipat cu un motor de 240 C.P. tip Lorraine Dietrich Mizar 47a. I.C.A.R. – Întreprinderea de Construcții Aeronautice Românești. Fondată în București, strada Sergent Nuțu Ion nr. 8, în 1932. A produs avioane și planoare de concepție proprie sau cu licență: avioanele  ICAR Universal Acrobatic și ICAR Universal Biloc de școală și antrenament, avionul de transport ICAR Comercial, planorul de școală și antrenament ICAR 1, avionul Fleet F-10G licență S.U.A., avionul Fieseler Fi156-Storch licență Germania. A funcționat până în 1951 când a devenit… Fabrica de Ventilatoare. PREROM – Fondată în 1936 la Brașov (Săcele) ca societate pe acțiuni cu capital mixt germano-ceho-român, specializată în fabricarea instrumentelor de bord pentru avioane. Din 1941, prin cumpărarea companiei germane TARTLER, a început să producă și motoare electrice. După Naționalizare a devenit… Electroprecizia Săcele. I.R.M.C. – Industria Română Mecanică și Chimică. A fost înființată în 1938, în localitatea Mija, jud. Dâmbovița ca rezultat al voinței statului român de a avea o industrie națională de   armament. Inițiativa a găsit un sprijin eficient din partea unor personalități ale vremii. Producea bombe de aviație de 50 kg., 100 kg. și 225 kg., mine antitanc, echipamente fumigene și alte produse necesare armatei. A fost tot timpul cuprinsă în sistemul industriei de apărare. După mai multe etape de dezvoltare și adaptare a ajuns ceea ce este azi: Uzina Mecanică Mija. Va urma!

» Case căzute 270 – Str. Căpitan Octav Cocărăscu 82

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… pentru cel ce ia la picior felia de oraș dintre Turda, Mihalache și Grivița, o surpriză în dulcea lumină a Toamnei: mai multe despre Case căzute

» O recoman„Dare”

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando O napolitană bună, săţioasă, cu umplutură şi glazură de ciocolată neagră. E turceasca şi se găseşte la Mega Image. Preţ: 1,60 lei. Şi o atenţionare: dacă gustaţi şi vă place, nu strică să faceţi o mică provizie, pentru că se vinde repede. Cel puţin la  Mega-urile din jurul meu, a durat o săptămână până şi-au reînnoit stocul. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

» Case căzute 269 – Str. Duiliu Zamfirescu 9

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Prin spatele Președinției, cum se zicea demult; sau în spatele Guvernului, cum se zice acum – pe colț cu Louis Blanc. Șade de mult timp așa. mai multe despre Case căzute

» Din fugă: încă ceva de bine…

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Aflăm că impozanta clădire „Marmorosch Blank” de pe strada Doamnei, intră în proces de restaurare, după o destul de lungă perioadă de… presupus abandon. Să sperăm că se va păstra, nealterată, toată bogăţia de spectaculoase detalii exterioare (feronerie, ornamente, felinare etc.).  

» V for VINTAGE 21 - târg de design contemporan și cultură vintage

Două zile de #latesttrends, #futuredesign, #creativeminds și #contemporary designer items sunt expuse în planșa care îi aduce împreună pe iubitorii de shopping alternativ și creatorii de frumos. Colecțiile lor devin punctul tău de inspirație, totul într-un singur punct: V for VINTAGE. "Orașul se schimbă, la fel și noi. Credem și susținem activ comunitățile creative să crească și suntem motorul care alimentează cele mai bune proiecte și inițative din București, Timișoara, Cluj și alte orașe care își dau întâlnire la cel mai important târg de design contemporan și cultură vintage, în fiecare an." Ce gasim:  DESIGN VESTIMENTAR | ACCESORII ȘI BIJUTERIE CONTEMPORANĂ | VINTAGE AUTENTIC • V for #contemporarydesign Selecția colecțiilor toamnă/iarnă 18/19 și a colecțiilor capsulă dedicate ediției este făcută de către un juriu internațional format din: Giovanni Ottonello (art director IED - Istituto Europeo di Design), Myra Postolache (founder The Secret Code of Fashion & contributor Vogue Italia) și Laura Călin (fondator V for VINTAGE). • V for #vintageculture Peste zece colecționari aduc vintage autentic spre bucuria pasionaților de bijuterii cu poveste și a comorilor bine păstrate. • V for #futuredesign Absolvenții de top de la trei universități de Artă și Design din București, Cluj și Timișoara, expun în cadrul târgului colecții dedicate și instalații. • V for #learning Conector al iniţiativelor locale de design, V for VINTAGE organizează, în această toamnă, primul workshop creativ susținut în România de Istituto Europeo di Design. V for VINTAGE 21 înseamnă două zile de shopping alternativ, un loc dedicat comunității oamenilor pasionați de design, artă, experiment, #goodtaste și design contemporan. Ediţia V for VINTAGE 21 este susținută de: Radio Guerrilla Lifestyle & Fashion: Elle România, Glamour, Unica, FPM Design & Culture: Design FEED, FEERIC, Igloo, Banchiza Urbană, The Institute, DIPLOMA, Modernism, Revista Atelierul City Life: NOIZZ.ro, metropotam.ro, divahair.ro, Life.ro, eva.ro, kfetele, dreamingof.net, Suete.ro, Iqads, FEEDER.ro Program: Sâmbătă 10 noiembrie: 11.00 –19 .00 Duminică 11 noiembrie: 11.00 – 19.00 Palatul Telefoanelor (Calea Victoriei 35) Vforvintage.ro Bilet intrare 15 lei #VforVINTAGE

» mai mult decît muzică de lift

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… un sound nou – și binevenit – în eterul Capitalei. E vorba de Chill FM, pe care-l găsim pe 103,8 MHz. E fostul Music FM – un post de radio ce nu-și găsea rostul, fiindcă difuza aceleași tristeți pe care le regăsim pe Magic FM și pe nefolositorul Vibe FM. E bine cînd apar stații radio care-și asumă un specific; de-aia oamenii ascultă cu interes Dance FM; de-aia ar asculta cu plăcere și Rock FM, dacă acolo s-ar mai schimba manelele. Din păcate, radioul rămîne-n continuare o parte tare nepricopsită a presei.

» o mică chestiune de imagine

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Așa cum știm, acum aproape două luni Regia de transport din Capitală a devenit, în sfîrșit, istorie. Avem S. T. B. – așa ca pe vremurile de demult. Singura schimbare – ce s-o ascundem – o vedem pe tablele stațiilor și pe mijloacele de transport: sigla veche a fost înlocuită cu cea nouă. Nu știu cine-o fi desenat-o, da’ n-a făcut treabă rea. Nici bună – dar nici nu se aștepta cineva să ne procopsim cu cine știe ce logo cu poveste, care să sugereze, care să te facă să te scarpini în creștet încercînd să-l deslușești. Așa cum e noua siglă, e bună – mie-mi place. N-are nimica modern; pare ceva ce-ar fi putut fi desenat, la repezeală, pentru vreun orășel mai nepricopsit de prin anii ’70… Ei, și? Tare m-am săturat de concursuri de creație la sfîrșitul cărora ești nevoit să arunci la gunoi tone de „concepte”! Să lăsăm lucrurile simple; să nu ne mai fie frică să le lăsăm simple; să nu mai pierdem vremea crezînd că imaginea e totul. Listă de articole selecționate despre transportul public – aici.

» Cei de la Cartierul Uranus, mereu la datorie!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando N-am să pierd niciodată ocazia de a-i lăuda pe Costin şi pe Cristi, cei doi entuziaşti scormonitori de documente şi de amintiri de la Cartierul Uranus, mai ales că luna aceasta au şi o frumoasă aniversare: „…proiectul nostru împlinește cinci ani de la înființare – un timp în care am adunat cîteva mii de imagini din cartier și, cu ajutorul Dvs., le-am făcut cunoscute unui public nesperat de larg. Astfel, în amintirea unora, în închipuirea altora (mai tineri), cartierul a revenit puțin la viață”. Imi place de ei că sunt adevăraţi interlocutori atât în mediul virtual, dar şi în realitate: modeşti, simpatici, atenţi, şi – mai ales – fără aere de superioritate. Deşi deţin un volum impresionant de informaţii despre regretatul cartier, sunt permanent „pe fază”: ascultă sau citesc atent, asimilează şi filtrează cu răbdare poveştile şi amintirile celor care au locuit sau au muncit în acel areal urban. Un singur exemplu. Intr-o discuţie legată de cinematografele din zonă, le spuneam că îmi amintesc de existenţa unui alt fost cinematograf numit „Rahova”, aflat undeva mai jos, spre intersecţia cu Justiţiei, dar tot pe Calea Rahovei, însă altul decât cele care apar îndeobşte în fotografiile de pe net (Coşbuc, Modern, Nicolae Bălcescu). Răspunsul a venit rapid şi documentat: „Cinema Rahova, despre care aţi şi spus că era mai jos, spre centru, era în clădirea pe care am bănuit-o, era cea de la adresa Calea Rahovei 91, ocupată de ateliere de proiectare T.C.I. la momentul demolărilor; ataşez poza din albumul lui Bonciocat. Şi nu se opresc aici cu roboteala: astfel, la finele lui octombrie, au lansat o nouă pagină de grup pe facebook intitulata Măruntaiele cartierului Uranus, iar din această lună, reiau întâlnirile de joia de la expoziţia lor de la parterul hotelului Marriott ( prima întâlnire e chiar joi 8 noiembrie , orele 18).

» „nu sînt bune”

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Au început să vină, în garaje, primele autobuze marca Otokar. Sînt turcești – știm. Nu știm cum o să fie. Nu știm cum o să fie la anul, peste trei, peste cinci, peste zece ani – or ține zece ani? Nu știm! Și, din ce nu știm mai tare, ne dăm cu părerea mai tare. Mă feresc de păcatul ăsta. Așa cum am zis, să le vedem. Să vedem, noi – călătorii – cum sînt. Să vedem ce zic șoferii care o să tragă de ele. … ce mi se pare simpatic – și atît, atît de tipic – e cum cei ce zbiară mai tare că nu sînt bune sînt taman ăia care nu s-au mai suit într-un autobuz de ani și ani de zile.

» Case căzute 268 – Str. Maica Domnului 7

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Am ales, din locurile astea, o vilișoară-bloculeț de colț (colț cu Șoltuzului), cu prăvălie; păcat și de ea, și de zonă. Străzile Lizeanu și Maica Domnului sînt rupte, murdare – chiar dacă pitorești. mai multe despre Case căzute

» Case căzute 267 – Str. George Georgescu 18

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.O casă pe care-am văzut-o de zeci de ori, pe cîte și mai cîte străzi, prin toate cartierele vechi: nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar drăguță! Și – din păcate – o poveste pe care-am auzit-o de prea multe ori: paragină, uitare, decădere. E pe fosta Cale a Rahovei (redenumită după Revoluție), pe bucata mai spălată dintre Justiției și 11 Iunie. Poartă și vechiul număr (62) și mai și păstrează o plăcuță pe care se mai ghicește că – heeei, demult – proprietarul era abonat la serviciul ridicării gunoaielor… mai multe despre Case căzute

» LUNA Culturii Japoneze (Festivalul filmului japonez)

Luna noiembrie este luna culturii japoneze în România. Festivalul este organizat de Ambasada Japoniei în Romania și va avea o serie de evenimente diverse- festivalul filmului japonez, lansări de carte, ateliere de yukata și kimono, atelier de prezentare yumeiho, ikebana, arta îmbrăcării kimonoului și multe alte. Vă invită să descoperiți lumea Japoniei în luna noiembrie. Program: 1 noiembrie, ora 15.00 Masă rotundă-Cultura japoneză ca provocare pentru tinerii cercetători Loc: Lectoratul Japonez, Facultatea de Litere, Universitatea Babeş-Bolyai (str. Horea 31, Cluj-Napoca) Organizatori: Departamentul de limbi şi literaturi asiatice, Lectoratul Japonez, Universitatea Babeş-Bolyai Intrare liberă 1 noiembrie, ora 17.00 Lansare de carte („Hitori sumo o toru: 301 expresii idiomatice japoneze” de Rodica Frențiu) Loc: Lectoratul Japonez, Facultatea de Litere, Universitatea Babeş-Bolyai (str. Horea 31, Cluj-Napoca) Organizatori: Departamentul de limbi şi literaturi asiatice, Lectoratul Japonez, Universitatea Babeş-Bolyai Intrare liberă 1-4 noiembrie Experienţa culturii japoneze-ateliere de sumie, chigirie, renzuru, mizuhiki Loc: Lectoratul Japonez, Facultatea de Litere, Universitatea Babeş-Bolyai (str. Horea 31, Cluj-Napoca) Organizatori: Departamentul de limbi şi literaturi asiatice, Lectoratul Japonez, Universitatea Babeş-Bolyai Intrare liberă pentru studenții de la specializarea limba și literatură japoneză 2-4 noiembrie Festivalul filmului japonez 2 noiembrie, ora 18.00 -„Let's Go, Jets! ” (2017, 121 min) 3 noiembrie, ora 16.30-„De azi, lumea e a ta”/„Sekai wa Kyo kara kimi no mono” (2017, 106 min) 3 noiembrie, ora 19.00-„PARKS” (2017, 118 min) 4 noiembrie, ora 19.00-„Tremură cât vrei”/„Katte ni Furuetero” (2017, 119 min) Toate filmele au subtitrare în limba română Loc: Cinemateca Română (str. Eforie 2, București) Organizatori: Ambasada Japoniei, Japan Foundation, Arhiva Națională de Filme-Cinemateca Română Intrare liberă 3 noiembrie, ora 16.00 Japonia în caleidoscop (prelegeri, expoziție, recital) Loc: Muzeul Etnografic al Transilvaniei (str. Memorandumului 21, Cluj-Napoca) Organizatori: Departamentul de limbi şi literaturi asiatice, Lectoratul Japonez, Universitatea Babeş-Bolyai, Muzeul Etnografic al Transilvaniei Intrare liberă 3 noiembrie, ora 13.00-17.00 Atelier de prezentare yumeiho Loc: Centrul Cultural Nobori (str. Morilor 51, București) Organizatori: Centrul Cultural Nobori, Centrul Român de Yumeiho Intrare liberă 3 noiembrie, ora 17.00-20.00 Atelier de yukata și kimono Loc: Centrul Cultural Nobori (str. Morilor 51, București) Organizatori: Centrul Cultural Nobori, Tenshin, Haramichi Ro Intrare liberă 4 noiembrie, ora 10.00-13.00 Atelier de sushi Loc: Centrul Cultural Nobori (str. Morilor 51, București) Organizatori: Centrul Cultural Nobori Intrare liberă 4 noiembrie, ora 13.00-15.00 Atelier de ikebana Loc: Centrul Cultural Nobori (str. Morilor 51, București) Organizatori: Centrul Cultural Nobori Intrare liberă 6 noiembrie, ora 18.00 Atelier-spectacol „Arta îmbrăcării kimonoului” Loc: Universitatea Româno-Americană, Sala de Protocol (bd. Expoziției 1B, București) Organizatori: Tenshin, Haramichi Ro, Universitatea Româno-Americană, Centrul de Studii româno-japoneze „Angela Hondru” Intrare liberă pe bază de înscriere la: csrj@rau.ro 10 noiembrie, ora 10.00-18.00 Expoziție „Musashi” Loc: Comisia Națională a României pentru UNESCO (str. Anton Cehov 8, București) Organizatori: Comisia Națională a României pentru UNESCO, Fundația Culturală Art Promo Intrare liberă 10 noiembrie, ora 11.00 Japonia în imagini, cuvânt, mișcare și gust-ateliere de haiku, gastronomie japoneză, arte marțiale Loc: Școala gimnazială „Nichita Stănescu”, Mereni, jud. Constanța Organizatori: Societatea de Haiku Constanța, Școala gimnazială „Nichita Stănescu”, Club Gethika Dojo Mereni Intrare liberă 14 noiembrie, ora 18.30 Lansare de carte („Chanoyu: Ceremonia japoneză a ceaiului” de Gabriel Soga Căciulă) și demonstrație de ceremonia ceaiului Loc: Librăria Cărturești Verona (str. Pictor Arthur Verona 13-15, București) Organizatori: Chado Urasenke Tankokai România-Luminiș, Editura Paideia, Librăria Cărturești Verona Intrare liberă

» Revenim

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Sîntem prinși cu alte treburi și trebușoare. Revenim cînd ne revenim.

» Unde ieșim de Halloween

Multe din petrecerile dedicate Halloween-ului au avut loc în weekend, pentru cei care suporta mai greu mahmurerile a doua zi la muncă. Adevarata sărbatoare dedicată zilei morților încă nu a avut loc, iar cateva pub-uri, cluburi și chiar și ambasade, îi invită pe cei dornici pe 31 octombrie să aibă o noapte fun și spooky. Trick or treat? Câteva locuri pe care vi le recomandăm de Halloween: Ambasada Mexicului în România organizează Día de los Muertos "Evenimentul va aduce în fața publicului român un impozant Altar al Morților și o expoziție fotografică alcătuită din imagini ce înfățișează diferite aspecte ale acestei tradiționale sărbători: piețe, dansuri, altare și ofrande. Totodată, se vor prezenta lucrările artistului mexican Julio César Rivera, care constau în reinterpretări contemporane, în ulei, ale Catrinei, precum și lucrările graficianei Valeria Voicu, ce surprind fragmente ale cosmoviziunii prehispanice. Expoziția va fi deschisă între 31 octombrie și 2 noiembrie. Intrarea este liberă." Apollo 111- Barul ne așteaptă la Gayloween "Come out, come out, wherever you are! Don't dress like your ex! You're better by far. All the witches and warlocks are ready to spook you, All the goblins and vampires will try to seduce you. Have a sip of our potion, they say it does magic You’re cursed to dance all night long. Now, please, don’t be tragic! Eugen Rădescu made the playlist for our first Gayloween, Lose your mind on the dancefloor, Have a drink like a Queen." Monster Party in El Dictador "Se spune ca pe vremuri oamenii se costumau in noaptea de HALLOWEEN pentru a speria demonii si fantomele. Pe 31 octombrie incepand cu ora 22, in club "El Dictador", ASCB organizeza cea mai monstruasă petrecere a anului ( pentru a speria demonul RESTANȚĂ, cel care ataca in fiecare sesiune). Fereste-te de blestem! Vino miercuri, 31.10.2018 in El Dictador! Costumatia/Machiaj obligatorie" Halloween Party la QP pub/ Que Pasa "Brrrr... horror. Miercuri, 31 Octombrie 2018, lucrurile se vor împuți grav. Halloween, în buna noastră tradiție, se întoarce. La obârșii. Adică nu că facem urât, dar promitem că nici de fisc nu v-a fost atât de frică. Dăm un party cum rar s-a pomenit, cu sânge pe pereți, băuturi întorcătoare de stomace pe dos, gândaci, toate porcăriile din lume, dar în incintă. Facem Halloween-ul cum a fost el odată, când l-a făcut mama lui. Vă așteptăm, începând cu ora 20:00, nebăuti, nemâncați, că ne ocupăm noi. Costumația, repetați după noi, O-BLI-GA-TO-RI-E! O să fie, cum spuneam, urât. Având în vedere cele de mai sus, e foarte posibil să fi dat de dracu'. Bau?" Halloween Party la The Den Pub Cei de la The Den Pub vor sărbători Halloween-ul cu Black Burger și Bloody Mary mmm... Pentru informații și rezervări puteți suna la 0742.062.922. Halloween Party în Vintage "Sarbatoarea de Halloween isi trage radacinile inca din vremuri indepartate, in perioade pre-crestine, la vechii celti, un popor mistic si razboinic totodata, populatie care a inspaimantat intreaga lume antica. Vechii celti sarbatoreau asa numitul „Samhain”, eveniment ce marca sfarsitul anului calendaristic celt, un fel de „Revelion” pagan. Potrivit credintelor acestora, in noaptea de Samhain, hotarele dintre lumea vazuta si ce a spiritelor era atat de firava incat acestea (spiritele) umblau nestingherite pe Pamant. Pentru a alunga spiritele rele si a imbuna zeii, celtii lasau pe prispa caselor in care locuiau diverse bunuri si mancare. Tu esti pregatit sa faci fata monstrilor? TRICK OR TREAT?"

» Civilizație publică LVIII – monograme din metal

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Pe unul din traseele mele preferate de week-end, mă opresc deseori să admir această vilă de pe strada Dr. Burghele. Normal că o aşa clădire are şi un gard pe măsură, iar pe gard sunt postate aceste spectaculoase monograme, cu uşor aer medieval.     La o altă plimbare, mi-a atras atenţia placa de pe acest bloc Art Deco, de pe Schitu Măgureanu, vizavi de Cişmigiu: Horia şi Ion Creangă, arhitecţii clădirii. Ridicând însă privirea, am observat că acea mongramă de pe placa de marmură se repetă şi pe grilajul balcoanelor:    … reîntâlnim monograma, „marcă” a celor doi Creangă, și la toate elementele de feronerie ale unui bloculeț încîntător de pe strada Delavrancea:   Ei bine, ăsta a fost momentul care a declanşat „vânătoarea” prin oraş. Sigur, ideal ar fi fost să aflu câte ceva şi despre ce nume stau în spatele acestor litere, mai mult sau mai puţin măiestrit contorsionate şi îmbârligate. Totuşi, o poveste am aflat-o. Pozând frumoasa clădire de pe strada Nicolae Filipescu (actualmente sediul Secretariatului de Stat pentru Culte), am remarcat pe grilajele balcoanelor, perechea de litere L şi G. Spre plăcuta mea surpriză chiar pe site-ul instituţiei este prezentat istoricul clădirii de unde aflăm, printre alte multe detalii, că arhitectul Ion Berindei a proiectat respectiva clădire pentru „Leonida Gussi, bogat antreprenor şi proprietar”. Sigur, am dat şi peste alt gen de monograme, uşor de descifrat, unele chiar banale, ele fiind postate pe chiar pe gardurile unor stabilimente îndeobşte cunoscute: Legat de categoria asta, îmi amintesc că – înainte de ’89 – pe porţile şi chiar pe gardurile majorităţii întreprinderilor, tronau, aproape  obligatoriu, replicile din metal fie ale siglei, fie ale mărcii de bază cu care se mândrea respectiva unitate. Iată, spre exemplu, o poză  preluată dintr-un articol al prietenul nostru, C.D Mocanu, unde vedem, încă păstrat, un grilaj cu monograma întreprinderii „Timpuri Noi”; și alta unde ghicim inițialele fostei fabrici de Ulei „Muntenia” pe strada Spătarului…   Nu-mi rămâne, aşadar, decât să vă prezint în continuare o parte din trofeele adunate:   lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

» prin fundături XLVIX

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM Continuăm cu „restanțele” din sezoanele trecute. Am mai dat și peste micuța intrare Știrbey–Vodă, ce se ițește din segmentul aflat între Berzei și Constantin Cristescu… Amintim intrarea Witting (Witing) care nu-i mai mare decît o curticică deschisă.. A venit și vremea să ne ocupăm și de cele două fundături-pereche dintre Panduri și Trafic Greu: Buturugeni și Barbu Urleanu. Prima se duce-ntr-un gard; a doua, însă, a scăpat de el, fiindcă acuma – cu barieră – servește drept acces la niște blocuri noi, ridicate la șină. Oricum, din ambele aveai, odată cu construirea blocurilor din ansamblul ceaușist, cum să te duci în stînga-dreapta pe felurite alei.   Barbu Urleanu a fost „căpitan de panduri din oastea lui Tudor” – tare multe străzi mici de pe-aici sînt legate de el. … la final, fiindcă, odată-n plus, chiar nu ai cum să le știi pe toate – detem și peste intrarea Domnești, adiacentă străzii Corbeni; te păcălește c-ar fi doar un gang din Moșilor.

» "#COLECTIV, au trecut 3 ani si nimic nu s-a schimbat!"- Marș în memoria victimelor de la Colectiv

În București, marți- 30 octombrie, Iesiți In Strada Daca Va Pasa va organiza un marș comemorativ pentru tragedia care s-a petrecut acum trei ani de zile in clubul Colectiv. Cei care vor participa pot aduce o floare, o lumânare sau o chitară în seara de 30 Octombrie.  Organizatorii vor reveni cu traseul și mai multe detalii în curand. Drama din clubul Colectiv, din 30 octombrie 2015, a îngenuncheat o Românie întreagă. Au fost lacrimi, au fost strigăte disperate, proteste, schimbări de Guverne și multă suferință. Părinții și rudele celor 64 de persoane care și-au pierdut viața în clubul groazei au pornit în căutarea dreptății. În urma incendiului din clubul Colectiv şi-au pierdut viaţa 64 de persoane, între care 27 în noaptea tragediei şi 37 ulterior, în spitale din Bucureşti şi din străinătate, printre aceştia fiind fotografi, artişti, olimpici şi studenţi străini. Incendiul din 30 octombrie 2015 a izbucnit în timpul unui concert susţinut în clubul Colectiv de trupa rock bucureşteană Goodbye to Gravity, care îşi lansa albumul ”Mantras of War”. Solistul Andrei Găluţ este singurul membru al trupei care a supravieţuit tragediei. #luptam #continuam #neamunit #invingem #panalacapat

» Inspiratie de Halloween

Toamna aceasta, ne-am lasat inspirati de tonurile portocalii ale Halloweenului si am creat o poveste vizuala. Alaturi de make-up artistul Badila Stefania, stylistul Ionut Dimache, fotograful Fabian Tatomirescu si modelul Monica Macedonski va propunem un episod eclectic, din care va puteti inspira pentru petrecerile tematice. Spread love, not hate! Incepem in 3,2,1 Concept: Stefania Badila & Ionut Dimache Photo and retouch: Fabian Tatomirescu Model: Monica Macedonski Make-up: Stefania Badila Styling: Ionut Dimache Fusta & top designed by Vladimir Sarbu

» Opera Comică pentru Copii oferă un sejur la Veneția

Cu ocazia celor 3 reprezentații de gală, din luna decembrie, ale operetei „O Noapte la Veneția” de Johann Strauss, Primăria Capitalei, prin Opera Comică pentru Copii, organizează un concurs prin care spectatorii pot câștiga un sejur de două nopți în celebrul oraș italian. Concursul se desfășoară până pe 29 decembrie, pe www.operacomica.ro. Spectatorii care doresc să intre în competiție trebuie să cumpere un bilet la una dintre cele trei reprezentații ale operetei „O noapte la Veneția” programate în decembrie și să completeze apoi formularul online de pe site-ul Operei Comice până la data de 29 decembrie, ora 23:59. Premiul constă într-un sejur de două nopți la Veneția în perioada 1 martie – 1 iunie 2018, oferit de agenția Magic Holiday, în pachetul turistic fiind incluse biletele de avion și cazarea, cu mic dejun, pentru maxim trei persoane. Formularul online este disponibil la adresa https://bit.ly/2PN3cxE, iar regulamentul concursului poate fi consultat pe http://www.operacomica.ro/evenimente/. Opereta „O noapte la Veneția” de Johann Strauss, în regia maestrului Cristian Mihăilescu, este o împletire armonioasă între comedie și vis, condimentată cu râs în hohote, dar și cu poezie. Decorurile de poveste și interpretarea unei echipe de tineri artiști talentați sunt atuurile acestei operete straussiene. „Ne bucurăm că putem oferi spectatorilor noștri prilejul întâlnirii cu una dintre cele mai îndrăgite operete ale marelui compozitor Johann Strauss. <<O noapte la Veneția>> ne introduce în atmosfera frumosului oraș italian, cu măști colorate, costume de epocă și personaje pitorești, toate acestea într-un fermecător decor venețian. Îi așteptăm cu drag deopotrivă pe cei mici, dar și pe cei mari, pentru a porni împreună în această minunată călătorie muzicală”, a spus Felicia Filip, managerul Operei Comice pentru Copii. În acest sfârșit de săptămână, la Opera Comică pentru Copii sunt așteptați 3.500 de spectatori, într-un weekend record, cu toate spectacolele sold-out. Copiii și părinții sunt așteptați la cele 4 reprezentații ale recentei premiere „Motanul încălțat” – opera în regia maestrului Cristian Mihăilescu - la cele 4 premiere ale spectacolului de teatru „Erus și Valea Răbdării” de Alec Blenche, în regia Irinei Slate, și la cele 33 de tururi din seria „Noaptea Vrăjitoarelor”.

» tradițional

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… mă, fraților, mă, lăsați micii-n pace, mă! Nimica nu se mai poate face fără „black angus” în ziua de azi!

» Case căzute 266 – Șos. Mihai Bravu 225

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Nici nu știu bine unde ne găsim. Cîndva-i zicea bariera Vergului; apoi lumea s-a obișnuit să-i zică Piața Muncii; mai încoace, cineva s-a gîndit că locul trebuie botezat Hurmuzaki, Hurmuzachi, ba chiar… Hurmuzachii! Mare-i prostia omenească; și tot mare – din păcate – îi și mizeria. Aici, la numărul 225, găsim o fostă unitate militară (după ea venea fabrica de pîine, în clădirea de la 223, azi cu alte destinații) în mare paragină. La fel de urît se vede și din dos (dinspre zona intrării Sectorului, pînă unde se întinde)… Prin fața ei, stradal, se ghicește vechea trasă a șoselei – se știe că segmentul sudic ducea mai înspre Bulevardul Basarabia decît o face astăzi: nu „se pupau” deloc bucațile șoselei ce se-ntîlneau aici, înaintea sistematizării și-a construcției pasajului subteran. Ce mai încoace-ncolo! Ne aflăm într-o zonă strașnic de interesantă. mai multe despre Case căzute

» Elie Wiesel

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando O nouă actualizare la serialul început de noi aici şi completat în timp. La începutul lunii, mai precis pe 9 octombrie, a fost dezvelit monumentul marelui scriitor şi filosof român, evreu, american: Elie Wiesel,supravieţuitor al lagărelor de la Auschwitz-Buchenwald, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Bustul lui Elie Wiesel – realizat de sculptorul american Marc Mellon – este amplasat în piaţeta cu acelasi nume, inaugurată acum doi ani, în rondul de la intersecţia străzilor Sofia cu Emile Zola, la 5 minute de mers pe jos din Piaţa Dorobanţi.

» Dă-ţi un cap în gură!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Aveam în liceu un coleg hâtru, zis şi „Bilă”, al cărui suprem „argument”, cu care încerca să pună capăt unei discuţii mai stânjenitoare sau chiar perdantă pentru el, era replica: „Băi, ia dă-ţi un cap în gură!”. Mi-am adus aminte de el şi de îndemnul lui sentenţios şi ilogic, când am găsit acest anunţ postat pe o poartă:

» Día de los Muertos- organizată de Ambasada Mexicului în România

Ambasada Mexicului în România vă așteaptă miercuri, 31 octombrie, începând cu orele 18:00, la sediul Muzeului Național al Literaturii Române, să ne bucurăm împreună de una dintre manifestările cele mai semnificative ale patrimoniului cultural mexican: Día de Muertos. Evenimentul va aduce în fața publicului român un impozant Altar al Morților și o expoziție fotografică alcătuită din imagini ce înfățișează diferite aspecte ale acestei tradiționale sărbători: piețe, dansuri, altare și ofrande. Totodată, se vor prezenta lucrările artistului mexican Julio César Rivera, care constau în reinterpretări contemporane, în ulei, ale Catrinei, precum și lucrările graficianei Valeria Voicu, ce surprind fragmente ale cosmoviziunii prehipanice. Expoziția va fi deschisă între 31 octombrie și 2 noiembrie. Intrarea este liberă.  

» Taximetriști - expoziție foto

Luni seara, pe 29 octombrie, la Apollo111 Barul, va avea loc vernisajul expoziției „Taximetriști” de Adi Tudose. Fotografiile vor rămâne expuse până pe 3 noiembrie și vor putea fi văzute ulterior în foaierul teatrului Apollo111, înainte de începerea spectacolului „Taximetriști”, regizat de Bogdan Theodor Olteanu. Adi Tudose a practicat înot și polo timp de șapte ani. A studiat Imagine de Film la UNATC, unde a descoperit fotografia. În 2017, a primit o mențiune specială la CRAFT International Animation Festival din Indonezia pentru munca lui de director de imagine al scurtmetrajului de animație „Cel mai bun client”. Vara asta a fost unul dintre cei 11 tineri selectați să participe la un masterclass pe tema transformărilor urbane, ținut de fotograful Magnum Alex Majoli, în cadrul Milano Photo Week.

» un pas înapoi

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… o minune care a ținut patru luni de zile: aceea cu tramvaiele 16 și 21 care au întors la Sfînta Vineri și nu la Sfîntu Gheorghe. Iată că au revenit la Sfîntu Gheorghe – și o văd ca un pas înapoi. Da: tramvaiele trebuie să circule pe această bucată nenorocită de traseu, pe acești amărîți de 300 de metri dintre Sfînta Vineri și Sfîntu Gheorghe! Tramvaiele trebuie să ajungă la Sfînta Vineri, acolo unde-s legăturile cu alte tramvaie, cu autobuzele. Însă înțeleg de ce n-a mers și ce-ar trebui făcut ca să meargă. Acest uriaș cap de linie de la Sfînta Vineri – una din cele mai mari investiții noi în infrastructura tramvaiului bucureștean de după Revoluție – trebuie refăcut și regîndit, laolaltă cu refacerea și regîndirea fluxurilor și traseelor celorlalte mijloace de transport în comun ce ajung aici. Stațiile de coborîre ale tuturor tramvaielor care ajung la Sfînta Vineri n-ar fi bine să revină pe amplasamentul lor istoric, adică înainte de intersecție? După mai bine de 20 de ani autobuzele care ajung aici ar n-ar putea fi și ele optimizate oleacă? Și – mai presus de toate – n-ar fi, în sfîrșit, momentul să-ncepem să mai închidem traficului auto cîte-o stradă-două dintr-astea înguste, pe care se chinuie tramvaiul?

» Terminalul multimodal Străulești

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Florin A fost terminată parcarea de la Străulești aflată la capătul Magistralei 4 de metrou. Terminalul Multimodal Străulești va adăposti mașinile celor ce nu vor să mai intre în infernul circulației din Capitală. Lucrarea este complexă de la acest terminal fiind construit un tunel subteran cu trotuare rulante ce face legătura direct cu stația de metrou Străulești. Am înțeles că deja lumea s-a putut plimba pe acolo deși la momentul când am făcut pozele, pe la orele 17 ale zile de 18 octombrie 2018, nu erau nici mașini în Multimodal (Multimod nu era mai pe românește?) nici pietoni prin tunel care cum se vede era blocat. Oricum pe Bucureștii Noi traversarea este și mai aventuroasă acum că refugiile de tramvai au dispărut rămânând totuși parcarea ad-hoc de pe liniile de tramvai. Să mai adaug că tot la Străulești capătul troleului 97 a fost în totalitate refăcut, liniile de curent ale acestuia fiind pe poziții de-a lungul întregului traseu. PS: oare va remarca cineva potențialul zonei acum că avem acolo și metrou și troleu și parcare și va redeschide Ștrandul Străulești!?  

» prin fundături XLVIII

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM Ne-am obișnuit – ca pe lîngă fundăturile autentice, chit că poartă nume au ba – să ne mai băgăm nasul și printr-o seamă de curți mai interesante. Iată una, peste drum de Biserica Amzei, cu nimic mai prejos ca o veritabilă intrare. Pînă ne-om mai urni prin zone-n care n-am pus de mult timp piciorul, să le mai epuizăm pe cele pe lîngă care-am trecut nepăsători, în episoadele mai vechi. Două fundături găsim de-o parte și de alta a cimitirului evreiesc de pe 1 Mai. Una chiar se-oprește-n gardul acestuia, dinspre strada Iordache Golescu, după ce cotește spre Gala Galaction: Cealaltă se ițește, discret, din strada ce-l cinstește pe Barbu Vlădoianu; deși tăblița-l pomenește ca „general”, noi s-ar cuveni să-l ținem minte ca pe un primar de toată isprava! Capătul fundăturii este spatele Institutului Ana Aslan. Ne-ntoarcem spre Piața Victoriei. O deschidere ciudată, în fața unui garaj dărăpănat – ai zice că-i o piețișoară, dar nu-i așa.   Este vechea albie a străzii Doctor (Dumitru) Sergiu, ce se desprindea din Doctor Felix, ajungînd în Buzești în preajma actualei intersecții cu Grigore Alexandrescu. Pe-aici au trecut tramvaie pînă-n anii ’80. Strada a fost distrusă odată cu redesenarea zonei Buzești survenită construirii metroului și-a dorinței de a continua bordarea cu blocuri aidoma celor masive din ansamblul Piața Victoriei-Titulescu. După Revoluție zona a rămas nevalorificată mult timp. La început, clinica Sanador a avut o parcare care ocupa strada, însă din 2010 strada a fost redeschisă – mai puțin pe traseul ei istoric unde s-a ridicat o casă de cult a Adunării Creștine. Și, ca să mai completăm povestea, pe undeva unde-i azi parcarea privată care-ți ia 9 lei pe sfertul de oră, se găsea o mică fundătură – din Dr. Sergiu se făcea și tot așa se și numea.

» e vremea clipei

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.E momentul plimbărilor, al descoperirilor, al redescoperirilor. Toamna se-ndeasă cu gluma; zi după zi vedem cum dimineața-i mai tîrzie, cum Soarele prinde putere tot mai spre prînzișor și cum frigul serii vine tot mai iute, tot mai devreme. Dar ce lumină, ce zumzet, ce sărbătoare de mirosuri și gusturi! Și ce minunat moment de-a profita: de-a ne bucura cu lăcomie de fieștecare mic moment de frumusețe. E vremea minunată a plimbărilor, a fugilor, a chiulului: a bucuriei de-a prețui clipa. Toamna te-mbie ca nici alt anotimp să-ți faci rezerve, stocuri, să pui de-o parte. … și te pomenești că-ți vine să pui de-o parte și clipe vesele petrecute la o terasă-nsorită, și clipe pline de culoare pe sub copaci, și clipe nemărturisite de absență, cu gîndul doar la frumusețea… clipei. lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici

» Case căzute 265 – Str. Halmeu 5

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.O casă cum nu credeam să mai văd aici, în București! Între Lizeanu și Reînvierea, îndărăt la Assan: Mă face să mă gîndesc la gîndacul ăsta de căsuță, de pe Octav Cocărăscu… mai multe despre Case căzute

» Presto doner

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Nu-i de ieri, de azi. Se descurcă binișor pe colț, Occidentului cu Buzești, vizavi de Polizu. Aș zice că, într-un fel, umple nevoia de șaormă bună din zona aceasta, odată cu chinuitoarea decădere a șaormeriei de la Matache… Deși lumea, aici, se bate rău pe mîncarea gătită, tot s-o mai găsi vreun pofticios de șaorma… pardon! de doner. În fine! E îndestulătoare și gustoasă, din categoriile „peste 20 de lei” și „ar merge mai puțin sos în ea”. Presto ăsta-i din familie cu „Preso Pizza” și „Zao” chinezesc. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
 
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru acum!


» Website-ul afacerii tale la un super pret! 500 lei + TVA prin serviciul OnlineStart

pariuri sportive pe mobil Joaca la pariuri sportive pe mobil pentru a profita de cele mai rapide oferte.
Mutari Internationale
   
 
Arhiva | CopyRight 2007 - SAPTAMANA dot COM
Privacy policy
Gazduit de gazduit de SpeedHost
articole publicate astazi 183 | utilizatori online 20