Comunicate de Presa | Inregistrari domenii .RO, .EU, .COM, .NET, .BIZ, .INFO .. etc - Hosting Romania - Anunturi Gratuite
Miercuri, 17 Ianuarie
                   
 
 


» Din zbor – Limba română (XXIII) – I

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu „Dacă aș fi grădinar mi-aș sădi cuvintele în pământ: iar din ele ar încolți cândva, limba română.” „În România, limba oficială este limba română.” [Constituția României, Titlul I, Art. 13]. Am pretenția ca președintele României, oricare ar fi acesta, să cunoască și să vorbească perfect limba oficială a țării mele. Românii îl urcă în dealul Cotrocenilor ca să slujească națiunea iar limba neamului meu, „limba vechilor cazanii”, este un simbol național, un element definitoriu al identității naționale și culturale, este o valoare „moștenită, creată, tezaurizată, asumată, apărată, afirmată universal și utilizată” de poporul român „pe teritoriul său de sorginte numit” România. Milioane de conaționali, oameni simpli, anonimi neatârnați de vreo demnitate publică, cinstesc limba moștenită din moși-strămoși vorbind-o corect și păstrând-o cu grijă fără să fie obligați de fișa postului. Doar din patriotism. Limba română e România. Mânat de curiozitate, am vrut să știu dacă actualul președinte al țării mele, onorându-și obligațiile, face parte dintre aceștia. Iată ce mi-a fost dat să aflu: Luni, 9 septembrie 2017 domnul Klaus Werner Johannis a participat, în București, la festivitatea organizată de Colegiul Național Gheorghe Șincai pentru a marca debutul anului școlar dar și împlinirea a 125 de ani de când prestigioasa unitate de învățământ face performanță în domeniul instruirii și educației. Președintele țării mele nu a ratat ocazia de a transmite asistenței (și nu numai) câteva gânduri bine simțite, potrivite ca nuca-n perete cu cele două evenimente. Printre altele, întâiul demnitar român a spus: […]„Din păcate sunt mulți elevi în România care încep anul școlar fără manuale sau în clădiri care nu respectă standarde minime. Se pare că de fiecare dată începerea noului an școlar pe unii îi ia prin surprindere. În România anului două mii șaptâșpe (2017) soluția salvatoare a ajuns să fie reintroducerea și reîntoarcerea la metode de mult apuse ca de exemplu manualul unic sau recentralizarea la București a tuturor lucrurilor care au întâmpinat dificultăți la nivel local. Această abordare nu este cea bună. Legea educației trebuie să înceteze să mai fie un pazăl (puzzle) al cărei piese se schimbă continuu pierzându-se astfel imaginea unitară.”[…] Ia uite! Președintele țării mele dă în gard cu oiștea limbii române. Să zăbovim o clipă și să ne aplecăm asupra textului! Stilul acestuia este complicat, lipsit de claritate, nepotrivit. Concluzii și sentințe alăturate de-a valma, fără un fir logic, anulează mesajul care se cuvenea să sublinieze importanța și semnificația evenimentelor sărbătorite. Cuvintele bolovănoase, colțuroase, alese fără pricepere și fără fantezie dintr-un vocabular sărăcuț mă fac să cred că autorul (o fi președintele țării mele?) este restanțier la lecturile consistente, de bună calitate. Utilizarea adjectivului apus – apuse (cu sensul de dispărut – dispărute pentru totdeauna,ex. Vremuri apuse) împreună cu substantivul metodă – metode (metode de mult apuse) se adaugă inventarului de stângăcii stilistice. Forma rostită  unșpe, doișpe, treișpe … nouășpe a numeralului compus este un element de limbaj colocvial, neacademic, și nepermis de normele limbii române, specific celor cu o instruire deficitară. Folosirea acesteia de către oricare demnitar, de la primar la președintele țării mele, în ocazii oficiale, este dovada neștiinței sau a ignoranței, ambele imputabile și condamnabile. Și nu e tot! Va urma.

» mereu căcăcios!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. După cum știți, după ce a murit fostul rege Mihai, Primăria s-a repezit să-l cinstească. Pîn-la urmă, s-au cadorisit cu numele lui parcul Herăstrău și-o bucată din Kiseleff. Mi-e silă? Da’ cum! Mă mir? Deloc! Că doar, așa cum știm, Bucureștiul a fost mereu căcăcios cînd e vorba de nume. Și nu numai pe vremea comuniștilor, cărora le plăcea să scrie și rescrie istoria. Sigur; nu orice schimbare de nume a fost o nenorocire și justificări se găsesc mereu. Căile Plevnei, Rahovei, Griviței au fost botezate ca să ne crească simțămintele patriotice după Independență; aidoma și Calea Victoriei. Și nenumărate străzi și străduțe au primit numele celor căzuți aparînd Patria. Dar bulevarde mari, principale, precum Carol și Elisabeta au fost botezate după capetele noastre încoronate încă din viețile acestora. Ferdinand a primit bulevard cînd încă era doar principe în pole-position… Regina Maria, nici nu ținea socoteala cîte-i purtau numele… Ce să mai zici de ăștia mai mici? Între Războaie, principele Nicolae avea șosea-nspre Tei. „Marele Voievod” Mihai era comună suburbană. N-am mai stat să-l caut și pe Carol al doilea, și el primise încă din pruncie – sigur – vreun cătun-ceva. Plus că parcul Herăstrău i-a purtat numele la-nceputuri. Și-n plus, cu orice prietenie și-nțelegere externă nouă, cîte-o stradă se nimerea cu vreun patron vremelnic; ba vreun rege jugo-slav, ba vreun dictator fascist… Ce să mai zici că nu se deschideau străzi, la cîte personalități ședeau la coadă – a fost o vreme cînd cele două splaiuri ale noastre aveau vreo zece nume, cîte unul de la un pod la altul… și alte zece pe malul cel’lalt! Oamenii înșiși – purtați de năzuința lor de frumos – luptau pentru vremelnica nemurire. Micul propitar care-și parcela o fundătură căuta și el să-și lase numele pe hartă. Ce să mai zici cu vecinii năpăstuiți de vreun botez nefericit? E plină de haz istorisirea bătrînului lingvist Alexandru Graur despre oamenii de pe strada Epicur care nu s-au lăsat pînă cînd primăria nu le-a schimbat numele străzii în… Epicol! Și dup-aia au venit, știm bine, comuniștii – și totul s-a dat peste cap; și chiar nu merită să contabilizăm. Dar merită să ne-nchipuim strădania administrației de-a găsi locul potrivit pentru un Lenin; bulevard? – cam puțin, și dacă nu îi găsim un bulevard demn de gloria lui, nu cumva se interpretează? Așa ca l-au făcut nume de raion. Nici cu vremelnicul Stalin nu trebuie c-a fost ușor: ce să botezi, ca să nu pară nici mai prejos de Lenin? Tot un raion! Dar parcă era mai mic decît raionul Lenin; trebuia să-i mai dea ceva; o piață… o șosea… ajunge? Dacă n-ajunge? – ei, atunci, noroc cu Herăstrăul! Da’ parcă pe toarșu Gheorghiu-Dej nu l-au făcut raion în timpu’ vieții, ca pe vremea lu’ regele… Ei, nici nu prea mai conta așa tare toponimia stradală – puterea se arăta prin nume de fabrici, din industria de unde trebuia să se simtă că vine progresul. Și după comuniști, cît de cît, am mai reparat una-alta, fără să fim ocoliți nici de nedreptate, nici de prostie… Cîte schimbări! Peste cîte, cu haz, înțelepciune și vopsea proaspătă, s-a tras plapuma uitării! Așa că, dragii moșului, stați liniștiți: este sută-n mie îndreptățită pățania de-acum a Herăstrăului – și, peste toate, justificată istoric.

» Trimite-ți scurtmetrajul la Super!

Până pe 20 martie, tinerii pasionați de cinematografie se pot înscrie pentru participarea la cea de-a șaseaediţie a Festivalului Super, un eveniment realizat integral de adolescenţi. Dacă ai între 14 și 19 ani și ești la liceu, trimite filmul tău completând următorul formular de pe site-ul Super. Regulamentul complet se află pe site. Deadline: 20 martie. Super nu e doar un festival de film care are loc patru zile, odată pe an. Super sunt adolescenții care stau înainte și după ore să încheie parteneriate, să facă fundraising, să scrie comunicate de presă, să selecționeze lucrările care vor avea contact cu publicul. Super sunt adolescenții care așteaptă special call-ul de înscrieri ca să se apuce să filmeze scurtmetraje. Super sunt adolescenții care ajută să răspândească filmele din festival în toată țara. Super e un mediu propice pentru a cultiva pasiunea cinematografică, creat de adolescenți, pentru adolescenți. Super e o comunitate. Și comunitatea asta se va tot extinde, așa ca până acum.”- Ioana Bogdana Neagu, organizator al festivalului SUPER. Super este primul și cel mai mare festival din România unde se proiectează filme făcute de adolescenți. La Super au loc, în afară de proiecții: ateliere, concerte, expoziții și cursuri de film, toate încurajând arta făcută de tineri. Prima ediție Super a avut loc la Cinema Studio în iunie 2013, cu 7 scurt-metraje realizate de 5 tineri regizori, o echipă de 3 oameni și un public de 100 de persoane. La ediția a 5-a, la Cinema Elvira Popescu, am avut peste 50 de scurtmetraje naționale și internaționale, ateliere de film și fotografie, 3 proiecții Super Warm-Up, o expoziție de artă și  petreceri. În 2017, cu ajutorul a 16 ambasadori, Super a ajuns în 12 orașe, în care au avut loc 13 evenimente: 2 workshop-uri și 11 retrospective. În total, la evenimentele Super în țară au participat peste 500 de persoane. Regulamentul pentru înscrierea scurtmetrajelor și informații suplimentare despre festival se găsesc și pe: Pagina de Facebook Site-ul SUPER.

» Ciorberia 2018 - Festival-Concurs de Supe si Ciorbe

Ciorberia 2018 - Festivalul-Concurs al Supelor si Ciorbelor va avea loc duminica, 28 ianuarie 2018, de la ora 12:00 la JCC Bucuresti, Str. Popa Soare nr. 18, cu participarea lui Vlad Robert Petrescu- Master Chef. La cea de-a 9-a editie Ciorberia te poti inscrie si participa la concurs cu reteta favorita sau poti sa degusti si sa votezi retetele participante. Ce vom gasi la Ciorberia 2018: Ciorberia Copiilor (de la ora 10:00) Stand cu paine calda cu cartofi & alte specialitati Stand cu produse israeliene: skedei marak, humus, supa Osem, condimente, Bamba, Bisli. Mai multe detalii in curand.  

» KungFu King: bun de tot!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. Ce lucru bun a făcut KungFu King cînd a deschis la noi în Rahova! Din toamnă pîn-acu’ am tot comandat de la ei… și nu-mi vine să m-opresc. Da – bună mîncarea! Bună de tot! Mîncare chinezească pentru acasă cu gust de mîncare chinezească de restaurant – ca să ne-nțelegem cum stă treaba. Nu-i de mirare că-mi place. Și KungFu King e pe val; a deschis al patrulea centru – în Titan, la Auchan. Comandați cu încredere. Întrece pe toți ceilalți care livrează-n București. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

» Case căzute 213 – Str. Biserica Alexe 1

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Din Calea Șerban Vodă veche, pe-o străduță: mai multe despre Case căzute

» plimbare de frumusețe printre reclame

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM Mereu, mereu omul s-a preocupat de frumusețe – și cînd preocuparea asta s-a transformat și-ntr-o industrie, a apărut și fireasca reclamă. Anuarele, revistele și ziarele de-nceput de secol – secol trecut – începeau să ne-ndemne să cumpărăm lucruri și lucrușoare cosmetice…  Cu siguranță, însă, că cea mai abundentă perioadă a fost cea interbelică. Avîntul Țării, cheagul pe care-l prindeau orășenii, bunăstarea și consumerismul îți dădeau coate: cumpără! frumusețea e o obligație! Nu sîntem nicidecum primii care s-au gîndit să spicuiască printre reclame – mai ales printre cele apărute în revista „Realitatea ilustrată”. Vedem – din ele – că și-atunci ne preocupau cam tot aceleași lucruri ca și azi; și că orice mergea, dacă suna serios. Grasul trebuie să slăbească, chelul să-și îndesească părul, gura să miroas-a flori, pielea să fie tonică. Răceala de sezon trecea cu frecția „Diana” – dacă trecea sau era doar… frecție, cin’ să știe?  Strălucirea reclamei din aceste vremi fericite slăbea după Război. Parcă și interesele oamenilor erau altele – se vede că produsele cosmetice nu mai erau cele mai importante. Locul lor era luat de adjuvanți diverși pentru bucătărie; de purgative „ce se găseau din nou” ce calmau stomacul obișnuit cu mîncarea pe sponci; cu leacurile contra rîiei… Era greu – și din reclame se simte cel mai bine greul: „am scăpat de războiu, vom scăpa și de ploșnițe”…

» Case căzute 212 – Str. Ion Cîmpineanu 7 și 9

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.…o jumate putredă dintr-o bucată de stradă pentru care am o slăbiciune inefabilă. mai multe despre Case căzute

» mîncare prea eficientă

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Zisăi să văd ce-i cu „Condimentalul” ăsta, ținut de „Calif”. Nu pot să zic că m-a dat pe spate. Cine-și închipuie că aici se găsește șaorma, se-nșeală. Pentru șaorma te duci la „Genin”, la „Haleală” – aici (precum și-n alte mîncătorii pentru corporatiști) șaorma e reinventată. Da, are lipie; da, în lipie e și carne… … dar atît; pentru că rezultatul e cu totul altceva; cartofii nu-s prăjiți, abundă și niște legume fierte – nu poți zice că kebabul e rău: nu-i! Nu mă supără că-i altceva; ci doar că acest altceva nu-i spectaculos. „Condimental” – fiind creat aproape exclusiv pentru pauza de prînz corporatistă – a trebuit să fie eficient: adică pe gustul și măsura clienților. Comenzile ți se iau cu zîmbetul pe buze; după ce plătești ești asignat unui ghișeu de unde să-ți iei mîncarea; dacă e s-aștepți prea tare să fie gata, ești trimes la masă c-o drăcie care bîzîie cînd mîncarea-i făcută, și doar te duci să ți-o iei. Toți cei ce taie legume, coc lipii, jupoaie kebabul, împăturesc, cîntăresc, împachetează au căști, sînt teleghidați; cu toate astea, bulucul de la ceasurile prînzului nu-i gestionat cum se cade. Cel care comandă același lucru în fața ta îl poate primi cu zece minute întîrziere față de tine. E drept; „Condimental” are-a face nu doar cu cel care vine să mănînce o ciorbă la masă, ci și cu acela care ia, pentru tot biroul, 20 de kebaburi. Dar eu prefer iureșul aiurit de la un „Dristor”, de pildă – unde bonurile cu număr sînt înlocuite de spectacol, de dialog, de viață. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

» Cine-i în stradă, la poartă? Un om.

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. Omul e Vlad Alexandrescu. E senator de București. E din Opoziție; de la U.S.R. Vlad Alexandrescu vrea să vadă ce se întâmplă în centrele de plasament, în ceea ce numim – nu știu încă de ce – „leagăne“. În sfîrșit! Un om care vrea să vadă. Să întrebe. … dar dacă întreabă prea multe, e scos afară. … sau ca să nu mai întrebe nimic, nu-i lăsat să intre.

» Jurnalul realităţii (XXVIII) – A murit Regele? Vivat, crescat, floreat… Republica!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu „Copil, i s-a spus c-o să fie rege când o s-ajungă mare. A ajuns rege, dar mare n-a fost niciodată” – HM Joi, 14 decembrie 2017 Urmând cursul firesc al efemerei noastre existențe pământene, Mihai I, Rege al României între 4 ianuarie 1926 – 8 iunie 1930 și între 6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947, a plecat spre o lume mai bună, mai dreaptă, acolo „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”. S-a pus astfel punct unei pagini din istoria României. Povestea monarhiei s-a sfârșit. Tot ce urmează de aici încolo – altețe, principese, casă regală, ordine și medalii, proclamații către români…. – este o afacere privată, de familie în care statul nu are a se amesteca. A fost tolerant, poate prea tolerant, atât timp cât omul care a purtat haina ultimului rege era în viață. La final, țara l-a onorat cum se cuvine. Și bine a făcut! Fără mânie și părtinire, urmând sfatul lui Tacitus, istoricii se vor ocupa de toate evenimentele care i-au marcat domnia, scormonind după adevăruri încă nespuse sau spuse pe jumătate. Monarhiștii pot fi liniștiți. Nu va reuși nimeni să-l scoată pe Regele lor din istoria României. Doar că vom ști mai multe despre el ca om și ca suveran. Atât! Odihnească-se în pace! Ieri, 13 decembrie 2017, rămășițele pământești ale fostului rege au fost aduse din Elveția pentru a fi așezate în pământ românesc, la Curtea de Argeș. În jurul prânzului, am avut ocazia să urmăresc ceremonialul oficial la mai multe televiziuni. Cu o singură excepție, toate l-au prezentat cu decență și măsură. Una singură practică apologia monarhiei și a ultimului ei reprezentant. Televiziunea cu pricina transmite știri „care nu s-au întâmplat încă” și informații „cutremurătoare” împletind în mod parșiv adevăruri, uneori parțiale, cu minciuni stângace. Prezentatoarea unei emisiuni din miezul zilei, altfel o foarte bună jurnalistă de investigație, și-a făcut numărul cu o față plouată, pe un ton trist, patetic, cu voce joasă de parcă ar fi fost nepoata defunctului, gata să-și plângă cunoscutul bunic. Mai avea puțin! Ceea ce nu știe domnia sa, sau a uitat, este că scene similare s-au petrcut la moartea lui Iosif Visarionovici Stalin (5 martie 1953). Exaltați au fost, sunt și vor mai fi. La vremea aia nu eram născut. Tata și alți apropiați mi-au povestit cu lux de amănunte izbucnirile de jelanie pe care le considerau nepotrivite, exagerate, teatrale. Cu totul altfel au stat lucrurile la dispariția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (19 martie 1965). Mă ridicasem, drăgăliță doamne, aveam unsprezece ani, și am fost martor la toate evenimentele. Mijloacele de informare (televiziunea, radioul, ziarele) le-au prezentat cu reținere, cu calm, cu sobrietate, cu demnitate, fără patetism. Trupul neînsuflețit a fost depus în sala mare de la parterul Consiliului de Stat (fostul Palat regal), exact unde acum se află sicriul ultimului rege. Ce ironie! Istoria se ține de glume. Prin fața catafalcului au trecut multe, foarte multe mii de oameni. Oricât de ciudat pare azi, cu toate ticăloșiile săvârșite, Gheorghiu-Dej era foarte prețuit de către muncitori. Se bucura de simpatia și susținerea lor. Plecase dintre ei, a luptat și a pătimit pentru cauza în care credea, i-a scos din foame, din sărăcie și din mizerie oferindu-le șansa de a munci, de a câștiga bine, de a avea copii instruiți și educați, de a trăi omenește. În condițiile de atunci, nu era puțin lucru. Nu știu cum s-a procedat în alte părți. La tata, la Uzinele texlile „7 Noiembrie” activitatea de producție s-a derulat normal. Personalul auxiliar și cel de la întreținere a primit o zi liberă pentru ca cei care doreau, să-și omagieze pentru ultima oară liderul. La mama nici măcar nu s-a pus problema. Și-au văzut de treabă. Așa se face că l-am însoțit pe tata spre Piața Palatului. Era lume câtă frunză și iarbă. Coada începea de pe calea Victoriei, la intersecția cu Câmpineanu, din dreptul magazinului Romarta (fost Dragomir Niculescu – Coloniale, Calea Victoriei Nr. 60) și șerpuia ordonat, pe mai multe rânduri, prin toată piața. Mergea greu. Într-o oră am ajuns la Biserica Crețulescu. Pentru răbdarea noastră era prea mult și am plecat. În drum spre casă ne-am oprit pe Dudești, la Bufetul Ciocanul unde Mocanu senior a făcut cinste, de sufletul lui Dej, cu mici și cu bere. Stând la coada aia imensă, pentru a trece timpul mai ușor, tata a început să povestească. În 1940, la vârsta de paisprezece ani, s-a angajat ca liftier la blocul Dragomir Niculescu (Banca Ilfov), după ce, mai bine de un an, a slugărit la un negustor de legume și fructe undeva pe Stada Nerva Traian la intersecția cu Micșunelelor. Împărțea cu un băiat de seama lui, Costică, tot liftier, o cămăruță sărăcăcioasă de la mansarda blocului. I-a legat pentru toată viața o trainică  prietenie. Administrația le mai asigura hrana, uniforma de serviciu și o sumă modestă de bani. Cu bănuții astfel câștigați, tata își ajuta familia (mama și sora) fugită de prea mult bine dintr-o podgorie binecuvântată a Vrancei. Își pierduse tatăl, fără să-l cunoască, când era foarte mic. Dumitru Mocanu, un sovejean mândru și-a apărat cu îndârjire dreptul de a fi împroprietărit, drept câștigat cu arma în mână la Mărăști și pe culmea Răchitașului. Conform legii, „păgubitul” era Apostoleanu, mare și cunoscut proprietar funciar, care nu l-a uitat. Câțiva ani mai târziu, într-o iarnă, unul dintre Apostoleni l-a împușcat pe Dumitru Mocanu. Cazul a fost tratat ca accident de vânătoare, mortul a fost „tras pe Academiei” și apoi declarat vinovat. Singură, cu doi copii mici, fără niciun ajutor, șicanată și dușmănită de familia bărbatului ei care-i râvnea averea (casă bună, grădină, vie, pădure), Lucreția Mocanu și-a luat copiii, a lăsat totul în grija unui gospodar și a plecat să-și caute norocul prin București. În blocul Dragomir Niculescu, aflat în buricul târgului, locuiau mulți dintre oamenii importanți ai vremii. Zilnic, un puști vioi, îmbrăcat în uniformă, vorbind în „dulșele grai moldovinesc” îi ducea în sus și-n jos cu liftul. Peste ani, băietanul de atunci ajuns la casa și la rostul lui, meseriaș priceput și harnic, familist devotat și grijuliu își amintea cu recunoștință de Alexandru Vaida-Voievod, țărănistul fost prim-ministru și președinte al partidului. Săptămânal, acesta îi dădea micului vrâncean câte o bancnotă cu valoare însemnată care îndulcea traiul unei familii chinuite. O fi având tata motive să prețuiască monarhia? Cred că nu. Muncitorii îl apreciau pe Dej și pentru alt motiv. Liderul comunist n-a fost un molâu. Ăsta nu s-a ținut niciodată de fusta măsii. Avea vână. Chiar și atunci cînd punea la cale diverse  ticăloșii sau când ordona crime. După dispariția lui s-a aflat totul. Așa cum se vor limpezi și chestiunile tulburi pe care, în viață fiind, fostul Rege nu a dorit să le lămurească convingător. Omul Mihai I nici atât! Timpul și răbdarea transformă frunza de dud în mătase. Vom afla! Și așa cum o dovedește istoria, vom avea surprize.

» iar la cofetăria Peştişorii

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Nu-i alta ca ea. Nu-i alta atît de ascunsă și de discretă! Cofetăria Peștișorii – da, despre ea vorbesc iar. C-au trecut ani buni de cînd am lăudat-o. Ascunsă pe-o străduță ce se face din Nițu Vasile – carevasăzică, în Berceni – într-o vilă; una dintre cele mai bune cofetării din Capitală. Prăjiturile? Nu cu mult mai scumpe decît la cofetăriile bune pe care le frecventăm; nici mai mari, dar nici mai mici! Dar – cum să zic? – perfect proporționate la gust: dulci, aromate cu adevărat, fără să devie grețoase: gustoase, într-un cuvînt. Cofetăria Peștișorii se află pe strada Picturii, la numărul 19. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

» parcare în loc de maidan infect, nu întrutotul cea mai proastă idee

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. Din bulevardul Tineretului, între drumul ce urcă spre Polivalentă și Palatul Pionierilor, se găsește un maidan lung, plin de bălării. Pe-o bucată din el ființa, demult, un mic poligon auto; din cînd în cînd se mai așează aci cîte-un circ ambulant. În rest, infecție și mizerie – ceva ce numim „spațiu verde” și ne luptăm să nu se betoneze. Cuminte ar fi să se extindă parcul adiacent, Lumea Copiilor. Estimp, Primăria din sectorul 4 l-ar vrea parcare… Ei, ce să facem cu maidanul? Hai să vedem ce-i aici – și de ce vine lumea aici. Aici e un complex uriaș de parcuri: Tineretului și Lumea Copiilor (jos) și Orășelul Copiilor (sus). Mai ales în week-endurile însorite ale Primăverii, cînd tot omul iese din casă, parcurile sînt pline. Vin oameni de peste tot – și e normal să vină. Sînt cele mai atractive parcuri pentru familiile cu copii. Locuri de joacă nenumărate; tiribombe; gogoși; tîrguri și evenimente. Chiar este un loc care te-atrage – și numărul atracțiilor crește; primăria actuală îndesește în disperare caruselele și tiribombele. Cum ar veni, tot mai mulți oameni vin aici; și tot mai mulți vor veni pe viitor! Actuala ofertă de locuri de parcare e depășită în weekend. Se produc gîtuituri – nervi, timp pierdut. Deci, e nevoie de parcare, nu? Deși parcarea asta ar fi folosită, cu adevărat, doar în momente de vîrf; în timpul săptămînii ar sta goală, toamna ar sta goală, iarna la fel… Sau, mă rog, poate-ar folosi-o locuitorii de peste drum, ce șed la blocuri. Dar dacă extindem parcul pe maidan – sau construim un alt punct de interes și de atracție – înseamnă că vor veni și mai multe mașini… și că nevoia de parcare va fi și mai cumplită. Nu-i o decizie ușor de luat! Nu; pentru că nu putem cere nimănui să nu vină cu mașina-n parc. Nu atîta vreme cît acest parc uriaș este singurul din București dedicat copiilor. Nu atîta vreme cît nimeni nu poate fi silit să piardă trei sferturi de ceas, venind aici schimbînd două mijloace de transport în comun, în loc să facă zece-cinșpe minute cu mașina. Nu atîta vreme cît timpul nici unei familii nu e o resursă nelimitată și nimeni nu trebuie să se simtă prost pentru că vrea să petreacă cît mai mult timp făcînd lucruri împreună, în loc să aștepte tramvaie împreună. Nu atîta vreme cît aici vin oameni care n-au cum altfel – decît cu mașina lor – să iasă din cartierul în care stau.

» completări…

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM … mereu se-ntîmplă să mai dăm peste lucruri interesante, pe care nu le-am dibuit atunci cînd am colecționat cîte ceva! De pildă, o trecere-n trepte, aflată-n Colentina între străzile Magnoliei (strada de sus) și Bujorul Alb (cea de jos):   Găsirăm două chioșcuri, cu care completăm seria dedicată. Primul se găsea pe bulevardul 1 Mai (azi Mihalache), lîngă IDEB; l-am prins în copilărie; al doilea-i în Vitan, fotografiat de Nicolae Ionescu:   Încă niște plăcuțe de-ale societăților de asigurări; după cum vedeți, se poartă recondiționarea grijulie, care sporește frumusețea imobilului… E plin orașul de elemente geodezice și topografice fără moarte – și-am mai strîns vreo două:   De ce nu și cîteva bănci mai vechi? Mai ales că-n ultima poză chiar ne-aducem aminte de-o rămășiță a modelului aflat în multe parcuri!

» Din zbor – Limba română (XXII)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu „Pre pământ străvechi și magic Numai dânsa ni-i stăpână: Limba neamului meu dacic, Limba noastră cea română.” Nu mă aflu printre mulții admiratori ai Antenei 3. Ba din contră. Am în inventar o listă lungă de reproșuri și observații critice. Cred însă că merită o vorbă bună pentru inițiativa de a pune în program  „un mic curs de supraviețuire a limbii române în jungla de astăzi”, o încercare „de a recupera buna-cuviință  față de cuvântul scris și rostit”. Emisiunea se numește „Pe cuvânt” și este realizată și prezentată cu farmec, cu pricepere de o tânără specialistă stăpână pe ce face, pe ce spune. Este vorba de Ana Iorga, doctor în lingvistică, cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române, deținătoare a Premiului Academiei Române pentru contribuția sa la elaborarea tratatului „The Grammar of Romanian” apărut în 2013 la Oxford University Press. În zi de mare sărbătoare, Ziua Națională a României, Ana Iorga a făcut o pledoarie echilibrată, rațională și inteligentă pentru limba română: „Ce dovadă mai mare de patriotism ar putea exista, dacă nu respectul pentru limba pe care o vorbim? Poate că nu toți vom avea mari fapte de arme, să sperăm că nu va fi nevoie. Și nu toți ne vom pune numele pe vreo decizie importantă pentru țară. Dar, uite asta de exemplu, respectul pentru limba română e deja ceva foarte important și ne este la îndemână tuturor. Să vorbim o limbă română curată, corectă și inspirată! Dar, fără să ne supărăm prea tare pe neologisme și fără să ne entuziasmăm exagerat la „romgleză”, în același timp. Normal că astăzi „sharuim”, „customizăm”, downloadăm”, ne „focusăm” să creăm „content”, adică ne concentrăm să creăm ceva consistent, plin de informații utile sau nou. În același timp suntem „determinați”, a spus și președintele, adică hotărâți, ambițioși sau „bossy” adică ne purtăm uneori ca șefii. Ne plac proiectele „challenging” așa, adică cele interesante care ne stimulează intelectul sau ne testează abilitățile fizice. Whatever! De multe ori am ajuns să vorbim numai așa. E un pic exagerat. Am putea să ne mai înfrânăm acolo unde nu e neapărat nevoie de cuvinte englezești! Dar nici să luptăm orbește cu ele nu-i o soluție. Știți că au încercat șmecheria asta alții înaintea noastră, în secolul al XIX-lea, atunci când se simțeau asaltați de cuvintele franțuzești. Atunci, la vremea aceea, nu era influența engleză atât de puternică. Au fost niște intelectuali care se luau foarte tare în serios și propuneau cuvinte neaoșe și caraghioase în locul cuvintelor străine. Dacă s-ar fi impus, fiți atenți, azi nu ați mai fi spus „cravată”, de exemplu, pentru că ar fi existat „gâtlegău”, care se leagă la gât adică. Foarte clar, nu? N-am mai fi avut batistă ci „nasuflete” sau „nasștergău”. Pe urmă, n-ați mai fi mers cu tramvaiul pentru că puriști de acum un secol și jumătate v-ar fi recomandat să spuneți „peșinămergător”. Și acum preferatul meu, „deperetefrecătoriu”, cel mai tare cuvânt. „Deperetefrecătoriu” era chibritul. Ar fi fost complet ridicol, trebuie să fiți de acord. La fel cum exagerat ar fi astăzi să ne facem că unele englezisme nu există și să nu le dăm nicio șansă. Recomandarea mea așadar, este măsura. Și mai am o recomandare care o să vi se pară un pic frivolă. Dar iat-o! Să cultivăm cuvinte mai vechi, românești. Au un farmec aparte, așa, o frumusețe care uneori te șochează. Poate că unele vă par azi desuete dar, câteodată se potrivesc de minune în contexte cât se poate de actuale. De pildă: istoricul Neagu Djuvara, care iubește enorm cuvintele, spune mereu „primejdie” în loc de pericol. Nu? Sună frumos! De când nu ați mai auzit „primejdios” în loc de periculos? Sau suntem în „primejdie”. Și pot fi foarte multe. Unele slavone, vechi, foarte frumoase. De pildă: „desfătare„ sau „înfrânare”, „vremelnic” în loc de temporar sau efemer, „desfrânat” în loc de depravat sau libertin, „ostenit” de pildă, în loc de obosit. Dar mă opresc aici. Destul pentru astăzi. Mă înfrânez și eu până nu vă smintesc cu totul. Cu cuvintele!” De luat aminte! De la vlădică până la opincă. „Felul în care vorbim ne recomandă sau ne descalifică în societate”.

» 20 de milioane

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM Duminică, pe 2 Octombrie 1966, Scînteia publica Decretul acela criminal; decretul care interzicea întreruperile de sarcină.   Pînă atunci, timp de zece ani, avortul fusese permis. Dar… mereu e un astfel de „dar”. Eram prea puțini și – mă tem – o duceam prea bine; vedeți voi, tînăra noastră Republică începuse să prospere în sfîrșit. Erau ani deschiși, în care salariile creșteau, împreună cu șansele la ceea ce numim azi oportunități; oamenii își cumpărau case, lucruri, se ocupau de mers în vacanțe. Oamenii o duceau bine și făceau tot mai puțini copii. Statistica zice adevărul. Pe parcursul anilor ’60, natalitatea scăzuse – și tot scădea de la an la an. Firește, ca orice rahat de orice doctrină, măsura interzicerii avorturilor a fost îmbrăcată în cuvinte frumoase: „ocrotirea mamei”. Comuniștii se pricepeau să-și aducă în ajutor „unele date medicale” ca să demonstreze legături între întreruperile de sarcină și – stați așa! – „starea sănătații femeii și funcțiilor ei biologice de reproducere” – și despre vaci se vorbea mai omenește! Ziarul arăta avantajele de netăgăduit de care urmau să beneficieze familiile cu copii. Din ’67 începea construcția masivă de creșe și grădinițe; se dădeau indemnizații de naștere mari de la cel de-al treilea copil în sus, se vorbea de posiblitatea mamelor cu copii sub șapte ani să lucreze „part-time”, familiile mari să aibă anumite priorități de odihnă și tratament, și – da! –  impozitele creșteau pentru… celibatari și cei fără copii. Două zile mai tîrziu – marți pe 4 Octombrie, că lunea nu ieșeau ziarele centrale – Scînteia scria despre „Înalta grijă față de fondul uman al Țării” – pă dracu! Și, ca să nu trăim cu ideea c-am fi noi mai proști, eram asigurați că „interdicția avortului există în peste 95 la sută din statele lumii”. România Liberă din 7 Octombrie nu putea lăsa nici ea deoparte grija față de copil – care „este înscris în viața fiecăruia cu majuscule”.   Să ne-ntoarcem la statistici… Un an mai tîrziu după decret, da – se născuseră de două ori mai mulți copii. Și de două ori mai mulți copii morți. Și muriseră de două ori mai mulți bebeluși. În cîțiva ani, cifrele urmau să se stabilizeze, cumva – oamenii învățau să aibă grijă. Dar populația creștea. În 1969 se năștea cel de-al 20.000.000 cetățean. Scînteia din 1 August marchează evenimentul.   Ca fapt divers, România Liberă ni-l și arăta, la săniuș, un an și jumătate mai tîrziu, pe 21 Ianuarie 1971. Ce s-a ales de el? Acum cîțiva ani s-a mai scris prin ziare. Iar azi, probabil, avem același număr de locuitori ca acum juma’ de secol în urmă. Suntem sub 20 de milioane.

» Ratatouille la Talcioc

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Sonia Ratatouille Robineți, scule, parfumuri, bijuterii, cărți, încărcătoare, telefoane, lanterne, biciclete, gemuri, carne și alte lucruri te surprind. Singurul lucru pe care pot să-l spun e că are de toate. Dar multe sunt și vechi. Are chiar și televizoare și monitoare mai măricele, nu chiar mari. Are și radiouri vechi. Tare de tot este că are cărți. Mie mi-au plăcut aproape toate – „aproape toate” înseamnă cele interesante; nu mă refeream doar la cărți, ci și la alte lucruri. Distracție plăcută! Talciocul e deschis în weekend, dimineața, la intersecția Valea Cascadelor-Timișoara. Doi lei intrarea, copiii nu plătesc.

» Case căzute 211 – Str. Oltarului 3

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… un garaj căzut bine de tot pe Oltarului. Înc-un pic și-o să se ducă. Păcat: e frumos! mai multe despre Case căzute

» afundîndu-ne în mizeria nesfîrșită—

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. Aflu că un senator al Opoziției a vizitat două centre de plasament, îngrozindu-se de situația și condiția copiilor. Mai aflu că va continua vizitele. Mă bucur. E bine. Trebuie. Dintre toate batjocurile din lumea noastră, nici una nu-i atît de îngrozitoare ca cea la adresa copiilor… … o documentez de șase ani, ce naiba! Da: și de-aia nu uit și nu iert; niciodată, în vecii-vecilor! Nu uit și nu iert și n-o să uit și n-o să iert niciodată că, acum un an-jumate, cînd s-a scris și s-a vorbit despre cum copiii din centrele astea sînt bătuți, înfometați și internați la psihiatrie nimeni n-a făcut nimic. Și da – pe vremea aia nu eram conduși nici de hoți, nici de penali: eram conduși – pentru numele lui Dumnezeu! – de tehnocrați. Și nimeni n-a făcut nimic; pentru că eram conduși de nimeni! Nimeni n-a vizitat atunci și de-atunci un centru de plasament măcar, nimeni n-a schimbat un șef, nimeni n-a pornit o anchetă. ———————————– Repet şi vă rog: dacă vedeţi un cerşetor cu un bebeluş (dormind sau nu) în braţe faceţi repede o poză cu mobilul. Ar fi grozav dacă aţi sesiza direct situaţia la Protecţia Copilului (ca să fie cît mai multe reclamaţii de la oameni diferiţi) dar, dacă nu vreţi asta, trimiteţi aici pozele (nu uitaţi data şi locul exact) şi scriem noi la D.G.A.S.P.C. Adresa noastră este simplybucharest@outlook.com. Adresele şi telefoanele Direcţiilor de sector sînt aici. —————————————- „Trezim copiii“ este o iniţiativă cetăţenească şi particulară lansată de Simply Bucharest

» Case căzute 210 – Str. General Ernest Broșteanu 25

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Foarte frumoasă și decorată. Are și vreo două plăcuțe pe ea – una de asigurare și alta de abonat al serviciului „ridicărei gunoielor” mai multe despre Case căzute

» cu DOMNUL Oprescu nu făceați așa, nu-i așa?

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. L-am urmărit pe uriașul panglicar Oprescu din 1998, de cînd am auzit prima dată că dorește să fie Primarul Capitalei. După ce chiar s-a ales, zece ani mai tîrziu, am căutat, cu toată atenția, să văd și ce zice și ce face el – dar și ce zice și ce face oricine era contra lui. Oprescu a fost un primar îngrozitor; nimeni altcineva nu și-a bătut joc de oraș și oameni ca el. Cu toate astea, cei care luptau contra administrației sale păstrau, cum s-ar zice, distanța legală: nu se coborau la miștouri ieftine, la glumițe, la ironii de clasa a opta. Chiar și caraghioșii care „salvau” una-alta nu-ndrăzneau s-o facă decît cu seriozitate. Dar domnul Oprescu nu mai e primar… Ale vieții valuri! Azi e primar doamna Firea. Sau – așa cum citim zi de zi… o țoapă o vrăjitoare o țărancă o moldoveancă Oameni mari, deștepți, competenți și cu caracter care timp de șapte ani de zile nu și-au permis să facă glume pe seama Domnului Primar General Profesor Universitar Doctor Sorin Oprescu… se-ntrec în ironii la adresa duamnei. Cîtă, cîtă ipocrizie.

» Case căzute 209 – Str. Sfîntul Constantin 12

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Pe strada pe unde s-au băgat tramvaiele acum treizeci de ani, după ce s-au desființat legăturile Nord-Sud de pe Schitu Măgureanu-Izvor. Arătările de pe acoperiș stau de pază: mai multe despre Case căzute

» Simțuri plăcute à la Muzeul Simțurilor

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Sonia Ratatouille În Afi Palace Cotroceni, la ultimul etaj, este un muzeu. Are 12 camere – o cameră cu oglinzi, o cameră cu stări de agregare, o cameră pusă cu tavanul în jos, o cameră puțin în pantă, o pasarelă și niște imagini cu linii egale, dar care par inegale. Era să uit de patul cu cuie. Cuiele nu sunt ascuțite. Sunt mai multe lucruri, dar nu pot să explic tot. E foarte frumos. … la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Muzeul militar • la Muzeul Satului • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor

» Case căzute 208 – Str. Povernei 35

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.dintr-o mînă de case ce se află-ntr-o curte, cea mai amărîtă: mai multe despre Case căzute

» Timpul ceasului s-a scurs…

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. scris de Ando Sunt un „ratb”-ist cu vechime. Aproape 6 ani, am făcut cu tramvaiul traseul de la Toporaşi (Şos. Giurgiului) până la staţia de la poalele Mitropoliei, cea de la intersecţia străzii 11 Iunie cu bd. Coşbuc (actual Regina Maria). Mai întâi, pentru ultimele două clase de elementară făcute la şcoala 123 (Poenărescu), apoi liceul, la „Mihai Eminescu” de pe Rahovei. La început, era numai tramvaiul 12, ulterior s-a înfiinţat şi linia 7. Pe atunci, tramvaiele 12 şi 7, cam prin dreptul Tehnic Club, o coteau de pe Calea Şerban Vodă pe strada Cuţitul de Argint, pe lângă parcul Carol şi coborau – ca şi acum – dealul Filaretului, spre 11 Iunie. Ei bine, cam pe la mijlocul străzii Cuţitul de Argint, era staţie şi, acolo, chiar lângă gardul care mărginea parcul, trona, cocoţat pe un stâlp, un ceas mare, cu trei cadrane. Mergea foarte bine  (bănuiesc că era cumva legat de Institutul Astronomic, aflat la doi paşi, în parc), iar noaptea era şi luminat. Chit că după intrarea la liceu, am primit cadou un ceas de mână, tot ăsta de lângă gard a rămas, ani de zile, reperul meu orar. Când tramvaiul se apropia de staţie era, practic, imposibil să nu-ţi fure privirea unul din cadranele lui, vizibile din orice direcţie. După el îmi dădeam seama dacă ajung la timp la şcoală, dacă mai am o şansă pe bază de alergare sau dacă… am feştelit-o definitiv cu prima oră şi trebuie să încropesc în grabă o istorioară, drept scuză. Apoi, pentru patru ani de zile, am schimbat traseul şi tramvaiele pentru Politehnica din Grozăveşti. Dar pe 12, pentru că mă ducea direct la gară, l-am mai folosit uneori, atunci când aveam cursuri în localul politehnicii din Polizu. Pe urmă, am schimbat cartierul şi nu am mai avut drum pe acolo. Intre timp, prin anii 80, strada de pe deal – Constantin Istrati – a fost prelungită pe lângă autogara Filaret, până la noua arteră Progresului (Trafic greu), iar tramvaiele au fost scoase de pe Cuţitul de Argint, ele ajungând la şi de la Piaţa Pieptănari (Eroii Revoluţiei) prin Șoseaua Viilor. Aşa se face că, foarte recent, trecând la pas prin zonă, am căutat vechiul ceas. Şi, spre surprinderea mea, l-am regăsit, la locul lui. Mai bine zis, ce a rămas din el: o carcasă ruginită, în vârf de stâlp, cu găvanele goale. Un ceas învins de timp.

» Atelier online de scriere creativa

Va prezentam un atelier în grup mic și cald, de 9 participanți, care sunt antrenați în ale scrisului oriunde s-ar afla: în alte orașe ale țării sau în alte țări ale lumii sau în alte lumi ale galaxiei și am putea să ne oprim. Important e să aibă internet. A, și pasiune pentru scris, normal. Structura: 5 săptămâni, 10 ședințe de 1h 30+, miercuri și duminică de la 19:00. Atelierul are loc de două ori pe an. Cost: 500 lei Număr maxim de locuri: 9 Avans pentru confirmarea locului: 200 lei Perioada următoarei ediții: 4 februarie – 7 martie 2018. Locul e Google Hangouts, plugin pentru browser. Practic e vorba de un video call – toți participanții se văd, se aud și pot vorbi. Se instalează ușor și gratuit de aici. E nevoie de căști cu microfon și de webcam (dacă nu sunt incorporate). Care sunt păcatele începătorilor? „Hipersensibilitatea (obligatorie la scriitori) nefiltrată, sau, la cealaltă extremă, o excesivă tehnicizare, o literatură în care prevalează tehnica, dar textul nu mai spune nimic, e aplatizat, nu mai are nerv, nu mai emoționează, decât, cel mult, așa cum pot emoționa componentele electronice ale unui computer care funcționează brici. Cred că trebuie găsit un echilibru, chiar dacă instabil, între hipersensibilitate și tehnică.” (din interviul cu Marin Mălaicu-Hondrari, antrenorul atelierului.) Selecție pe baza unei povestiri de maximum 6000 de semne, cu diacritice, trimisă pe mail (subiect: „Scriere creativă online 8”). Deadline: 25 ianuarie. Înscrieri, întrebări, feedback: simina @ revdepov.ro (Simina Diaconu). Mai multe detalii aici.

» RV

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. RV vine de la „recreational vehicle” – ceea ce vrea să-nsemneze… ceva-n care să stai și să te plimbi; o adevărată casă de vacanță pe roate. Americanii construiesc ditai vagoanele, cu tot confortul; noi – europenii – ne mulțumim cu rulote mai mici, cu care să ne strecurăm pe străzile orășenești sau să le putem trage cu mașinile noastre. Să știți că se poartă și la noi. Rulotele tractate-s bune la pescuit și la felurite ieșiri de-un weekend la iarbă verde (las-că-s și pline șantierele de ele, cu muncitori). Se găsesc de cumpărat la mîna a doua, dar nu-i chiar așa de lesne să le găsim loc de parcare printre blocuri, nu? Mai mișto pare, cred, autorulota – adică ceea ce se-apropie cel mai mult de ideea de RV. E un business înfloritor, închirierea de autorulote – dacă vrei să-ți iei una pentru vacanța de vară, în care să faci un tur european fără grijă de hoteluri, e bine să te hotărăști din vreme; e bătaie pe ele. Pentru un neavenit, sînt multe de luat în seamă – nu doar să-ți dai seama de ce rulotă ai nevoie, dar și să te descurci pe șosele, să nimerești locurile de campare și așa mai departe. E – fără doar și poate – și-un stil de viață. Mi-a plăcut site-ul „Your RV Lifestyle” – nu-i stilul meu, da’ nu m-a oprit să citesc despre ce-nsemnează „rulota” și vacanța – și mai ales – drumul într-una. Sînt sfaturi pentru toți și toate: pentru începători, pentru orice turist, pentru cei ce au copii; chiar dacă este un site american, sînt sfaturi și pentru cei ce vor să facă Europa – din categoria „100 de lucruri de făcut în Franța” – e interesant.

» Case căzute 207 – Bd. Schitu Măgureanu 13

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Peste drum de Cișmigiu, de ani buni în paragină: A ființat aici, pînă-n urmă cu mai bine de un deceniu, și-o terasă-ceva. Ornamentele de sticlă de sub streașină-s deosebite. Merge mînă-n mînă cu blocul din spate. Ceva-ceva se lucrează. mai multe despre Case căzute

» 7 mașini vechi XC

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM Intrăm în cel de-al șaptelea an al seriei și-am ajuns la episodul 90… … pe care-l începem, așa cum ne șade bine, cu ceva special. Iată un Fiat 500 Topolino. Modelul a apărut acum 80 de ani. … de la Cristi, primim o raritate – un Volvo Amazon cu două uși:     Vine vremea să vedem și o mînă de BMW-uri, ca să ne facem idee de evoluția limuzinei sportive de la „Neue Klasse” pîn-la seria 5!       Sigur, cînd dai și de-un coupé fioros, îi dai roată: Ne liniștim cu niște Taunusuri – Forduri, adicătelea. Primul, e văzut la Mamaia, în 1968, de Cristian Malide: Remarcăm numerele vest-germane clasice și apărătoarea de noroi cu dungile fosforescente în „V”, dar și delicatețea oglinzii retrovizoare; pe-atunci cele mai multe mașini încă nu erau dotate și cu oglindă exterioară la ușa din dreapta. Mai urcăm puțin în istoria seriei cu două exemplare mai noi:   (lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici) Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

» Care sunt nominalizatii Golden Globes

A 75-a editie a premiilor Golden Globes va avea loc anul acesta pe 7 ianuarie 2018, live pe NBC la ora 3:00 (ora Romaniei). Anul acesta, in locul lui Jimmy Fallon, show-ul va fi moderat de Seth Meyers, iar printre vedetele care vor face anunturile sunt Halle Berry, Carol Burnett, Emilia Clarke, Kelly Clarkson, Darren Criss, Penelope Cruz, Gal Gadot, Greta Gerwig, Hugh Grant, Kit Harington, Neil Patrick Harris, Chris Hemsworth, Christina Hendricks, Isabelle Huppert, Dakota Johnson, Shirley MacLaine, Ricky Martin, Sarah Jessica Parker, Amy Poehler, Edgar Ramirez, Seth Rogen, Andy Samberg, J.K. Simmons, Sharon Stone, Aaron Taylor-Johnson, Alicia Vikander, Kerry Washington si Emma Watson. Anul acesta, productiile care au cele mai mari sanse de castig sunt The Shape of Water cu sapte nominalizari, pe locul al doilea The Post, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri cu sase nominalizari si Lady Bird pe locul al treilea cu patru nominalizari. In categoria seriale, Big Little Lies a obtinut sase nominalizari, pe locul doi este Feud: Bette and Joan, cu patru si The Handmaid’s Tale, Fargo si This Is Us cu 3. Lista intreaga de nominalizari: Best Motion Picture – Drama Call Me By Your Name Dunkirk The Post The Shape of Water Three Billboards Outside Ebbing, Missouri Best Motion Picture – Musical or Comedy The Disaster Artist Get Out The Greatest Showman I, Tonya Lady Bird Best Motion Picture – Animated The Boss Baby The Breadwinner Coco Ferdinand Loving Vincent Best Motion Picture – Foreign Language A Fantastic Woman First They Killed My Father In the Fade Loveless The Square Best Performance by an Actress in a Motion Picture – Drama Jessica Chastain, Molly’s Game Sally Hawkins, The Shape of Water Frances McDormand, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri Meryl Streep, The Post Michelle Williams, All the Money in the World Best Performance by an Actor in a Motion Picture – Drama Timothée Chalamet, Call Me By Your Name Daniel Day-Lewis, Phantom Thread Tom Hanks, The Post Gary Oldman, Darkest Hour Denzel Washington, Roman J. Israel, Esq. Best Performance by an Actress in a Motion Picture – Musical or Comedy Judi Dench, Victoria & Abdul Helen Mirren, The Leisure Seeker Margot Robbie, I, Tonya Saoirse Ronan, Lady Bird Emma Stone, Battle of the Sexes Best Performance by an Actor in a Motion Picture – Musical or Comedy Steve Carell, Battle of the Sexes Ansel Elgort, Baby Driver James Franco, The Disaster Artist Hugh Jackman, The Greatest Showman Daniel Kaluuya, Get Out Best Performance by an Actress in a Supporting Role in any Motion Picture Mary J. Blige, Mudbound Hong Chau, Downsizing Allison Janney, I, Tonya Laurie Metcalf, Lady Bird Octavia Spencer, The Shape of Water Best Performance by an Actor in a Supporting Role in any Motion Picture Willem Dafoe, The Florida Project Armie Hammer, Call Me By Your Name Richard Jenkins, The Shape of Water Christopher Plummer, All the Money in the World Sam Rockwell, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri Best Director – Motion Picture Guillermo del Toro, The Shape of Water Martin McDonagh, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri Christopher Nolan, Dunkirk Ridley Scott, All the Money in the World Steven Spielberg, The Post Best Screenplay – Motion Picture Guillermo del Toro and Vanessa Taylor, The Shape of Water Greta Gerwig, Lady Bird Liz Hannah and Josh Singer, The Post Martin McDonagh, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri Aaron Sorkin, Molly’s Game Best Original Score – Motion Picture Carter Burwell, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri Alexandre Desplat, The Shape of Water Jonny Greenwood, Phantom Thread John Williams, The Post Hans Zimmer, Dunkirk Best Original Song – Motion Picture “Home,” Ferdinand “Mighty River,” Mudbound “Remember Me,” Coco “The Star,” The Star “This Is Me,” The Greatest Showman Best Television Series – Drama The Crown Game of Thrones The Handmaid’s Tale Stranger Things This Is Us Best Television Series – Musical or Comedy Blackish The Marvelous Mrs. Maisel Master of None SMILF Will & Grace Best Television Limited Series or Motion Picture Made for Television Big Little Lies Fargo Feud: Bette and Joan The Sinner Top of the Lake: China Girl Best Performance by an Actress in a Limited Series or Motion Picture Made for Television Jessica Biel, The Sinner Nicole Kidman, Big Little Lies Jessica Lange, Feud: Bette and Joan Susan Sarandon, Feud: Bette and Joan Reese Witherspoon, Big Little Lies Best Performance by an Actor in a Limited Series or Motion Picture Made for Television Robert De Niro, The Wizard of Lies Jude Law, The Young Pope Kyle MacLachlan, Twin Peaks Ewan McGregor, Fargo Geoffrey Rush, Genius Best Performance by an Actress In A Television Series – Drama Caitriona Balfe, Outlander Claire Foy, The Crown Maggie Gyllenhaal, The Deuce Katherine Langford, 13 Reasons Why Elisabeth Moss, The Handmaid’s Tale Best Performance by an Actor In A Television Series – Drama Jason Bateman, Ozark Sterling K. Brown, This Is Us Freddie Highmore, The Good Doctor Bob Odenkirk, Better Call Saul Liev Schreiber, Ray Donovan Best Performance by an Actress in a Television Series – Musical or Comedy Pamela Adlon, Better Things Alison Brie, GLOW Rachel Brosnahan, The Marvelous Mrs. Maisel Issa Rae, Insecure Frankie Shaw, SMILF Best Performance by an Actor in a Television Series – Musical or Comedy Anthony Anderson, Blackish Aziz Ansari, Master of None Kevin Bacon, I Love Dick William H. Macy, Shameless Eric McCormack, Will & Grace Best Performance by an Actress in a Supporting Role in a Series, Limited Series or Motion Picture Made for Television Laura Dern, Big Little Lies Ann Dowd, The Handmaid’s Tale Chrissy Metz, This Is Us Michelle Pfeiffer, The Wizard of Lies Shailene Woodley, Big Little Lies Best Performance by an Actor in a Supporting Role in a Series, Limited Series or Motion Picture Made for Television David Harbour, Stranger Things Alfred Molina, Feud: Bette and Joan Christian Slater, Mr. Robot Alexander Skarsgard, Big Little Lies David Thewlis, Fargo

» Tot Soarele din lume, azi, în București.

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Înc-un an care-ncepe frumos.

» Case căzute 206 – Bd. Hristo Botev 21

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Nu-i o frumusețe, dar are aerul perfect pentru o casă bucureșteană. Curte, copaci, un gard minunat – lipsește piatra cubică de pe stradă și viața dinăuntru. mai multe despre Case căzute

» „Cugetări”… culese de pe ziduri

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Mă mir cum rezistă tencuiala la „greutatea” atâtor cugetari! Pute orașul de atâta „filosofie”!      

» Mariza, concert 2018

MARIZA revine in 2018 pe scena Salii Palatului pentru un nou concert fado ce va avea loc pe data de 17 februarie de la ora 20.00. Dupa succesul de la Bucuresti de anul trecut, MARIZA promite publicului roman un show de cel putin 75 de minute, in care va interpreta piese de pe viitorul album. Momentan, MARIZA concerteaza cu turneul Mundo, cel de care s-au bucurat peste 3.000 de romani in luna noiembrie 2016, multe spectacole fiind SOLD OUT precum in Abu Dhabi, Luxemburg, Bremen si Hamburg. Biletele pot fi procurate la urmatoarele categorii: • VIP - 300 lei • Categoria I - 220 lei • Categoria II - 175 lei • Categoria III - 140 lei • Categoria IV - 110 lei Biletele se pot gasi pe: • eventim.ro; • iabilet.ro, bilet.ro, startickets.ro, salapalatului.ro, bilete.ro, blt.ro, myticket.ro;

» tandrețe

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Bietu’ motănel castrat! … la ce-i mai folosește tandrețea – Doamne iartă-mă – făr’ să se mai aleagă cu ceva de pe urma ei?

» Case căzute 205 – Calea Șerban Vodă 107

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Pășim cu milă pe Calea Șerban Vodă veche, cea dintre Șincai și Mărășești, loc părăginit, trist și mizer. Printre aminitirile Venerei Dumitrescu-Staia, printre amintirile lui Nick Jordan… … am vrut s-o pozez mai de-aproape, dar mi-a fost milă, atît de milă… mai multe despre Case căzute

» despre 2017

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.A mai trecut un an… A fost bun? A fost un an trist: pentru că ne-a părăsit Alexandru Bodea. Știm că ne-am ținut bine de treabă; ca de obicei. Și-am făcut și-anu’ ăsta destule. Întîi de toate, se cade să ne lăudăm cu așternerea vieții șoselei Viilor într-un material uriaș – o bucurie de scris, de plimbat și de documentat. … ne-am plimbat serios prin fundături, cale de 25 de episoade. C. D. Mocanu a pornit pe urmele celor care ne chinuie, chinuind limba română – și se va ține de seria aceasta și la anul. Tot prin strădania lui am putut să v-arătăm albumul de crochiuri al lui Cristian d’Auchamp. Am răscolit iar vraful de ziare vechi. Am văzut cum se de’zăpezise Capitala după viscolul năprasnic din ’54; ce s-a scris la gazete despre Festivalul mondial al Tineretului din ’53; și-am aflat mai multe despre planul de reconstrucție socialistă a Bucureștiului din ’52 și – tot de pe-atunci – de construirea Operei. Am deslușit și construirea Patinoarului Flamaropol și – din ’36 – ne-am dumirit cum s-a petrecut nenorcirea de la serbările Restaurației. Ne-am uitat la reclame versificate și la ce mobilă ne-am fi putut lua cu juma’ de secol în urmă. Ne-am ținut de descoperiri. Detem de sediul periodicului Rumänischer Lloyd, de garajul lui Mișu Sontag și de tipografia Lupta a lui Nicolae Stroilă. Mărunțișurile bucureștene ni s-au arătat și ele. Am continuat recensămîntul scuarurilor, călătoria printre chioșcurile vechiului oraș și ne-am oprit să admirăm prăvăliile de-odinioară și ce grătare de aerisire se mai găsesc. Case căzute? Ia, am vorbit despre o sută. Mașini vechi? – oho, ce frumuseți a mai găsit Ando! Ca să nu mai zicem c-am văzut și ce modele erau lăudate în presa din ’66. Ne-am plimbat în sus și-n jos și-am așternut ce-am văzut pe-aiurea, în greu-încercata Barcelona, pe la Amsterdam, ori la frații greci și la bulgari – dar și pe-aici, pe la noi.

» … de ziua Republicii noastre!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.S-au scurs 70 de ani. Și ce rușine că ne e rușine. La mulți ani! 

» Case căzute 204 – Str. Traian 240

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Probabil, va mai trece o iarnă peste această vilă, părăsită (aparent) inexplicabil, de câţiva ani! Se află la doi paşi de intersecţia străzii Traian cu Calea Moşilor, lipită de taverna „La Kostas”. mai multe despre Case căzute

» Restrictii rutiere Revelion 2017-2018

În ziua de 31.12.2017, începând cu orele 19:00, în Piaţa George Enescu, va avea loc „Revelionul 2017-2018” unde sunt asteptate aproximativ 30.000 de persoane. Circulaţia rutieră va fi restricţionată după cum urmează: - pe str. Benjamin Franklin,între Calea Victoriei și str. Nicolae Golescu, în perioada 27.12.2017, orele 09.00 – 02.01.2018, orele 09:00; - pe Calea Victoriei, între Piaţa Victoriei şi str. Ion Câmpineanu; pe str. Ştirbei Vodă, între str. Luterană şi Calea Victoriei, str. George Enescu, str. Episcopiei, str. C-tin Esarcu, str. Dem I. Dobrescu, str. C. A. Rosetti în perioada 31.12.2017, orele 17:00 şi 01.01.2018, orele 05:00. - în data de 31.12.2017, restricțiile se vor face gradual, în funcţie de afluenţa publicului spectator. Rute ocolitoare: - Piaţa Victoriei – Bd. Lascăr Catargiu – Piaţa Romană – Piaţa Universităţii – Piaţa Unirii; - Piaţa Victoriei – Str. Buzeşti – Str. Berzei – Str. Vasile Pârvan – Splaiul Independenţei.

» L-or gătat!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Mult timp, de câte ori treceam prin zonă, mă tot întrebam ce se întâmplă cu blocul masiv (început înainte de 1989 şi neterminat), aflat chiar la „buza” pasajului Băneasa, în cartierul Aviaţiei,  mai precis, pe colţul dintre străzile Nicolae Caranfil şi cpt. Alexandru Şerbănescu.     Nedumerirea era sporită de faptul că blocul de vizavi aflat şi el, la începutul lui 1990, cam în acelaşi stadiu, a fost destul de repede terminat şi valorificat. Răspunsuri nu am găsit, dar iată că, după mai bine de un sfert de secol, lucrurile s-au pus în mişcare şi anul ăsta, 2017, a fost şi ultimul pentru hidoasa structură de beton şi fiare, care sluţea acea intrare în oraş. Rămâne să vedem, acum, ce se va construi pe locul  fostului „schelet” imobiliar.

» paradoxal

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. Bucureștiul e un oraș paradoxal, săracu’. Centrul e mereu blocat, o știți; nu-i de mirare: e inima orașului, toate se-ntîmplă aici! Așadar, Centrul trebuie ocolit pe cît se poate, dacă mergi cu mașina ta – și-i cuminte să te folosești de transportul public! Așa se petrec lucrurile prin alte locuri, care-au descoperit apa caldă mai devreme. Acu’ vine paradoxul! … care-i acela că e mai ușor să găsești loc de parcare în Centru… și mai greu pe cît te depărtezi de el! E ușor și la-ndemînă să parchezi la Unirea, la Universitate: nu neapărat ieftin, dar fără bătăi de cap și fără ture obositoare pe străduțe, vînînd un spațiu liber! Dar ia-ncearcă matale spre Romană, spre Victoriei – în fapt, oriunde spre marginea inelului central! – și să vezi ce buluceală, ce nebunie, ce chin… Bravos, Bucale!
 
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru acum!


» Website-ul afacerii tale la un super pret! 500 lei + TVA prin serviciul OnlineStart

pariuri sportive pe mobil Joaca la pariuri sportive pe mobil pentru a profita de cele mai rapide oferte.
Mutari Internationale
   
 
Arhiva | CopyRight 2007 - SAPTAMANA dot COM
Privacy policy
Gazduit de gazduit de SpeedHost
articole publicate astazi 421 | utilizatori online 27