Comunicate de Presa | Inregistrari domenii .RO, .EU, .COM, .NET, .BIZ, .INFO .. etc - Hosting Romania - Anunturi Gratuite
Miercuri, 01 Aprilie
                   
 
 


» doar una dintre «celelalte» clădiri ale Bucureștiului

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Ar trebui să sară-n ochi… Dar ce păcat, de pe colțul Splaiului cu Ștefan Furtună (azi, Constantin Noica) nu vedem decît un uriaș panou de reclamă și… ceva-n spatele lui. Și chiar e ceva: ce altă construcție din București se poate lăuda cu ditai arcu’ de triumf pe post de poartă? Bine-nțeles, e vorba despre complexul impresionant de clădiri pe care-l mai cunoaștem drept „Grajdurile regale”. N-a făcut niciodată parte din zestrea arhitectonică cu care-i place Bucureștiului să se mîndrească, dar a trecut fără să-i pese de asta prin vremuri și… și uite că n-a ieșit în pierdere: oareșce armonie, detalii plăcute, un fel reușit de a se-ntinde pe atîta loc fără să plictisească omul ce trece pe-aicea. Un pic mătăhălos și pompos – construit atunci cînd regalității îi plăcea atît de tare să impună, să pavoazeze și să umple Țara de butaforii de paradă – dar zău că place. Destinația clădirilor a fost legată, într-adevăr, de cai; legenda însă a păstrat, nedrept, doar detaliul grajdului, aici aflîndu-se regimentul de gardă călare. Amplasarea, logică într-o zonă cu tradiție militară – doar e-n dos de Malmezon. După ce ne-am descotorosit de regi aici au venit studenții și numele locului, devenit cămin, a fost, ani în șir, „303”. Nu-i numărul vreunei adrese; cică doar o amintire a faptului că în Război ar fi funcționat aici un spital militar cu indicativul ăsta; de altfel în partea dinspre ICECHIM a existat pînă recent o unitate spitalicească pentru copii și tineri. Mai încoace, înainte de Revoluție, s-a mutat Institutul de Educație Fizică și Sport, odată cu demolarea sediului său din incinta stadionului Republicii (care, la-nceput, fusese al ANEF – cam aceeași instituție). Destul de multe legende pentru locul ăsta.

» Fragmente din memoria unui ziar (1)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Scurtă introducere: Agenţia independentă de presă AMOS NEWS o iniţiativă privată a cunoscutului ziarist, publicist şi caricaturist Octavian Andronic (Ando). Aici, este şi momentul să precizez că nu am absolut nicio legătură cu acel „Ando” sub care este cunoscut el, mai ales în lumea caricaturii româneşti. Este, pur şi simplu, o coincidenţă cu abrevierea numelui meu (Andone), abreviere care mă însoţeşte încă din copilărie. Octavian Andronic este, fără doar şi poate, „părintele” ziarului LIBERTATEA – titrat ca „primul ziar liber al revoluţiei române”. O conjunctură temporală favorabilă a făcut ca, în chiar ziua de 22 decembrie 89, totul să se schimbe din mers în redacţia ziarului Informaţia Bucureştiului, unde lucra el, ziar care apărea, în mod normal, după amiaza: „De când am dat semnalul ca lumea să se apuce de scris și am stabilit numele ziarului – nu mai știu cine a venit cu numele, cine a fost ursitorul ziarului – cam la ora 16 a apărut. Prima șarjă de ziare am aruncat-o pe fereastră, iar apoi colegii l-au distribuit în drum spre case”, povestea Octavian Andronic. Având în vedere cele de mai sus, e ceva absolut firesc ca, pe site-ul agenţiei Amos News, să găsim o interesantă selecţie din perioada de început a ziarului şi am zis să profităm un pic de această oportunitate ca să facem, împreună cu LIBERTATEA de atunci o mică excursie în timp. De ce subliniez „de atunci“? Simplu: pentru că, exceptând titlul, cotidianul care apare şi azi, nu mai are nicio legatură cu ziarul de la început. E bine, e rău? Nu sunt în măsură (şi nici nu e scopul acestor rânduri) să dau verdicte asupra unei evoluţii impuse de multiple elemente pe care, cu siguranţă, nu le deţin. Revenim. Ca şi în această perioadă cumplită şi năucitoare prin care trecem acum şi atunci, totul era în mişcare, în schimbare. Lumea scosese capul la lumină şi era dornică, ahtiată de informaţie, acea informaţie care lipsise decenii din presa sugrumată de vechiul regim. Eu citeam frecvent LIBERTATEA în acei ani, pentru că, în noianul de publicaţii care umpleau la refuz tarabele şi chioşcurile, acest ziar păstrase încă o sensibilă şi substanţială apropiere de viaţa Capitalei. Totodată, era vizibilă transformarea rapidă de stil şi de abordare a subiectelor. Ceea ce era normal: presa scrisă, şi cred că nu greşesc, a fost primul domeniu, de după 89, care a simţit fiorul rece al concurenţei. De aceea, se umbla mult, încă de atunci, la efectul de „impact” asupra cititorului. Dar, hai să intrăm un pic în atmosfera acelor ani, împreună cu prima pagina a LIBERTĂŢII. Regăsim cu această ocazie nume, figuri, evenimente – unele, poate uitate sau altele, pe care le vrem uitate.    Să extragem şi câteva titluri, aşa, mai sprintene, mai „cu mesaj”:     Dar nu era suficient! Aşa că au apărut, paginile tematice speciale, suplimentele /cel de week-end şi cel matinal (cu frontispiciul preluat după vechea „Informaţia Bucureştiului”), au apărut… premiile pentru cititori, dar şi pentru personalităţi sau firme.      va urma

» Vitan – felurimi (II) Ai lu’ Anghimoft – Actualizare

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu Pe strada Troscotului, la intersecţia cu strada Pelinului, locuia nea Sandu Macaragiu’ împreună cu soţia lui blondă, rubensiană şi puţin mai tânără decât el. Nu aveau copii. Nea Sandu lucra ca şofer-macaragiu pe o macara grea (KrAZ-KpAЗ de 16 tone), sinilie, ca cea din fotografii, cu care, atunci când venea acasă, bloca jumătate din stradă. Priceput, îngrijea cu aceeaşi pasiune macaraua dar şi gospodăria familiei. Solicitat zi lumină (erau puţine macarale grele la acea vreme şi se construia în draci), nea Sandu, dăruit de natură cu un fizic impunător dar şi îngrăşat peste măsură îşi cam neglija soţia. Aceasta, casnică, între spălatul rufelor şi pregătirea hranei îşi ostoia crizele hormonale cu „băieţii” din cartier, însuraţi sau nu, fără discriminare. Iar ei, nişte „boccii”, cam subţiri la minte, în timp ce o tăvăleau prin pat sau pe unde apucau, îi şopteau şi unele dintre secretele „breslei”, fără să ştie că din când în când „cadâna” îşi oferea nurii unor miliţieni de la „Economic”. Tineri ofiţeri, cu pregătirea fizică la zi şi bine instruiţi în munca de miliţie, cadrele primeau ca bonus pentru prestaţia lor „ponturile” culese de „informatoare” în clipele, aproape zilnice, de desfătare. Cei mai mulţi şi cei mai „activi” dintre „băieţii răi” lucrau „în carne”, adică la Abator, la Antrefrig sau la fabricile de mezeluri (Avântul, Mistreţul). Toate „lucrările” lor erau legate de produsele care începuseră să se arate mai rar în magazine: carnea şi mezelurile. Nu-i mai puţin adevărat că se fura cu aceeaşi frenezie şi atunci când vremurile erau mai îngăduitoare dar şi atunci când fapta descoperită îl putea duce pe temerar în faţa Curţii Marţiale. Fantezia cu care erau elaborate metodele de a scoate prada dincolo de poartă şi îndrăzneala cu care acestea erau aplicate înspăimântă imaginaţia. Milițienii ştiau tot: cine, ce, cât, cum, când se fura, unde se vindea marfa, prin cine, care erau cumpărătorii. La informarea lor corectă contribuiau şi alte „sifoane” aflate în apropierea „iniţiaţilor” dar baza era slujitoarea zeului Amor, fiul Venerei. Deţinea „cheia” spre cele mai periculoase acţiuni pe care „băieţii” le plănuiau în secret dar le „dădeau pe goarnă” în momentele de extaz gratuit. Aşteptau răbdători „una grea” care să se lase cu câţiva „cotolani”, adică ani de „bodârlău”, nu cu o amendă penală sau doar cu câteva luni de „școlarizare” în „facultățile” patriei. Efortul şi tenacitatea le-au fost răsplătite. Valoroasa lor colaboratoare le-a dat pe tavă o acţiune de noapte care avea ca obiect cam 3 tone carcasă de porc, adică o dubă plină ochi. Erau tare urâte acele dube care nu aveau agregat frigorific: un şasiu de Steagu Roşu (SR101) cu un cub pus în locul platformei. Pentru menţinerea unei temperaturi scăzute pe timpul transportului se utiliza gheaţa. *** La vremea aceea, Abatorul, care oficial se numea Întreprinderea Regională de Industrializare a Cărnii –  I.R.I.C., era deservit de o cale ferată. Aceasta se desprindea din centura C.F.R. a Bucureștiului la Cățelu și urma malul drept al Dâmboviței până la podul de la Timpuri Noi (Lemetru). De existența acesteia beneficiau și alte unități economice aflate pe traseu:  • Întreprinderea de Prefabricate și Agregate pentru Construcții – Stația de sortare agregate și de betoane Vitan, lângă podul Vitan–Bârzești, pe locul târgului Autovit. • Intreprinderea de Montaje București – I.M.B., Șantierul București, Depozitul central de materiale, splaiul Unirii nr. 200. • Cooperativa Chimica – Secția Topitorie Grăsimi, splaiul Unirii nr. 180. • Fabrica de produse Chimice Organice de Sinteză – SIN, splaiul Unirii nr. 170A. • Uzina Mecanică de Utilaj Chimic – U.M.U.C., Secția cazangerie, splaiul Unirii nr. 170. • Întreprinderile pentru Industria Bumbacului – I.I.B., în limbaj comun Industria Bumbacului – I.B., splaiul Unirii nr. 160. Animalele vii aduse pentru sacrificare, ca și carnea (în special de porc) trimisă la export în vagoane frigorifice, erau transportate pe calea ferată. Garniturile nu aveau acces la o rampă în interior și atunci toate operațiunile se desfășurau greoi, pe splai și numai noaptea. Altfel ar fi blocat podul rutier din fața Abatorului, în prelungirea străzii Foișorului. *** În noaptea cu pricina „formația de muzicuțe” avea ca sarcină oficială și legală să încarce câteva vagoane frigorifice cu carcasă de porc pentru export. Neoficial și dincolo de lege plănuiseră „să-l scape” pe unul dintre ei, gestionar la „Desfacere”, de plusuri, adică de o cantitate impresionantă de carne, adunată din „jonglerii” cu scăzămintele și cu calitățile, dar și din furt cât se poate de cinstit. „Tamjă” mare! *** „Formația de muzicuțe” nu este o figură de stil. Cu o singură excepție, toți cântau destul de bine la muzicuță. Învățaseră la școala din Vitan unde un profesor inimos de muzică îi iniția pe cei cu aptitudini în tainele instrumentului care se bucura de mare popularitate prin mahalalele orașului. Aveau muzicuțe Hohner cu schimbător, frumos gravate. Le păstrau ca pe bijuterii în cutiuțe elegante, căptușite cu catifea albastă. Cântau deseori împreună, mai ales dacă luau și ceva la bord. Dădeau adevărate concerte. Se aduna lumea ca la urs. *** Manevra era simplă. Duba intra în Abator la rampa de la depozitul frigorific unde încărcătorii o umpleau, sub supravegherea gestionarului, cu jumătăți de porc. Ieșeau apoi în stradă și transferau carnea în vagon. Făceau asta de mai multe ori până ce acopereau cantitatea stabilită. Portarul, cu vigilența amorțită de „săniuță” și de „pinca” pe care o primea, înregistra ce-i spuneau băieții. Ultimul transport era al lor cu gestionar cu tot. Și acțiunea s-a desfășurat fără poticneli. Cadrele de la „Economic” au lucrat profesionist. Au aşteptat şi au supravegheat „atleţii” încă din momentul în care au sunat adunarea şi s-au prezentat la „treabă”. I-au lăsat să încarce, i-au lăsat să plece, le-au păzit până la ziuă duba parcată pe una din străzile cartierului, i-au „însoţit” şi i-au fotografiat pe la toate măcelăriile prin care valorificau „găbjeala”. După ultima livrare, i-au reţinut (adică i-au „săltat”-sic!) pe toţi cei implicaţi, vreo 20, inclusiv pe gestionarii care au primit carne fără documente. A urmat un proces cunoscut în epocă, finalizat cu pedepse cuprinse între trei şi opt ani închisoare. Au fost apăraţi de avocatul Nicolae Ciobanu, profesionist desăvârşit şi orator pătimaș, care a reuşit să „îndulcească” acuzaţiile iniţiale. Altfel, ar fi fost „groasă” rău! Ca urmare, s-au mutat la „pârnaie”: Hainerich, Sandu Palmă Grea, Titi Jidanu, Sandu Fluerici, Fane Buflei şi Marin Anghimoft. Cu excepţia lui Fluerici care fiind mai plăpând a executat pedeapsa „zi la zi”, ceilalţi, bine clădiţi, au tăiat stuf în Deltă sau au „tras” la bacul de la Vadul Oii pentru „două zile la zi”. Au venit acasă şubreziţi de regimul de la Poarta Albă şi de bătaia încasată în anchetă, dar „lecuiţi”. Nu s-au mai apropiat niciodată de Abator sau de tentaţia blondă de pe strada Troscotului. Din documentele aflate la dosar şi-au dat cu uşurinţă seama cine „i-a făcut” dar nu au aflat niciodată care dintre ei „s-a scăpat”. Cel spre care se îndreptau bănuielile a negat cu îndârjire până când a dus secretul cu el în mormânt. *** O „spovedanie” târzie și nesperată le-a confirmat suspiciunile. Ei nu au mai apucat să o afle. Cel care a „sifonat” din prostie temerara acțiune a fost Sandu Fluerici. *** Cum proştii sunt dintr-o specie perenă (mama lor este permanent gravidă), s-au găsit unii care, după câţiva ani, au evitat greşelile „lotului Abator” dar au făcut altele soldate cu aceleaşi consecinţe. Lică Anghimoft lucra ca şofer pe o dubă UMT, un fel de autobuz fără ferestre, cu o cabină imensă, făcut la Timişoara şi adaptat pentru transportul produselor alimentare. Cu ea aproviziona fabrica de mezeluri Avântul, dar făcea și distribuție de produse în rețeaua comercială. Avea acces la carne și la mezeluri. Mai bine nici nu se putea. Erau din belșug: Salam: Italian, De vară, Vânătoresc, Caraiman, Torpedo, Krakauer; Şuncă de Praga și Muşchi Ţigănesc; Costiţă și Kaizer; Parizer, Polonezi și Cremwurşti; Cârnați Debreţin și Trandafiri. Nu se codea, îşi făcea parte, cu generozitate, din toate. Lucra în familie: el aproviziona, nevastă-sa distribuia. Prinsese cheag. Şi-a extins şi reamenajat casa, avea un Fiat 1300 foarte puţin rulat cumpărat cu „banii jos” de la vestitul chirurg prof. dr. Ion Juvara, ceva bani la saltea, o cantitate bunicică de bijuterii. Lacom, dar şi foarte zgârcit, simţea nevoia să dezvolte afacerea. Identificase desfacerea ca zonă critică şi era în căutare de colaboratori. După ceva chibzuinţă, a găsit o „fată” vioaie, destoinică, descurcăreaţă, cu timp liber berechet, adică nărăvaşa consoartă a lui nea Sandu Macaragiu’. Fiind convins că amorul este incompatibil cu afacerile, nu a căzut în păcatul desfrânării şi nu a poftit nimic din ce aparţinea aproapelui său. Nici nu mai conta; lupul intrase în stână. Câteva luni, lucrurile au mers bine, vânzările creşteau, „parnosul” aşijderea. Într-o bună zi, încercând să ţină pasul cu cererea, „descurcăreţul” a „achiziţionat” o cantitate mare de salam Italian. Pe atunci era bun, foarte bun, iar preţul la prăvălia lui ambulantă se potrivea tuturor buzunarelor. Asta aşteptau gardienii economiei naţionale. Informaţi întocmai şi la timp, i-au organizat un flagrant soţiei „patronului” în timp ce aceasta făcea o livrare la un client din Policlinica Vitan. Neimplicat în tărăşenie, cu dorinţa de a-l proteja, omul l-a anunţat pe domnul Ionel (aşa îi spuneau clienţii) care s-a prins imediat că va urma o descindere domiciliară. În criză de timp, stăpânit de panică a întrebat-o pe noua lui colaboratoare ce să facă cu salamul şi carnea pe care le avea în „stoc”. L-a sfătuit să le arunce în closet. Aşa a făcut. După câteva ore au venit. Au venit: procurorul, miliţienii şi… vidanja. I-au demolat stabilimentul, au golit haznaua şi au găsit corpul delict. Ca urmare, şoferul–negustor a exersat timp de doi ani la şanţuri lungi şi gropi adânci în Colonia de Muncă Policolor a Penitenciarului Văcăreşti. Înţelepţit, a continuat să lucreze ca şofer la Administraţia Domeniului Public Sector 3 şi la Serviciul de Pompe Funebre! Între timp, nea Sandu a vândut casa. Însoţit de nevasta lui blondă, rubensiană şi de macaraua KrAZ-KpAЗ de 16 tone s-a mutat la bloc. Am revăzut „femeia fatală” la începutul anilor ’80 într-o piaţă bucureşteană. Era marcată de bătrâneţe, se „başoldise”. Purta pe chip urmele exceselor dar şi ale nenumăratelor blesteme care i-au însoţit tinereţea. Post scriptum: – Fraţii Marin şi Lică Anghimoft sunt doi dintre cei opt copii ai bunicului meu Anghel Anghimoft. – Simțind că a sosit momentul să se împace cu viața, consoarta lui nea Sandu Macaragiu’ s-a „spovedit” unor  apropiați, fiind convinsă că spusele dumisale vor ajunge unde trebuie. Și au ajuns la mine ca o viză de conformitate dată peste timp.

» doar 12 ani

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.A durat doar 12 ani ca să acceptăm realitatea autobuzele 116 și 313 pot să oprească la Horoscop, în stația-n care întorc troleele. Nu-i rău. Doar 12 ani. Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

» Case căzute 338 – Bd. Pache Protopopescu 68

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Trec des pe aici, o văd, mă întristez şi, chiar dacă este părăsita de mai mulţi ani, eu tot mai am speranţa că se va găsi cineva s-o preia (cât se mai ţine „pe picioare”) şi s-o renoveze, aşa cum merită. După Revoluție – mulți ani – a funcționat aici firma „Leaota Design” mai multe despre Case căzute

» „Köksal” – așa arată acum

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de la Cristian Malide „Turcul” din Vitan, deschis recent după renovare și extindere; are și ditai loc cu mese pentru cofetărie și ce-o mai fi acolo.

» După 44 de ani, cum îi zice acum lumea?

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Mult timp după inaugurarea festivă din 2 septembrie 1976, magazinul universal UNIREA a fost mândria comerţului socialist al Capitalei.   Printr-o fericită împrejurare (nu se ştie cine şi cum a intervenit) s-a renunţat la denumirea searbădă propusă iniţial: „Central”, denumire care apăruse nu numai pe macheta din ziar, dar a şi existat o scurtă perioadă pe frontonul magazinului, înainte de inaugurarea oficială. Nu ne-am propus, de fel, să facem un istoric riguros. Dacă doriţi alte elemente interesante, le găsiţi, de exemplu, aici. Cert este că, după 1990, după un restart timid modificările sunt accelerate şi substanţiale. Magazinul se extinde, se privatizează etc. ajungând la mall-ul de azi. Mulţi ani, din păcate, clădirea magazinului a arătat însă ca o… sorcovă. Iată, spre exemplificare, două fotografii Agerpres din 2004 și încă două de-ale noastre din 2005.   Trecem repede peste aceste detalii, ca să ajungem în zilele noastre şi, de fapt, la titlul articolului. Bineînteles că, în limbajul cotidian, este cunoscut tot de „Unirea”. Totuşi, trecând deseori pe lângă magazin şi privindu-l din diverse unghiuri, am remarcat că nicăieri nu este afişat numele său. Sigur, poţi să afli repede, fără prea mare efort, că denumirea completă este acum: „Unirea Shopping Center”, dar oare de ce nu este firma asta şi pe clădire? Sau măcar o siglă! Cu ce ar strica?

» GAULT&MILLAU deschide cel mai mare restaurant online din România

Gault&Millau România încurajează iubitorii de gastronomie să ia mic-dejunul, prânzul sau cina în mod virtual alături de familiile lor, prietenii lor sau de partenerii lor de afaceri prin intermediul restaurantului online Go-Mio. Pe toată perioada cât restaurantele din România vor fi închise, Go-Mio va funcționa ca o platformă de dialog între publicul larg și peste 100 de restaurante selectate care livrează la domiciliu, care oferă servicii de take-away, precum și bucătarii care împărtășesc rețete online. Go-Mio oferă acces ușor la meniurile de livrare și încurajează, cu ajutorul partenerilor săi, un act de socializare fundamental – de a lua masa împreună, acum în mod virtual. Gault&Millau România, primul ghid gastronomic internațional prezent pe piața locală, anunță măsuri excepționale pentru a sprijini gastronomia din România. Astfel, ghidul gastronomic independent devine Go-Mio, Cel mai mare restaurant online din Romania. Începând de acum și până la finalul acestei crize cauzate de Covid-19, toate platformele sale digitale (Facebook, Instagram, website) se transformă într-un restaurant colectiv digital - echipa care gătește fiind compusă din toți bucătarii din comunitatea Gault&Millau care livrează sau care împărtășesc rețete pe platformele lor digitale. Adresa restaurantului devine casa fiecăruia dintre cei care comandă. Meniul este cel de livrare al fiecăruia din restaurantele din comunitate. Numărul de locuri disponibile este nelimitat și sunt acceptate rezervări. Tot în mod excepțional și pentru o perioadă limitată, Gault&Millau a decis să extindă definiția pentru "comunitatea Gault&Millau" – până acum făceau parte din ea doar restaurantele din ghid sau cele recent deschise și identificate de evaluatorii independenți ai Gault&Millau ca fiind cu potențial de a intra în noul ghid. Începând de astăzi - din dorința de a sprijini cât mai multe din restaurantele aflate în dificultate, și dată fiind imposibilitatea evaluatorilor de a merge în restaurante, sunt incluse în comunitate orice alte restaurante recomandate direct de unul dintre bucătarii care fac parte deja din ghidul de restaurante Gault&Millau. Gault&Millau România încurajează iubitorii de gastronomie să ia cina sau prânzul în mod virtual alături de prietenii lor, familiile lor sau de partenerii lor de afaceri prin intermediul restaurantului online Go-Mio. Dăm în acest fel și o însemnătate pentru termenul „restaurant online” – este suma experiențelor de a lua masa împreună cu cineva care se află la o adresă diferită, felurile de mâncare fiind pregătite de către un bucătar sau pe baza indicațiilor unui bucătar prin intermediul unui video cu o rețetă. “Avem o situație fără precedent și o abordăm în mod proactiv și respectând misiunea noastră în România – suntem aici ca să aducem împreună pe cei care creează cu cei care apreciază gusturi deosebite. Decizia de a deschide un restaurant online este gestul corect acum – avem nevoie de solidaritate și de apropiere socială – însă online, ca să putem depăși cu bine aceată perioadă”, declară Alexandre Almăjeanu, fondator Gault&Millau România. “Stăm acasă, respectând recomandările autorităților. Rămânem însă conectați și menținem vie creativitatea bucătarilor și curiozitatea iubitorilor de gastronomie. În mod ideal, ne dorim să menținem bucuria unei mese împreună. Prin restaurantul online Go-Mio îi invităm pe cei cărora le este dor de o masă la un restaurant să își dea o oră de întâlnire, să plaseze comanda, apoi să inițieze apelul video și să se bucure online de experiență. Dacă vor posta pe pagina noastră dovada că au fost oaspeții restaurantului Go-Mio vor sprijini gastronomia locală și vor putea fi printre cei premiați de partenerii noștri. Restaurantul Go-Mio propune ceva și celor care vor să gătească – postări video ale bucătarilor din comunitatea noastră care vor împărtăși rețete pentru perioada aceasta.” adaugă Raluca Hriţcu şi Ştefan Mortici, Country Managers Gault&Millau România. Modul în care cei care urmăresc platforma Go-Mio pot fi sprijini gastronomia locală și pot fi printre câștigătorii premiilor din platformă este prin postarea unei experiențe de a lua masa la restaurantul online. Atfel, postarea trebuie să conțină toate elementele de mai jos: • O captură de ecran în care se vede ecranul împărțit din timpul unui apel video. Camera poate fi orientată către participanți sau către felurile de mâncare • O fotografie a cel puțin unui fel de mâncare de la un restaurant din platforma restaurantului online Go-Mio • O scurtă descriere a experienței lor [e.g. participanții pot menționa care este ocazia pe care o sărbătoresc, de ce au ales acel restaurant] • Menționarea restaurantului / restaurantelor de unde au comandat [prticipanții pot comanda de la restaraunte diferite din platformă, important este să ia masa în același timp] • Hashtag #gomioacasa • Hashtag care corespunde partenerului Gault&Millau care oferă premii [vor fi anunțate pe pagina de Facebook] Peste 100 de restaurante din Arad, Bacău, Brașov, București, Cluj-Napoca, Constanța (include și litoral), Craiova, Făgăraș, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Sf. Gheorghe, Sibiu și Timișoara au meniul de livrare publicat pe platforma noastră și fac, astfel, parte din echipa celui mai mare restaurant online din România. Pe măsură ce primim noi recomandări de restaurante de la bucătarii incluși în ghidurile noastre, lista va fi actualizată. Lista restaurantelor participante este disponibilă pe pagina de Facebook a restaurantului Go-Mio https://www.facebook.com/gaultmillauRo/ Restaurantul online Go-Mio are peste 100 meniuri de livrare de la restaurante din peste 10 orașe, iar numărul va crește în zilele următoare. Unele dintre ele fac parte din cateforia de fine-dining și nu au oferit niciodată până acum servicii de livrare. Lista restaurantelor care fac deja parte din platformă: Arad | 1 restaurant • Art Cafe Gallery Bacău | 3 restaurante • Gourmet Pizza • La Bettola • Podu’ cu lanțuri Brașov | 5 restaurante • Bella Muzica • Bistro de l'Arte • Bistro Simone • Pilvax • Sub Tâmpa București | 58 restaurante • Amvrosia • Anika • ARC Bakery • Arome • Atelierul de Tarte • Balls. • Băcănia Veche The Charity Shop • BistroMar • Bite • Biutiful Downtown • Buoni e Bravi • Caramel • Capricciosa • Caru’ cu Bere • Casa di David • Casa Doina • Centocitta Floreasca • Cherhanaua Ancora • Coclinta Brasserie • Coftale • Dancing Lobster • Edessa • El Torito • Four Seasons Dorobanți • Grano • Isoletta • J’ai Bistrot • KANPAI BISTRO • Karishma • La Finca Alioli • La Kostas • Le Bab Bucharest • Mahala • Maize farm to table • Mamizza • Mesange Fromagerie • Mesogios Seafood Primăverii • Meze Taverna • NOEME (Bisto GUXT) • NOUA. bucătărie românească • Osteria Ciao Niki • Papila • Pasterra Wine & Pasta Bar • Pescaderia by Alioli • Piccolo Mondo • PizzaMania • Poesia • Raionul Floreasca • Rawdia • SARA Restaurant • Simbio • Taj Indian Restaurant • the ARTIST • Trofic • Unico Vero • Yoshi • Zexe Braserie • Zaitoone Cluj-Napoca | 7 restaurante • Cimbru • eggcetera • Indigo • Manger • Rod • Tokyo • Zama Constanța și Vama Veche | 4 restaurante • Nikos Greek Taverna • Pescăria lui Matei • Rozmarine • Toscana Craiova | 3 restaurante • Excelsior • Nobel Cuisine • The Manor Făgăraș | 1 restaurant • Casa Terra Galați | 2 restaurante • Acquarello • Blue Acqua Galați Iași | 6 restaurante • Blue Acqua Iași • Corrido • Krud Braserie • Oscar • Tiki Bistro • Toujours Oradea | 1 restaurant • VIA29 Pitești | 1 restaurant • Bistro 27 Ploiești | 2 restaurante • Akua Garden • Doma Urban Bistro Sf. Gheorghe | 1 restaurant • Szikra Sibiu | 4 restaurante • Hermania • Jules Bistro • La Cuptor • Syndicat Gourmet Timișoara | 4 restaurante • Casa Antinori • Homemade • Little Hanoi • Vinto – Gastro Wine Bar ******************************* Despre Gault&Millau – Ghidul Galben Gault&Millau este primul ghid internațional gastronomic care intră pe piața românească. Ghidul a fost publicat mai întâi în Franța acum 50 de ani de doi jurnaliști pasionați - Henri Gault și Christian Millau - și s-a făcut cunoscut prin susținerea reprezentanților noii bucătării franceze precum Paul Bocuse sau frații TroisGros. În timp, ghidul a cunoscut un success internațional, Gault&Millau fiind acum prezent în peste 20 de țări și 5 continente. În România, Gault&Millau își propune explorarea bucătăriei locale prin evaluarea calității, creativității și autenticității descoperite în restaurantele locale. Evaluările restaurantelor selectate în cele două ghiduri de restaurante de până acum (edițiile 2018 cu 141 de restaurante și 2019 cu 275 de restaurante) au fost realizate de o echipă de evaluatori anonimi, locali (cetățeni români și expați) și internaționali, folosindu-se aceeași metodologie de evaluare ca în toate țările în care este prezent ghidul. Contact Pentru mai multe detalii despre Gault&Millau Romania ne puteți contacta la office@gault-millau.ro sau 0734404343 / 0742781174.

» cinci mici recomandări

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Ce se mai poate procura din unitățile de servire a populației ale comerțului particular? Încă mai e – doar în magazinele „Lidl” – marmelada asta produsă de „Râureni” care nu se găsește altminterea niciodată pe nicăieri. Chiar e marmeladă. Niște jeleuri care au gust de jeleuri – fără tușa aceea chimică îngrozitoare. Sînt de la fabrica „Feleacul”, care în zilele noastre nu mai e la Cluj, ci la Sibiu și ține de marele producător „Boromir”. Tot de pe-acolo, un parizer de vită de la „Scandia” – bun. Nu ocoliți produsele fabricii „Solomonescu” – și dacă vreți un unt gras și gustos, încercați-l pe cel de 80 la sută. La final, o surpriză plăcută de la „Bonito” – salata de macrou afumat. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

» Măsuri de protejare împotriva răspândirii virusului

1. Când ajungi acasă, încearcă să nu atingi nimic până nu iei primele măsuri de dezinfectare. 2. Scoate-ţi încălţămintea chiar de la intrarea în casă şi şterge pantofii pe tălpi cu o soluţie cu clor. 3. Dacă ai fost afară împreună cu animalul de companie, dezinfectează-i lăbuţele cu o soluţie cu săpun şi apă. 4. Scoate hainele pe care le-ai purtat pe afară (geci, pantaloni etc.) şi pune-le într-un coş cu rufe de spălat. Nu le purta de două ori. Temperatura recomandată de spălare este de minim 60 de grade. 5. Pune portmoneul, cardul de credit, cheile sau orice altceva ai folosit afară şi ai atins mai des etc. într-o cutie la intrare. 6. Fă un duş sau, dacă nu ai cum, spală bine toate zonele care au fost expuse: mâinile, faţa, antebraţele, coatele etc. 7. Curăţă telefonul mobil şi ochelarii cu o soluţie de apă şi săpun sau cu spirt. 8. Pune-ţi nişte mănuşi de unică folosinţă (sau de menaj) şi spală / curăţă cu o soluţie din apă şi dezinfectant suprafeţele genţilor, cutiilor, pungilor etc. aduse de afară, înainte de a le duce în bucătărie sau în alte camere. (Soluţia se prepară folosind 20 ml clor sau alt dezinfectant la 1 l de apă). Curăţă şi pardoseala, pe suprafaţa pe care au stat obiectele când ai venit cu ele în casă. 9. Scoate mănuşile cu grijă, trăgându-le de vârful degetelor, aruncă-le la gunoi (cele de menaj trebuie dezinfectate ulterior şi ele) şi spală-te apoi din nou bine pe mâini. Timpul minim recomandat de spălare pe mâini este de 20 de secunde. 10. Nu uita că o dezinfectare totală nu este posibilă. Dar ce urmărim prin respectarea acestor paşi este să diminuăm pe cât de mult riscurile.   sursa  

» Urme ale trecutului (XVII) Rechizitele – Rigle

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu Precizare: „Urmele” există și fac parte din colecția mea de vechituri. Ne-am cunoscut pe când eram „student” la Grădinița nr. 41, Calea Vitan nr 135. Funcționa în același local cu Școala generală de 8 ani nr. 84 Târcă – Vitan. Asta se întâmpla în perioada 1960 – 1961. Acolo am folosit rigla pentru întâia oară sub blânda supraveghere a educatoarei Maria Carabela. De atunci suntem nedespărțiți. De-a lungul timpului mi-au trecut prin mână fel de fel de rigle, unele mai pricopsite ca altele. În copilărie și în adolescență le-am folosit pe cele de uz școlar. Erau fabricate din lemn natur sau lăcuit, aveau trei lungimi: 20 cm., 40 cm. și 50 cm. și acestea mi-au rămas pentru totdeauna în suflet. Pe la începutul anilor ’70 au apărut și riglele din material plastic devenite brusc de uz didactic. Nu mi-au plăcut și nu-mi plac nici acum. Plasticul este inert, artificial, străin simțurilor noastre. Lemnul are viață și căldură. Nici măcar argumentul prețului nu putea fi invocat. Prețul unei rigle de 24 cm. din plastic (1,60 lei) era același cu cel al unei rigle de 40 cm. din lemn (1,55 lei). În arsenalul meu de instrumente dedicate, în principal, desenului tehnic s-au mai păstrat două rigle din lemn. Una este lăcuită, are 50 cm. și face parte din categoria celor de uz școlar. Cealaltă, de 40 cm., cu o construcție specială, răspunde pretențiilor unor profesioniști. Prețul (22,00 lei), de paisprezece ori mai mare decât al celei de uz școlar/didactic, o făcea inaccesibilă elevului obișnuit. Și cred că nici nu i-ar fi fost de mare folos. Pe cea păstrată în colecția mea de vechituri am găsit-o în sertarul unui birou trimis la casare. O altă riglă de uz școlar a fost cea triunghiulară. Era confecționată dintr-o baghetă de lemn tare cu profil triunghiular, frumos lăcuită și inscripționată. Cei cărora le fusese destinată nu o apreciau. Atunci când din întâmplare se găsea în câte o clasă, o foloseau unii profesori pentru a aplica corecții celor care mai săreau calul. „Linia în trei muchii” avea, cel puțin pentru un timp, efect sigur. După ce încasai una la palmă îți pierea cheful de năzdrăvănii și te gândeai de două ori înainte de a repeta experiența. Cu excepția celei triunghiulare, toate celelalte rigle îmi aparțin. Le-am păstrat cu grijă, ca pe niște urme dragi ale trecutului și le-am folosit, deși colegii se uitau la ele cu un ușor dispreț, atunci când am clădit reușite profesionale cu care mă mândresc, dar și atunci când strădaniile mele s-au sfârșit cu eșecuri usturătoare. Așa, ca-n viață! Acum așteaptă o nouă generație de utilizatori. E pe-aproape!

» Case căzute 337 – Str. Tocilei 14

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Strașnică-i casa asta! O găsiți în curu’ Ferentariului, cum se zice pe la noi. Se vede din goana lui 139 – majoritatea caselor de pe-aici țin în fapt de rețeaua de străduțe cu care se interesectează strada Bachus. mai multe despre Case căzute

» orașul mîțelor

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.le doare-n brișcă pe dumnealor, șed toată ziulica afară la soare.

» Recomandare (V)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu Vreme trece, vreme vine… A venit vremea virusului și a statului în casă. Dificilă îndeletnicire. O zi – două, hai trei, mai treacă – meargă. Dar când durata supliciului este nedeterminată viața devine tare complicată și de la un moment dat, a dracu de plictisitoare. Monotonia unor activități repetate zile în șir într-un spațiu relativ limitat sporește anxietatea determinată de situația inedită și mai ales incertă în care ne aflăm. O bucurie pentru suflet și o provocare pentru minte care să ne scoată de sub apăsarea gândurilor ar putea fi vizionarea unor filme documentare. Site-ul pe care vi-l recomand (www.filmedocumentare.com) grupează pe cincisprezece domenii, pentru toate gusturile, o mulțime de creații interesante. Încercați! Sunt sigur că veți găsi ceva pe placul dumneavoastră. Și foarte important! Filmele pot fi descărcate gratuit. Vizionare plăcută!

» Partidul ştia multe

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Mă uitam la pozele astea din arhiva Agerpres şi mi-am adus aminte de un episod interesant. Era prin iunie 1978. Pe Şoseaua Colentina se conturaseră bine blocurile noua intersecţie de la Doamna Ghica, iar mai marii Comitetului P.C.R sector 2 au decis să înfiinţeze în zona dinspre lacul Plumbuita un parc, realizat prin… „muncă patriotică”. Precizare pentru cei mai tineri: genul ăsta de acţiuni de „muncă patriotică” se efectuau cu personal din întreprinderi, instituţii, studenţi, elevi etc. fie în timpul orelor de program dar, deseori, şi după program sau chiar în zilele legale de odihnă. Lucram, în acea perioadă, la atelierul de proiectare S.D.V. de la I.E.M.I., pe platforma Pipera. Odată venită dispoziţia de sus „de la sector”, s-a stabilit numărul de oameni pe care trebuia să-l dea întreprinderea şi s-a hotărât ca, pentru această acţiune (care a durat circa două săptămâni), echipa „iemiştilor” să fie formată din tineri, adică UTC-işti luaţi din diferitele secţii. că mă încadram ca vârstă, aşa că eu am fost „alesul” şefului de atelier. După păţania de la începturi pe care am povestit-o mai demult, în ce priveşte aceste acţiuni, mi-am confecţionat o tactică bazată pe două criterii: atât timp cât eram desemnat la o activitate ce se derula în timpul programului, nu obiectam. Dacă partidului îi convine să plătească un inginer ca să dea cu sapa sau să dea zapada, se acceptă! Problema apărea când acţiunea se derula cum am mai zis, după orele de program. In aceste situaţii, mi-am dat sema că refuzul nu-i cea mai indicată opţiune, mai ales că dispoziţiile ajungeau la noi prin şeful de compartiment. Aşa că, dacă eram desemnat, participam, dar apoi „negociam” cu şeful diverse variante de… recuperare. El era mulţumit că a găsit oameni pentru acţiune, iar eu îmi puteam rezolva astfel diverse probleme personale care necesitau, musai, învoire de la serviciu, aşa că până la urmă, ambele părţi ieşeau în câştig. Revenim la parcul cu pricina. Echipa de la IEMI a primit în lucru o halcă de teren, undeva în apropiere de podul de peste canalul Colentinei. Acum îi zice Parcul Plumbuita II. Era acolo un fel de groapă care trebuia curăţată de bolovani, rădăcini de arbori morţi, fiare etc. şi pe măsura ce se aducea pământ, acesta trebuia descărcat din camioane, apoi cu el se umplea groapa şi i se dădea şi forma de pantă spre şosea. Apoi s-a trecut la plantarea a tot felul de arbori, tufişuri ornamentale etc. In acea perioadă, se lucra din plin la construirea pasajului subteran de la Bucur Obor, iar pământul dizlocat acolo se aducea cu autocamioanele la Plumbuita. In fiecare zi, după-amiaza, venea „pe teren” secretarul adjunct al comitetului de partid pe sector. Il chema, dacă nu greşesc, Cociuba. Era un tip înalt, slab, blonziu şi îl ştiam, din vedere, de la diversele activităţi derulate în sector pentru înlăturarea pagubelor de după cutremurul din martie 1977. Fuma mult (numai KENT), nu ridica niciodată tonul, dar nu admitea replică. Un personaj, evident, inconfortabil. Aşadar, tov. Cociuba venea în parc şi ţinea zilnic o „şedinţă operativă” împreună cu responsabilii întreprinderilor care dădeau oameni. De la noi, de la IEMI, participa secretarul adjunct de partid pe întreprindere: Nea Anghel „Partid”, porecit aşa pentru că secretarii plini se mai schimbau la alegeri, dar el era parcă de-o veşnicie adjunctul cu probleme organizatorice. Aşa l-am prins când am intrat pe porţile întreprinderii, aşa l-am lăsat după aproape 8 ani, când am plecat din IEMI. In scripte figura ca maistru, dar îl găseai, permanent, la biroul comitetului de partid. Altfel, un tip isteţ, uns cu toate alifiile. Ştia cum să vorbească cu toată lumea, în aşa fel încât să nu-şi facă duşmani. Dădea tot timpul de înţeles că „daca ar fi după el… dar n-are ce face, aşa sunt dispoziţiile de mai sus… trebuie să ne descurcăm...”. Ei bine, într-una din zile, vine la locul unde trebăluiam noi, mă ia deoparte (eram cel mai în vârstă din toată echipa) şi-mi zice: „Tov. Andone, azi după-masă am programare la dentist şi nu o pot amâna (nu minţea, avea falca umflată). Te rog, stai matale la operativă, notează sarcinile pe care le dă tovaraşul Vice şi mâine dimineaţă, vino direct la fabrică ca să-mi le spui”. Aşa că, în după-amiaza respectivă, m-am prezentat la… operativă. După ce a dat obişnuita raită prin parc, Cociuba a venit şi a început să împartă diverse sarcini: cutare întreprindere mai aduce nişte oameni, alta trebuie să se ocupe de confecţionarea de gărduleţe din acelea din fier forjat, IEMI trebuie să aducă nu mai ştiu câte kilograme de vopsea verde etc. La un moment dat însă, unul din cei responsabili de întreaga lucrare (nu ştiu dacă diriginte este termenul potrivit) se ridică şi spune: “Tov. Vice, să ştiţi… am fost anunţat că mâine nu avem camioane suficiente cu care să aducem pământul de la pasaj!”. S-a făcut linişte. Cociuba nu se împacientează şi îi spune şoferului său: „Cheamă-l prin staţie pe Harasim!”, Harasim fiind pe atunci, comandantul miliţiei pe sectorul 2. Se duce şoferul la maşină (Daciile de la partid ca şi cele de la miliţie erau dotate cu staţii radio emisie/recepţie, făcute la… IEMI) şi transmite mesajul. Intre timp, Cociuba finalizează împărţirea sarcinilor şi apare Harasim.“Mâine dimineaţă, îi spune Cociuba, faci filtru. Pui aici, pe Colentina, lângă pod, două echipaje – unul pe o parte, altul pe partea cealaltă a străzii. Controlează tot ce e camion sau basculantă. Pe care-l prinde cu actele în neregulă (foaie de parcurs, delegaţie etc) îi ridică talonul şi carnetul şi-l trimite la muncă patriotică, adică la cărat pământul de la pasaj la parc. După-masă, fără amendă, le daţi actele înapoi şi să se descurce ei cu ziua absentă de la serviciu.” Aşa a făcut, a doua zi, Harasim şi a prins vreo şase şoferi „în flagrant” care mai înjurând, mai bodogănind, au cărat pământul… benevol. Cum s-or fi descurcat apoi la întreprinderile lor, habar n-am. Cine îndrăznea, fiind prins de partid cu musca pe căciulă, să spună că este un abuz? Cociuba ştia asta, partidul ştia şi mai multe dar până la un punct, toţi închideau ochii, pentru că învârtelile astea cvasi cotidiene, extinse la nivel de ţară, erau ca un fel de supape pentru presiunea acelor vremuri care deveneau din ce în ce mai grele.

» CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI DESPRE CORONAVIRUS (Covid-19)

Informații oficiale preluate de pe site-ul Ministerului Sănătății. 10 elemente comportamentale care trebuiesc urmate: Spălați-vă mâinile de multe ori; Evitați contactul cu persoane care sunt suspecte de infecții respiratorii acute; Nu vă atingeți ochii , nasul si gura cu mâinile; Acoperiți-vă gura și nasul daca stranutați sau tușiți; Nu luați medicamente antivirale si nici antibiotice decât în cazul în care va prescrie medicul; Curățați toate suprafețele cu dezinfectanți pe bază de clor sau alcool; Utilizați masca de protecție doar în cazul in care suspectați că sunteți bolnav sau în cazul în care acordați asistență persoanelor bolnave; Produsele ”MADE in CHINA” sau pachetele primite din China nu sunt periculoase; Sunați la 112 dacă aveți febră, tușiți sau v-ați întors din China sau zonele in carantina din Europa de cel puțin 14 zile; Animalele de companie nu transmit coronavirus. Spălați-vă mâinile de multe ori Spălarea și dezinfectarea mâinilor sunt acțiuni decisive pentru a preveni infecția. Mâinile se spală cu apă și săpun cel putin 20 de secunde. Daca nu exista apă și săpun, puteți folosi un dezinfectant pentru mâini pe bază de alcool de 60%. Spălarea mâinilor elimina virusul. Evitați contactul cu persoane care sunt suspecte de infecții respiratorii acute Mențineți distanța de cel puțin 1 metru între dumneavoastră și alte persoane, în special când acestea tușesc, strănută sau au febră, deoarece picăturile de salivă pot transmite virusul de la o distanță apropiată. Nu vă atingeți ochii , nasul și gura cu mâinile Virusul se transmite mai ales pe cale respiratorie, dar poate intra în corp prin ochi, nas și gură, astfel eviați atingerea dacă nu v-ați spălat bine mâinile. Mâinile intră in contact cu suprafețele contaminate de virus răspândidu-se in tot corpul . Acoperiți-vă gura și nasul dacă strănutați sau tușiți Dacă aveți infecție respiratoare acută, evitați apropierea de alte persoane, tușiți cu gura acoperită sau într-un șervețel de preferat de unică folosință, purtați mască de protecție si spălați măinile. Dacă in momentul în care tușiți vă acoperiți gura cu mâinile ,puteți contamina obiecte sau persoane cu care veniți în contact. Nu luați medicamente antivirale și nici antibiotice decât în cazul în care vă prescrie medicul Momentan, nu există cercetări științifice  care  evidentiază ca folosirea medicamentelor antivirale, pot  preveni infectarea cu noul coronavirus (Covid-19). Antibioticele funcționeaza doar  impotriva bacteriilor nu împotriva virusului. Covid-19 este un virus, deci nu se utilizează antibiotic ca și metodă de prevenire sau tratament, decât în cazul în care se constată și o infecție bacteriană. Curățați toate suprafețele cu dezinfectanți pe bază de clor sau alcool Dezinfectanții chimici ce pot ucide noul coronavirus (Covid-19), sunt dezinfectanți ce conțin, clor, înnălbitori, solvent, etanol de 75%, acid paracetic si cloroform. Medicul și farmacistul dumneavoastră vor ști ce să recomande. Utilizați mască de protecție doar în cazul în care suspectați că sunteți bolnav sau în cazul în care acordați asistență persoanelor bolnave Organizația Mondială a Sănătății, recomandă folosirea  măștii de protecție doar în cazul în care suspectați că ați fost contaminat  cu noul coronavirus, și prezentați simptome de tuse, strănut, sau în cazul in care acordați asistență unei persoane care este suspectă de a fi infectată cu noul coronavirus. (O calatorie recenta în China sau zonele in carantina din Europa, cu simptome respiratorii). UTILIZAREA MĂȘTII DE PROTECȚIE – ajută și limitează  răspândirea virusului dar trebuie să fie folosită împreună cu celelalte măsuri de igienă printre care spălarea mâinilor pentru cel puțin 20 de secunde. Nu este necesar a se  folosi măști de protecție suprapuse una peste alta. Produsele MADE in CHINA sau pachetele primite din China nu sunt periculoase Organizația Mondial a Sănătății a declarat că persoanele care primesc pachete din China nu se supun nici unui risc de a se contamina cu noul coronavirus, deoarece acesta nu trăieste mult timp pe suprafețe . Până în prezent nu există nici o dovadă că produsele/obiectele produse în China pot transmite noul coronavirus (Covid-19). Sunați la 112 dacă aveți febră, tușiți sau v-ați întors din China sau zonele in carantina din Europa de cel puțin 14 zile Perioada de incubație a noului coronavirus, este cuprins intre 1 și 14 zile. Daca v-ați întors dintr-o călătorie din China sau zonele in carantina din Europa de mai puțin de 14 zile sau ați intrat în contact cu persoane care s-au întors din China sau zonele in carantina din Europa de mai puțin 14 zile și aveți febră, tușiți, prezentați dificultate respiratorie, dureri musculare și stări de oboseală, sunați la 112 pentru a primi informații necesare. Purtați mască de protecție dacă intrați în contact cu alte persoane, folosiți servețele de unică folosință și spală bine mâinile. Animalele de companie nu transmit coronavirus În acest moment nu există dovezi că animalele de companie, câini și pisici pot fi infectate de virus. În orice caz, trebuie  să ne spălăm tot timpul mâinile cu apă și săpun după ce intrăm în contact cu animalele de companie.

» V V C XXX – complexuri comerciale

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. de Ando și HM Primele construcții de apartamente din anii puterii populare au fost, mai degrabă „plombe” ce umpleau goluri rămase din urma Războiului; le-au urmat fronturile întregi de blocuri de pe marile magistrale – Nord-Sud, Ștefan cel Mare, Griviței și nu în ultimul rînd ansamblul Sălii Palatului Republicii – care puteau beneficia de spații comerciale generoase la parter. Odată cu-nceperea construirii marilor ansambluri de blocuri de locuit din anii ’60, a fost aleasă soluția complexurilor comerciale „plantate” la o distanță rezonabilă între ele care să servească cît de cît mulțumitor nevoile locuitorilor. Soluția este întîlnită, în special, în Drumul Taberei, Balta Albă, Berceni, Militari și Pajura. Așadar, avem blocuri de locuit – doar de locuit – și concentrări cu specific comercial la care locuitorii ajungeau relativ lesne, pe jos, în cel mult șapte-opt minute. Specificul vremii este respectat și în arhitectura complexurilor comerciale. Blocurile însele se construiau răsfirat, nu rareori obținînîdu-se veritabile curți interioare liniștite care, zeci de ani, au fost nederanjate cu nimica. Complexurile comerciale sînt pe măsură: copertine, ganguri, retrageri, patio-uri, trotuare generoase – o adevărată risipă de loc, fără a se face însă rabat la capitolul eficiență. Accesul subteran pentru aprovizionare nu este o raritate și nici folosirea subsolului drept parcaj. Din multitudinea complexurilor care-s de referință pentru acea perioadă amintim doar Favorit și Orizont din Drumul Taberei, Rucăr, Gloria și Potcoava din Balta Albă, Diham dinspre Pantelimon, Dridu din Pajura, Răzoare și Nițu Vasile din marile ansambluri de locuit din Sudul Capitalei, Apusului și Veteranilor din Militari. Lista lor e, desigur, mai mare. Colocvial, ici-colea le-am cunoscut și ca „Geamuri-multe”.       Fără îndoială, ne aflăm într-o perioadă în care întregul cartier este gîndit de la bun început ca un tot armonios. Chiar dacă complexurile erau date în folosință poate mai tîrziu după ridicarea blocurilor de locuit (știm că aprovizionarea inițială s-a făcut improvizat, din barăci, remorci amenajate ori magazine mobile) unitatea arhitecturală a raionului e indiscutabilă. Azi nu mai avem dovezi fotografice, dar pînă și refugiile stațiilor de troleu și autobuz se încadrau în peisajul general, fiind construcții acoperite, cu mini-spații comerciale incluse. Exemplificăm, mai jos, atmosfera păstrată și astăzi în genul ăsta de complexuri, dînd atenție și detaliilor constructive ce îmbogățeau aspectul vizual.   Larghețea asta cu care s-a construit în anii ’60 urma să dispară odată cu faza următoare, în care cartierele de blocuri aveau să se-ntindă și mai mult spre periferie. Se preferă deja soluția blocurilor de zece etaje cu șiruri de magazine la parter – și ele „plantate” judicios astfel încît locuitorii să nu meargă prea mult. Pentru o mai mare ușurătate a aprovizionării cu pîine și lapte, mai subzistă chioșcuri între blocuri și încă se mai practică lăsatul navetelor cu sticle pe trotuar, oamenii pur și simplu servindu-se. Nu se renunță în totalitate la construirea de complexuri comerciale, dar acestea sunt inferioare din punct de vedere arhitectural – conglomerate de clădiri banale – și încercările arhitecturale din anii ’70 nu se ridică deloc la cele din deceniul precedent. Cu siguranță spațiul începe să fie folosit mai cu zgîrcenie pe orizontală: dispar părțile pietonale, copertinele, terasele. Reprezentative ar fi clădirile de la Dimitrov și de la Iancului (complexul „Mediaș”), precum și complexul mai generos Matei Ambrozie:    Este vădită „sărăcia” arhitecturală pe care o întîlnim la complexul dintre Racoviță și D-tru Petrescu, la extinderea modernă de la Străduinței dinspre Metalurgiei ori în Pantelimon, la „Cosmos”.   Nevoile de consum ale populației se satisfac și prin construirea de magazine mari, departamentale, în conceptul „BIG” – Băcănie-industriale-gospodina; foarte interesant cum, în Titan, la o distanță de cîteva minute de mers pe jos, apar două mari construcții comerciale – magazinul „BIG” și magazinul „Titan” (îl mai țineți minte, după Revoluție, ca „Titan Mercato”). La construcția magazinului similar din Drumul Taberei s-a renunțat. În Berceni, pe lîngă „BIGul” arhicunoscut – inaugurat la 22 februarie 1975 -, se plănuia încă unul, în zona Reșița,   Odată cu sfîrșitul anilor ’70 sîntem martorii unei îndesiri excesive a blocurilor de locuit și magazinele-fanion mari de pe fronturile stradale deseori sunt etajate, noile artere avînd un caracter comercial vădit. Totul se schimbă-n anii ’80, cînd, odată cu spațiile rezultate în urma demolărilor excesive apare conceptul cunoscut de bucureșteni ca „Circul foamei” – o duzină de complexuri agro-alimentare uriașe.    Surse foto: Berceni de poveste, Silviu Pescaru, Bucureștiul în imagini Lista episoadelor din seria Civilizaţie publică • Lista episodelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”

» Din fugă: „gospodarul”de pe Armenească

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando  Nimic nu stă în calea unui administrator harnic şi inventiv! Nu se scurge apa de ploaie din burlan, aşa cum trebuie? Nicio problemă! Săpăm binişor, pe trotuar, un şanţ ajutător. Păi, pe acolo trec oameni, unii cu baston, alţii împing la vreun cărucior, se pot împiedica – mai ales seara. Precis, personajul nostru are şi replica pregătită: Lasă domne, că nu-i gaură-n cer. Să caşte ochii pe unde merg!

» Case căzute 336 – Str. Olimpului 21 și 32

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Lîngă biserica Flămânda, două case care n-ar putea fi mai diferite… deși-s peste drum una de alta: așa-i Bucureștiul ăla vechi pe care-l ținem la suflet.   mai multe despre Case căzute

» așa am fost mereu!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Mie-mi place cum ne facem că nu-nțelegem că Bucureștiul nostru e un haos și-o aiureală de oraș nu pentru că „așa e azi” – ci pentru că „așa e Bucureștiul!” Niciuna din metehnele astea nu-i neapărat o expresie a vremurilor contemporane nouă, ci ceva pripășit din trecut, rămas în obicei, în tradiție, în felu’ de-a fi. Să luăm, bunăoară, arhitectura de azi și felu-n care își bate joc de „micul Paris”, că așa zicem cu toții: și că-și bate joc, și că, pe undeva, am fost un Paris mai mic. Stați liniștiți. Bucureștiul a fost mereu lacom și neiertător cu el însuși – nu doar azi. Mi-e de ajuns să mă uit la cum se construise un palat monumental lipit de-alt palat monumental în vremea aceea pe care ne-am obișnuit s-o considerăm ca cea „de aur” a dezvoltării Capitalei. imagini Agerpres

» Din fugă: „golăneală” preelectorală

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando UNU. La început (acum, vreo două săptămâni), mai timid, au apărut câteva bannere agăţate de stâlpi. Apoi treaba s-a îngroşat, aşa că, deja în zone importante, cu trafic mare, tronează imaginea „profului de mate” care ne atenţioneză că el are tot felul de soluţii la problemele sectorului 2. Acum, trebuie să fii prea naiv să nu înţelegi că, de fapt, avem de-a face cu o campanie electorală mascată, un fel de… start furat. Cu toate că, însăşi A.E.P. (Autoritatea Electorală Permanentă) ne asigura, încă de acum patru ani, că, de fapt, aici, avem de-a face cu… „publicitate politică”: „Astfel, în perioada preelectorală, partidele şi candidaţii au avut voie să îşi facă publicitate politică, dar nu şi publicitate electorală”. Deci, ca să n-o lungim, e genul de „golăneală” politică dâmboviţeană menită să ia ochii la fraieri! DOI. Dan Cristian Popescu (PNL) este actualul vice-primar al sectorului 2. Eu unul, mi-am dat cu părerea şi mi-o menţin: la sectorul 2, presimt, de mai mult timp, un blat PSD-PNL. Prea a fost linişte în aceşti ultimi patru ani. A, că au fost şi mici înţepături verbale, de acord, dar asta de ochii lumii. Adică: actualul primar (Toader Mugur Mihai), o figură ştearsă, ajuns acolo pe valul pesedist al alegerilor din 2016, a avut o viaţă relativ liniştită cu „profu” nostru lângă el, făcând un fel de „echipă” sui-generis. Aşa îmi explic şi lipsa de reacţie la invazia de bannere de care pomeneam la început. Pe de altă parte, se vede de la o poştă că De Ce Popescu are vână, vrea să fie primar, e un tip activ (un pic… traseist politic), iniţiază şi participă la multe acţiuni, are pagină de facebook unde răspunde la multe întrebari şi rezistă la comentariile contondente. Aşa că nu exclud, deci, o viitoare rocadă între cei doi.

» Teatrelli suspendă reprezentațiile programate până la finalul lunii martie ca urmare a măsurilor adoptate pentru a preveni răspândirea COVID-19

Reprezentațiile spectacolelor de la Teatrelli vor fi anulate până la data de 31 martie în urma unei decizii a Comandamentului de urgență al Primăriei Municipiului București. Publicul își va putea recupera contravaloarea biletelor în două moduri, iar concertul „Vioara lui Enescu” se reprogramează pentru aprilie. Publicul care a achiziționat bilete pentru reprezentațiile Teatrelli din luna martie va primi contravaloarea biletelor pentru spectacolele de teatru programate în perioada 9 – 31 martie 2020, astfel: cei care au achiziționat bilete online (de pe site-ul bilete.ro) vor primi contravaloarea sumei prin virament bancar; cei care au achiziționat bilete de la Casa de bilete Teatrelli (din Piața Lahovari 7) își pot recupera banii prezentând biletul la ghișeu, începând cu data de 10 martie 2019, de la ora 13.00. Programul Casei de bilete este: luni – vineri de la ora 13.00 la 19.00, și sâmbătă – duminică de la ora 16.00 la 19.00. Un alt eveniment programat la Teatrelli pentru 20 martie, concertul „Vioara lui Enescu”, va fi reprogramat în data de 5 aprilie, de la ora 19.00. Biletele achiziționate pentru acest recital rămân valabile. Cei care nu doresc însă sau nu pot participa la concertul reprogramat în data de 5 aprilie pot solicita până la data de 22 martie  restituirea banilor, care se va face în baza acelorași modalități în funcție de modul în care au fost achiziționate biletele.   DespreTeatrelli Teatrelli este un proiect creart, un spațiu cultural alternativ dedicate artelor performative, care oferă publicului producții proprii de teatru și dans, precum și concerte acustice, dezbateri și artist-talk-uri.

» Ce institutii culturale isi vor suspenda activitatea pana pe 31 martie 2020

Gabriela Firea a anunțat că toate cele 14 teatre din subordinea Primăriei, precum și Palatele Brâncovenești, Sala Dalles, Muzeul Literaturii și alte instituții culturale din București își suspendă activitatea până în data de 31 martie 2020. Decizia face parte din seria de măsuri de prevenire a răspândirii noului coronavirus. Meciurile echipei de handbal București se vor desfășura fără spectatori. Gabriela Firea a precizat că este pregătită să ia măsuri care merg până la demiterea persoanelor responsabile, în cazul în care măsurile nu sunt respectate. Primăria Capitalei și primăriile de sector cer închiderea școlilor și grădinițelor din București pentru a împiedica răspândirea noului coronavirus, dar decizia aparține Comitetului Național pentru Situații de Urgență. De asemenea, activitățile care implică participarea a peste 1000 de persoane au fost interzise în România. Teatrele din subordinea Primăriei București sunt: Teatrul Municipal L.S.Bulandra Teatrul Odeon Teatrul Nottara Teatrul Mic Teatrul de Comedie Teatrul Evreiesc de Stat Teatrul Masca Teatrul Tineretului Metropolis Teatrul de Păpuși și Marionete Țăndărică Teatrul Ion Creangă Teatrul Excelsior Teatrul de Revistă Constantin Tănase Circul Globus Teatrul Dramaturgilor Români

» Ozosep nu mai e-n weekend

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Trebuia să avem Ozosep în weekend – dar nu la Verona, ci înapoi în curtea Institutului maghiar de pe strada Gina Patrichi. Dar s-a anulat. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

» Zilele Go-Mio în România: 100 de restaurante din peste 10 orașe din România

Ghidul gastronomic Gault&Millau organizează, pentru prima dată în România, Zilele Go-Mio în perioada 8-17 mai - un eveniment la care vor participa peste 100 de restaurante din peste 10 orașe din România. Publicul larg este invitat să descopere meniurile speciale, de sezon, la preț fix, dezvoltate de bucătarii și restaurantele din comunitatea Gault&Millau. Pentru a simplifica procesul de rezervare și îmbunătăți experiența gurmanzilor, Gault&Millau lansează o integrare cu ialoc.ro, cea mai mare platformă locală de rezervări de mese în restaurant atât ca număr de localuri rezervabile cât și ca număr de descărcări ale aplicației mobile. Timp de 10 zile, între 8 și 17 mai, românii vor putea cumpăra și degusta meniuri fixe, gândite special pentru eveniment, în restaurante din: • Arad • Bacău • Brașov • București • Cluj-Napoca • Constanța (include și Vama Veche) • Craiova • Iași • Oradea • Pitești • Ploiești • Sibiu • Timișoara • O serie de destinații speciale, printre care: Tg. Mureș, Cund, Viscri, Cincșor Integrarea cu ialoc.ro acoperă mai mult decât intermedierea transmiterii rezervărilor de pe site-ul evenimentului https://go-mio.ro către localuri: experiențele gastronomice din Zilele Go-Mio vor putea fi dăruite prin platforma Card Cadou (cadou.ialoc.ro), existând opțiunea de a pre-plăti meniuri și combinații de meniuri. “Parteneriatul cu Gault&Millau reprezintă, pentru noi, un vot de încredere - ghidul este la fel de atent în alegerea brandurilor cu care se asociază ca în evaluarea felurilor de mâncare din restaurantele pe care le recomandă. Zilele Go-Mio mă bucură și întristează în același timp. Pe de o parte, experiența va fi fantastică, sunt sigur. Pe de altă parte, mă gândesc cu teamă la cântar...”, ne spune Cosmin Măgureanu, CEO ialoc.ro. “Propunerea ialoc de a ne uni forțele în beneficiul celor care merg la restaurante a venit la momentul potrivit. Zilele Go-Mio sunt ocazia perfectă ca România să iasă la restaurant. Peste 100 de bucătari vor crea meniuri speciale și de sezon, disponibile doar în aceste zile, iar descoperirea unor noi gusturi va fi mai simplă prin ialoc. Experiența partenerilor noștri în rezervările online de mese la restaurant, precum și dezvoltarea cardurilor cadou ne dau încredere că vom genera împreună o experiență pozitivă și memorabilă atât pentru restaurante, cât și pentru publicul larg.”, adaugă Raluca Hrițcu și Ștefan Mortici, Country Managers Gault&Millau România. ******************************* Despre ialoc ialoc este o suită de aplicații dedicate generării (ialoc, ialoc.ro) și procesării (ialoc Business) rezervărilor în oraș. În 2019, aproximativ 200,000 români și turiști au ieșit în oraș cu ialoc. ialoc este partener oficial Tripadvisor în România. Folosind ialoc, utilizatorii pot: • să rezerve o masa în peste 2,000 de localuri din România (București, Cluj, Brașov, Sibiu, Timișoara, Iași) • să își facă o listă cu localurile favorite pentru a le găsi mai ușor • să anuleze o rezervare fără a suna localul • să vadă toate rezervările pe care le-au făcut de la prima instalare a aplicației ******************************* Despre Gault&Millau – Ghidul Galben Gault&Millau este primul ghid internațional gastronomic care intră pe piața românească. Ghidul a fost publicat mai întâi în Franța acum 50 de ani de doi jurnaliști pasionați - Henri Gault și Christian Millau - și s-a făcut cunoscut prin susținerea reprezentanților noii bucătării franceze precum Paul Bocuse sau frații TroisGros. În timp, ghidul a cunoscut un succes internațional, Gault&Millau fiind acum prezent în peste 20 de țări și 5 continente. În România, Gault&Millau își propune explorarea bucătăriei locale prin evaluarea calității, creativității și autenticității descoperite în restaurantele locale.  

» Civilizație publică LXXIII – pasarele

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM A venit primăvara, Soarele strălucește, pomii înverzesc… dar nu despre păsărele vorbim acum, ci de pasarele – ca piese de legătură dintre două clădiri. Tot în sus trebuie să te uiți după ele – asta-i clar. Le-ntîlnim ca facilitate mic-industrială, uite una care se ghicește mai în spate, la făbricuța „Sekurit” de pe Agricultori: … și, pe Romulus, unind clădirile de la numerele 15 și 17, unde a funcționat, demult, „Marele Autogarage Hermann J. Rieber şi Fabrica de Trăsuri”: Venind mai încoace, descoperim pasarela ca soluție practică – și nu rareori elegantă – în arhitectura de după Război. Iată celebra pasarelă a Televiziunii Române, între clădirea turn și studiouri… … cea care leagă, peste stradela botezată după Jean Georgescu, complexul ministerial al fostului Comitetul Central al Partidului Comunist de sărmana sală „Omnia” în care după Revoluție a funcționat Senatul… … încă una pe care o vedem din strada Maximilian Popper, unind corpurile construite în diferite perioade ale fostului spital „Caritas”. Remarcăm și legătura dintre clădirile noi ale Academiei de Studii Economice, dinspre Calea Dorobanților, peste străduța – acum înfundată – Macedonschi și, mai ales, pasarela cea nouă ce duce înspre clădirea veche. Pasarela nouă se poate admira din strada Stanislas Cihoschi de unde, dacă căscăm bine ochi, mai găsim încă una… mai mică. Fiindcă ne-am apropiat mult de zilele noastre, nu putem să nu amintim și pasarela dintre fostul mall construit la Șura Mare și parcarea adăugată ulterior! Să ne-ntoarcem acum înapoi în timp, căutînd cu Ando urmele unei pasarele dispărute! … încă îmi aduc bine aminte că peste strada Gheorghe Danielopol (cea care leagă Poenaru Bordea cu cheiul Dâmboviţei), între corpul de aici al clădirii mari a Palatului de Justiţie (actuala Curte de Apel Bucureşti) şi clădirea mai mică de vizavi (actualmente Judecatoria sector 1) exista, tot aşa, o pasarelă. Vorbesc aici de anii 1958-60 când, copil fiind, am frecventat adesea un cabinet medical aflat în apropiere, de unde vedeam acea pasarelă. Când a dispărut, nu ştiu şi – din păcate – cu toate strădaniile, nu am reuşit să găsesc o imagine sau o relatare despre ea. Bănuiesc că a fost îndepărtată după cutremurul din martie 1977 care a afectat serios clădirea Palatului. Rămînem în preajma marelui cutremur, cînd s-a prăbușit corpul central al Centrului de calcul de pe lîngă Ministerul Transporturilor: Dovezile de asemenea lipsesc, dar nu cumva clădirile fuseseră legate – soluție, după cum vedeți, practicată în vremea respectivă? Dacă-i așa, pasarela nu s-a mai refăcut odată cu reconstruirea ulterioară a Centrului de calcul. lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

» 8 Martie!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Sonia Ratatouille Nu există cuvinte destul de mari și de puternice pentru a-i mulțumi mamei și totuși, uneori e de ajuns să spui un simplu „Te iubesc” sau „Mulțumesc” pentru a o face fericită și mândră de tine. Mama merită tot ce e mai bun din tot universul. Dacă ar trebui să fac niște albume cu toate momentele frumoase petrecute cu mama, atunci, vă rog frumos, să îmi dați și mie numărul de telefon de la fabrica de albume foto! Mama e cea care ne iubește orice s-ar întâmpla și cred că toată lumea își iubește mama la fel de mult. Cel mai greu lucru din lume e să fii mamă, dar e și cel mai frumos. Dacă te-ai întors vreodată supărat acasă, mama ta cu siguranță te-a luat în brațe și te anunț că nu trebuie niciodată să uiți asta – mama ta te iubește cel mai mult.

» Case căzute 335 – Bd. Alexandru Nasta FN

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Genul de casuță-conac ce-mi place mult de tot! Mă-ntreb dacă nu ține de Aleea Privighetorilor; cin’ să știe! E-n „tărîmul nimănui” dintre șoseaua București-Ploiești și Pădurea Băneasa, amintind de cine știe ce vremuri cînd se-ntindeau pe-aici ferme și livezi. Mereu mi-am închipuit că pe-aici-pe-undeva trebuia să fi fost… ferma Coțofana Veselă de care scria Radu Tudoran. mai multe despre Case căzute

» în formă continuată

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Anul trecut s-au montat, la intrările-n Capitală, table pe care scrie „oraș martir”. Întrucît nu-i detaliat și motivul pentru care Bucureștiul are acest statut, nu putem ști că-i vorba doar despre Revoluția din 1989 – și n-avem decît să ne gîndim la ce ne-o trece prin cap. O fi un martiriu în formă continuată, de la ciuma lui Caragea-ncoace, cuprinzînd focul cel mare, ocupația germană, rebeliunea legionară, bombardamentele aliate, inundațiile, cutremurele? Sau o fi o aluzie nepricepută la mizeria administrației noastre publice? Doamne iartă-mă, cînd intri, de exemplu, prin Ghencea – cu tot noroiul, șanțurile, gropile, șantierele și gunoaiele sale – și vezi scris „oraș martir” vezi bine că nu-i minciună…

» Recomandare: București – încă o istorie ilustrată!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Florin Mardale revine cu continuarea albumului ilustrat al Bucureștiului. Partea a doua – cu aproape 800 de poze – acoperă anii comunismului, pîn’la Revoluție. Găsiți albumul aici.

» Potpuriu de martie

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Ce mai găsim noi pe ziduri şi pe maşini când hoinărim prin oraş, cu sau fără un scop anume? Păi, să ne uităm, mai întâi, la ceva reclame. Unele sunt stupide, cum e cea de aici: A auzit cineva de „salamier”? In dexonline nu există, dar noi, mai ai dracului, avem unii chiar de TOP! Reclamele astea de la PROFI nu rup inima târgului dar, măcar prin combinaţia text cu imagine, poţi să le foloseşti în scop… didactic pentru că mie îmi sugerează nişte pagini de abecedar. Adică, în plimbare fiind cu cel mic, îl pui să buchisească literele şi să completeze textul cu leguma, fructul sau orătania din imagine. Mult mai inspiraţi îmi par cei de la Terasa OBOR care îşi promovează cinstit, lăutăreşte, berea şi micii (chiar sunt buni, pe verificate), fără fasoane de mari „advertiseri”: Incontestabil, engleza se înşurubează tot mai vârtos în viaţa noastră. Dovada? Deşi, dacă mă gândesc bine, slănina fără palincă şi ceapă e cam ca… „love” fără partener! La aşa casă, cu aşa poartă, cum naiba să scrii, ca tot săracu’,  „Câine rău”? Păi atunci, degeaba ţi-ai mai luat ciobănesc german. Aşa, înţelege tot românul că, pe langa BMW sau Merţan, ţi-ai tras şi un câine nemţesc. Parterul acestei clădiri e în plină renovare. Nu ştiu ce se va deschide aici, dar cu un asemenea desen, lângă intrare, cam ce clienţi ţi-ai propus să-ţi calce pragul? Deseori, talentul unora din concetăţeni în ale graficii, se revarsă şi asupra maşinilor. Iată, cineva ţine morţis să-i cunoaştem toţi membrii familiei. Altul ne informează că la bordul maşinii cineva e un pic dusă cu pluta dar, dacă păstrăm distanţa, avem şansa să scăpăm teferi. În mod sigur, proprietarul acestei maşini iubeşte năzbâtiile fomistului pisoi al lui Simon pentru că vrea să-şi amintească de el la fiecare alimentare cu combustibil. Să recunoaştem însă că toţi ăştia sunt mici copii pe lângă acest iubitor de basme care şi-a acoperit întreaga capotă a Golfului cu o scenă din „Frumoasa şi Bestia”. Pentru cei care au avut răbdarea să ajungă la finalul acestei amestecături, avem un mic cadou! E vorba de acest desen, care – mie – nu-mi spune nimic, dar pe care unul din cei mai mari furnizori de fotografii „stock” îl vinde. De la noi îl puteţi prelua gratuit. Vă asigur că este fotografia mea şi singura părere de rău e că nu-mi aduc aminte unde l-am pozat ca să şutesc şi bucata de zid

» autobuzul 216, la BIG

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Aflu cu plăcere despre o prelungire de traseu. E vorba de linia 216, o linie periferică, de cartier, a cărei utilitate era să „scurgă” oamenii care locuiau în zona Giurgiului-Luică spre mijloacele de transport magistrale, care duc spre centru și spre nodurile importante de conexiune. Iată că linia asta, de-acum, a fost lungită spre Piața Sudului. Traseul ei începe-n Zețarilor, mai apoi drenează cartierul amintit mai sus și după asta continuă pe Brîncoveanu, Nițu Vasile – pîn’la BIG! Păi n-a mai fost un autobuz care să cotească de pe Brîncoveanu pe Nițu Vasile de prin 1992, nu-i un lucru rău deloc. 216 rămîne – însă – un autobuz care vine rar și a cărui cadență, de-acum înainte, va fi și mai greu de păstrat fiindcă pe Brîncoveanu și Nițu Vasile…. se cam stă-n trafic. Cred în continuare că genul acesta de linie cu care S.T.B. culege oamenii din cartierele mărginașe poate fi optimizat și făcut să lege puncte de interes un pic mai importante. Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

» Din zbor – Limba română (XXVI)

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu „Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub  măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea.” (Fănuş Neagu) Am aflat acum câteva minute că respirăm cod roșu! Eu știam altceva! Mamă, mamă! Ce-o mai fi și asta? Ce ne-o mai aștepta? Cică azi-noapte codul roșu nu a putut fi respirat. „Toata Capitala a fost sub cod rosu irespirabil din cauza acelor iresponsabili care dau foc la tot ce gasesc in speranta ca alunga duhurile rele.” Asta este „știrea” pe care a slobozit-o în lume un cetățean revoltat că era gata-gata să ne sufocăm cu cod roșu. Și din această pricină s-a supărat rău de tot pe biata limbă română pe care o folosește fără să o înțeleagă! Lipsa diacriticelor din scrierea dumisale devine astfel o bagatelă. Cu o parte din concluzia protestului postat pe nemestecate de un „cap limpede” sunt și eu de acord: „Pe noi nu «virusul» ne omoara, ci prostia… ”

» V V C XXIX – substații electrice

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Rețeaua de tramvai și troleibuz a Capitalei a avut o perioadă de aur în anii 50-60 din secolul trecut. Să trimiți în tot orașul mijloace de transport electrice înseamnă nu doar să înfigi stîlpi, să agăți sîrme de ei și să sapi șoseale ca să pui șine – înseamnă și punerea la punct a unui veritabil sistem de transport al energiei electrice. Ca atare, s-au construit și substații electrice de tracțiune; anul trecut am trecut pe lîngă clădirea uneia, aflată peste drum de Piața Dorobanților. Nu-i deloc o clădire nereușită pentru una cu destinație utilitară și chiar se vede respectul pentru specificul zonei – o dovadă că arhitectura anilor ’60 nu-și bătea chiar așa de tare joc de oraș. În aceeași perioadă apar și alte clădiri asemănătoare, dar construite mai din topor; putem enumera din cele mai cunoscute pe cele din 13 Septembrie, Dristor și dosul Pieței Matache. Le unește – la nivel de detaliu – și modelul de gard-tip, pe care-l întîlnim și-n Dorobanți, și pe strada Atelierului; acolo unde clădirea dă-n stradă, modelul a fost replicat ca grilaj de geam, ca-n 13 Septembrie.   Din păcate, astăzi clădirile astea se află-ntr-o stare de neîngrijire foarte mare și fac parte din categoria aceea de imobile pe lîngă care trecem fără să le luăm în seamă. Societatea de Transport nu se-ngrijește de bunurile sale imobile, e de ajuns să treci pe lîngă orice depou ori autobază ca să-ntîlnești mizerie. Revenind la substațiile electrice, merită pomenită și cea de lîngă Adesgo, care nu strică prea tare un colț de stradă: Deslușim, cu acest drum, că aceasta a fost și destinația inițială a clădirii abandonate din zona Apolodor-Vînători; în plus, arhitectura ei este identică cu cea care funcționează azi pe strada Maximilian Popper. Încheiem cu o listă a substațiilor, să fie acolo. Lista episodelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”

» de rușine lucru!

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Nu-mi dau seama… își cer scuze pentru ce vor să deschidă?

» Din fugă: pocitănii la ofertă

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Din motive obiective, televizoarele devenind din ce în ce mai subţiri, moda peştelui de sticlă aşezat pe televizor  a trecut. Nostalgia unora a rămas, aşa că oferta de jivine „de ornament” s-a reorientat repede, nu cumva să rămână casele sau curţile pustii. Ai două lighioane de astea la intrare (au aproape 1 metru înălţime), fuge şi coronavirusul călare!

» Case căzute 334 – Str. Ocolului 26

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Ocolului este o străduţă aflată, oarecum la fereală, în aria cuprinsă între străzile Viitorului, Eminescu, Vasile Lascăr şi Răsuri. Poate şi de aceea, au apărut, aici, destule construcţii noi. Probabil că asta va fi şi soarta clădirii de la numarul 26. „Evoluţia” ei spre… demolare e clară: priviţi cum au dispărut elementele metalice, geamurile şi tocăria de la ferestre, iar curtea e un adevărat depozit de gunoaie. mai multe despre Case căzute

» așa începe

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.… o să se demoleze turnul de ascensoare – știți deja – treaba-ncepe cătinel.

» Matache-n lumea sa

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.Prima piață-n care-am pus piciorul vreodată – se fac 40 de ani de-atunci! – a fost Matache; vechea piață Matache. Iureș în toate părțile, țărani cu „arpagic, arpagic, și mai mare, și mai mic”, langoși pe care-i luai c-o monedă de trei lei și, cîtu-i ziulica de lungă, oameni care veneau și cumpărau de toate – fiindcă de toate se găseau aici, în piață și-n preajma ei. Zeci de dughene, birturi, cinematografe, tramvaie-n sus și-n jos, provinciali năuciți, mizerie cît cuprinde: țin minte toate astea și nu mi-e dor de ele și nici de vremurile alea. După cum știm prea bine, acum un deceniu zona Matache a fost condamnată definitiv. Odată cu construirea bulevardului cel nou toate s-au schimbat. A dispărut hala, s-au închis magazinașele din zonă, casele s-au depopulat iar „afacerile” au regresat grav – și nici azi nu putem zice că locul și-a revenit. De un an s-a deschis o clădire de birouri pe Grivița colț cu Buzești și m-am întrebat dacă asta are vreun impact asupra Pieței Matache. N-aș zice. S-or face aicea cocoace și alte produse de panificație reușite, da’ corporatiștii fug de ele, că-i îngrașă; și nici măcar grătarul – deși merge bine! – n-a ajuns să primească eticheta aceea pe care scrie „frecventabil”, precum în Obor. S-au deschis vreo două mici bistrouașe, dar atît: piața în sine zici că-i din altă lume – moare încet, trist, în stilul ei. De fiecare dată cînd am zis să-i dau o șansă și să caut să cumpăr ceva din puzderia de magazine din hală, am plecat dezamăgit: marfă puțină, proastă, nepotrivită; cine să-și rupă din pauză ca să vină pîn-aici ca să ia ceva? Nimeni. E un clivaj uriaș între Matache și restul orașului; corporatiștii-și fac pașii mai degrabă în căutarea hranei înspre mîncătoriile de la Polizu ori chiar de lîngă Gară și n-au de ce să intre-n piață… Fronturile-ntregi de spații comerciale părăginite de pe Griviței, Buzești, Berzei, Cameliei și Atelierului nu te-mbie cu nimica.  

» … țărănism veritabil.

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. Așa cum ne știm și ne cunoaștem prea bine, ușa din față o ținem pentru ocazii și mosafiri. În restul timpului oamenii de rînd n-au decît s-ocolească prin dos. Nici n-are rost să mai documentăm asta din punct de vedere istoric deși, la o adică, ăi de la Muzeul Țăranului s-or pricepe la antropologii dintr-astea. Chiar cred că se pricep, întrucît le și aplică! Ca-n fiecare an, la Muzeul Țăranului se ține tîrgul de mărțișoare, în care se intra prin strada Monetăriei. Întrucît acum se lucrează la trotuar și la poartă, vizitatorii tîrgului nu mai pot intra pe-aici, ci-s puși să ocolească clădirea și să intre din Kiseleff, pe aleea dinspre Antipa. O deviere-n plus – sîntem obișnuiți cu asta, ca bucureșteni și implicit țărani ce sîntem cu toții. Da’ țărănismul veritabil ne izbește cînd vedem că intrarea dinspre Mihalache, de vizavi de Filantropia, e-ncuiată. C-așa-i la noi la țară. Așa că, dac-ai ratat intrarea din Kiseleff, mai dai o tură, fiindcă n-ai de unde să știi că cea din Monetăriei e-nchisă… La opt lei intrarea la t]rg, zău că ar putea pune și aici un chioșc de bilete și să deschidă poarta oamenilor.

» Noutăţi în locuri vechi

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Antim, Justiţiei, Apolodor… „per ansamblu, estimez că, într-o perspectivă de maximum 10 ani, această zonă se va schimba radical”. Aşa terminam articolul de acum un an. Cotrobăind din nou zona, zilele astea, ca să profit de lipsa vegetaţiei care maschează adesea clădirile, am constatat că realitatea este mult mai grăbită, date fiind modificările evidente apărute în „cioturile urbane” supravieţuitoare ale vechiului cartier. Să nu ne amăgim cu textele alambicate de pe afişele de şantier, gen: „punere în siguranţă a faţadelor”, „consolidare şi reabilitare construcţie” sau „reconfigurare imobil”. Practic, în cele mai multe cazuri, se demolează vechea clădire (sau ce a mai rămas din ea) şi se construieşte altceva în loc. Să începem cu ce a dispărut sau e pe cale de dispariţie. Clădirea de pe Dr. Paul Orleanu 6A, pe care o aminteam noi anul trecut a dispărut deja şi putem vedea şi ce se va construi în loc. Pe vechea Cale a Rahovei (actualmente George Georgescu) au fost rase ruinele vechiului liceu industrial „Electomagnetica”, eliberându-se astfel o serioasă halcă de teren, unde încă nu ştim ce se va ridica în loc. Traversăm, un pic, bulevardul Naţiunile Unite. Despre fostul hotel Tranzit am scris recent. La doi paşi, pe strada Vigilenţei, clădirea de la nr. 5 îşi trăieşte şi ea ultimele clipe. Vedem în poza afişului de şantier şi cum va arăta noua clădire. Ne întoarcem la zona din spatele ministerelor, adică la ce a rămas din fostele străzi Apolodor-Vânători. Apropo de Vânători, fac o paranteză: un bun amic mi-a spus că fosta stradă (inclusiv locuinţa sa) a fost aproape complet demolată pentru a se face loc… „organizării de şantier” adică un loc pentru barăcile şi utilajele celor care lucrau la blocurile noului centru civic!!! Au trecut peste 30 de ani de atunci şi aici încă avem de-a face cu ceva imposibil de definit din punct de vedere urbanistic. Un fel de maidan, străbătut alandala de nişte alei, notate cu o singură adresă: „strada Apolodor,” şi unde tronează mizeria asta de clădire, devenită un permanent şi notoriu adăpost de aurolaci. Şi totuşi, chiar pe aici, avem încă două bloculeţe ridicate recent (adică în ultimul an), marcate pe hartă cu A şi B . Ajungem şi la rămăşiţa autentică din vechea stradă Antim. Două clădiri noi (una terminată, cealaltă în lucru ) au modificat vechiul front al străzii. Avem, pentru edificare, şi o imagine din anii 80, de la domnul Dan Perry, fost locuitor al cartierului.   Dăm colţul din Antim şi intrăm pe Justiţiei. Acum cinci ani, compătimeam „la pachet” soarta celor trei clădiri de la numerele 46, 48 şi 55. Deocamdată, cea de la numărul 48 e cea norocoasă pentru că aici, am văzut că se lucrează şi tare sunt curios ce va ieşi! Spun norocoasă pentru că, deşi a stârnit multă vâlvă, clădirea de vizavi, de la numărul 55, arată din ce în ce mai rău. Din George Georgescu, ne abatem un pic pe Gladiolelor, unde au avansat destul de bine lucrările la noul bloculeţ. Mai aflăm de la sârguincioşii şi entuziaştii băieţi de la Cartierul Uranus, care au urcat pe dealul Căii Rahovei, că şi aici există un început de retrocedări de terenuri. Concluzii? Verdicte? E bine sau e rău ceea ce se întâmplă? Greu de spus.Eu unul, legat afectiv de vechiul cartier, regret sincer dispariţia fiecărui detaliu din zona rămasă, dar nu sunt nici partizanul fanatic al păstrării la infinit a unor ruine fără şansă. Din păcate, aici avem de-a face, în primul rând, cu aceeaşi lipsă totală a unei perspective urbanistice care să valorifice şi să sporească, prin atractivitate, enclavele rămase din vechiul şi pitorescul cartier. Să adăugăm: lentoarea cu care se aplică legislaţia (şi aşa complicată) în materie de retrocedări, „laxitatea” (de multe ori, intenţionată) cu care administraţia priveşte degradarea zonei şi, de ce nu, comportamentul nociv al unora din locuitorii rămaşi. Practic, s-a ajuns ca şi în alte părţi ale oraşului, la mâna dezvoltatorilor imobiliari care vor înghiţi cu nesaţ fiecare metru pătrat de teren.

» Semne bune: două case căzute sunt în lucru

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de Ando Din când în când, adie şi peste serialul nostru o boare de optimism. Două din casele inventariate de-a lungul timpului, sunt acum sub prelată de şantier. E vorba de cea din strada Polonă 88   … şi de cea de pe strada Răspântiilor 13   Să aşteptăm, aşadar, finalul lucrărilor. mai multe despre Case căzute
 
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru acum!


» Website-ul afacerii tale la un super pret! 500 lei + TVA prin serviciul OnlineStart

pariuri sportive pe mobil Joaca la pariuri sportive pe mobil pentru a profita de cele mai rapide oferte.
Mutari Internationale
   
 
Arhiva | CopyRight 2007 - SAPTAMANA dot COM
Privacy policy
Gazduit de gazduit de SpeedHost
articole publicate astazi 147 | utilizatori online 23